Continuă să lecturăm jurnalul de concediu al unui muzician care şi-a folosit pentru prima dată tichetul de vacanţă. Multitudinea de opţiuni de vizitare a frumuseţilor naturii provoacă prima disensiune între partenerii de drum.

Marţi 10 iulie

900

Micul dejun

1030

Plecăm spre Muzeul locomotivelor din Reşiţa pe o vreme mohorâtă. De această dată ploaia a contenit. Putem vedea şi atingem prima locomotivă din anul 1872. S-au mai produs aici încă 1449 de exemplare. Pufăia cu viteza de 110 km la oră în vremurile de glorie. Sunt vreo 15 mari şi câteva mocăniţe. A început operaţiunea curăţenia de vară. Am recepţionat primele două maşini de fum proaspăt vopsite.

Am plecat spre Dunăre. După Anina mi-a atras atenţia un indicator cu Casacada Bigăr, de care tocmai auzisem. Pentru că nu era pe traseul negociat, am plecat doar cu Sergiu, aproape 20 de km. Ne-au luat cu maşina nişte tineri, fără să accepte bani. Poze la cascadă, izvor şi grotă.

Cu o lanternă am ajuns repede în capătul peşterii. Ne-am refăcut grupul în parcarea casacadei.

Reveniţi la popas am luat prânzul cu Laura şi Lucian şi am continuat ruta spre Dunăre prin Oraviţa. O privelişte deosebită a apărut peste Dunăre, muntele sârbesc, pe care străjuia castelul Golubăţ. Am mai uitat de oboseala cu devierea de la traseu.

Cazarea de la Clisura Dunării a fost singura fără tichete de vacanţă. O cameră dublă la Pensiunea Ecaterina costă 250 de lei, dar merită toţi banii, pentru vederea spre defileu, piscina şi terasa cu gheranii. Somnul cu mămăligă a încheiat o zi agitată. Alice Bacalu

II Mireasa din noroi

Continuăm relatarea despre o excursie plătită cu tichete de vacanţă, sub acoperirea unor muzicieni profesionişti. Aventura a pornit pe ploaie, în plină avertizare de coduri intens colorate de precipitaţii, de la Cluj spre Dunăre.

Luni 9 iulie

Ne-am trezit pe la ora 8 şi ne pregătim de micul dejun copios. A plouat toată noaptea. Gris cu lapte, ficăţei, omletă, bacon, ciuperci, champignon, apoi baie caldă şi saună pentru digestie.

1200

Am eliberat camera, am îndesat bagajele în maşină şi am pornit spre cascada Clocota. În continuare toarnă abundent. Am lăsat autoturismul aproape. La casacadă am întâlnit un cuplu de tineri căsătoriţi la şedinţa foto inedită.

Mireasa îşi îndesase prosopul pe cap şi târa rochia cu eleganţă prin noroi. Cel mai probabil intraseră în cascadă după senzaţii. Am imortalizat momentul şi am demarat spre Castelul Corvinilor.

1530

Imens, impunător, sobru, multe poze panoramice. Am intrat cu Sergiu să-l vizităm. Biletul a costat 30 de lei, aproape cât un tichet de vacanţă. Ne-au trecut fiorii în Sala torturii, dar şi după ce am citit mesajul prizonierilor turci care au săpat fântâna, fără a fi în schimb graţiaţi de domnitorul cu apă, dar fără inimă.

Am umplut golul din stomac cu o ciorbă a la grec la Restaurantul Corviniana. Apoi am mai făcut un pas de vreo 50 de km, cu un mileniu şi jumătate în spate, spre Sarmisegetusa Regia.

1830

Am parcat maşina şi am urcat câteva minute pe jos. Biletul de 14 lei fără reducere, chiar dacă mai aveam doar o oră şi jumătate până la stingere. Plimbare cu multe selfie-uri pe iarba umedă. Chiar dacă ploaia încetase să mai curgă pentru prima dată de la Cluj, apa mustea peste tot. Am aflat că vremea mohorâtă a decimat vizitatorii. Pe vreme frumoasă vin peste 500 de excursionişti.

Bem apă de izvor cu aromă sacră din pădure, în drum spre templul cunoscut din cartea de istorie.

2000

Închidem poarta obiectivului şi urmăm planul, la goană spre Reşiţa.

2300

Cazare, vin şi nachos cu sos de brânză.

Alice B

Episodul 1 Geamăna

Publicăm în serial o relatare despre concediul din România, în care cazarea a fost achitată pentru prima dată cu tichete de vacanţă. Ne-a costat doar benzina, mâcarea şi biletele de intrare la muzee. Şi cadourile pentru cei de acasă.

Am plecat cu prietenii într-o excursie de o săptămână, pentru a verifica modul în care funcţionează tichetele de vacanţă. Deşi ai noştri ne-au recomandat să o amânăm, din cauza codurilor galbene, portocalii şi chiar roşii de la Busu, ne-am văzut de program şi nu am regretat deloc. Iată ce a ieşit în final.

Duminică 8 iulie

Este ora 10 şi noi încă aranjăm bagajele în maşină. Vremea nu ne prea încurajează să pornim la drum, dar am hotărât să ne ţinem de traseul planificat. Plecăm 4 persoane cu maşina, Sergiu, eu, Laura şi Lucian. Verificăm roţile la benzinărie şi demarăm în trombă pe Dealul Feleacului. La radio auzim piesa dintr-un musical cu Step, Good morning- Donald O`Connor, Singing in the rain.

1140

Urcăm pe Valea Arieşului. Plouă în continuare. Râul ne întâmpină înfoiat şi învolburat. Ţintim Lacul Geamăna de lângă Roşia Montană, primul obiectiv negociat în şedinţa de pregătire a traseului.

1215

Popas la Pensiunea Galaxy, unde căutăm în bagaj după lipia preparată de mine şi Sergiu. Ceilalţi doi parteneri de drum se delectează cu o ciorbă în restaurant. Ploaia nu a contenit nicio clipă de la plecare. Stăm pe dreapta pe drumul de la Baia de Arieş. E drăguţ aici, au filigorie şi multe flori. Sorbim şi savurăm desertul, cafeluţa cu latte macchiato.

Înainte să părăsim satul Lupşa, cotim la stânga pe un drum de macadam, pe direcţia Hărădău. Urcăm pe teren accidentat, vreo 8 km. Cu Golful nu cred că aş fi reuşit. Sus, o privelişte deprimantă. Copaci uscaţi pe mal, lacul colorat în gri, textura unei mlaştini. Am descoperit ţeava de unde ţâşnea ceea ce rămânea de la prelucrarea cuprului de la Mina Poieni.

Nimeni pe drum, peisaj sinistru şi sentimentul de nesiguranţă şi frică era întipărit în starea mea generală. Alţi km şi am zărit turla bisericii ieşind din lac, parcă implorând ajutor. Doi locanici apăruţi de nicăieri ne-au confirmat că se poate face turul lacului, circa 20 km. După porţiunea roşiatică a apei, pe care ne-am grăbit să o imortalizăm cu telefoanele a răsărit un ochi turcoaz, de această dată o imagine superbă, ceva de genul mării greceşti din insule.

După 2 ore de stări contradictorii ne-am întors prin Lupşa spre Geoagiu şi Abrud. În Câmpeni, o altă surpriză, chiar mocăniţa dispărută definitiv. Am sărit şi aici din maşină să o păstrăm în amintire, cine ştie când şi dacă va mai fi văzută prin zonă. Eforturile noastre de resuscitare a frumoasei din pădurea adormită au rămas fără rezultat.

1745

Am preluat camerele la Hotelul Germisara, plin ochi cu turişti. Limba română predomină la recepţie, pe hol, la restaurant. Cină rapidă şi fuga la baie. Aici aflăm de acasă, prin telefon, de la ai mei îngrijoraţi părinţi, că au fost colorate cu portocaliu judeţele prin care aveam să trecem mâine. Ne-au sfătuit să mai rămânem la băi până se liniştesc norii. M-am speriat un pic, dar nu prea era de modificat programul, aveam rezervări la hotel peste tot.

Noapte bună! Mâine vedem ce facem.