Câteva zeci de clujeni, mare parte foști studenți, au însoțit familia profesorului Constantin Codreanu, la ceremonialul funerar din Capela veche a Cimitirului Central, săvârșită după ritualul greco-catolic, de către preoii Nicolae Țap și Remus Tegzeșiu.

Constantin Codreanu, profesor de fizică la Facultatea de Mecanică a Universității Tehnice a încetat din viață, la vârsta de 96 de ani, în urma unor probleme medicale.

Funeraliile vor avea loc joi, 23 aprilie, la ora 13, în Cimitirul Central din Cluj.

Anunțul dispariției fizicianului Constantin Codreanu a fost făcut de dl Radu Codreanu, unul dintre băieții dlui profesor.

Tata a părăsit această lume! A avut o viață de 96 ani, frumoasă, plină de reușite și împliniri. A scris, a compus, a educat, a iubit, a călătorit, așa cum cred că o face și acum, spre cei care s-au dus mai devreme! Drum lin și Dumnezeu să te odihnească în pace!

S-a născut în 6 martie 1930, în localitatea Iași, avându-i ca părinți pe Codreanu Ana și Petru. Familia își avea casa în vecinătatea Seminarului Teologic unde tatăl era contabil. Constantin (Cucu – cum i se spunea în familie) era unicul băiat al familiei, pe lângă cele 3 surori: Leanca, Cecilia și Angela.

Primii ani de școală i-a urmat la Seminarul Teologic din Iași, urmând ca la retragerea frontului, în 1944, familia să fie nevoit să se strămute la București, într-un periplu nelipsit de bombardamente ale trenului în care au călătorit, locuințe temporare în Timișoara și Arad, ca în
final să ajungă la București. Acolo, împreună cu tatăl lui, reconstruiesc o ruină primită drept locuință, aceasta fiind denumită casă până în vremea studenției când, urmând cursurile Politehnice din Cluj-Napoca, a devenit diplomat universitar în specialitatea fizică-matematică. A rămas în
cadrul Facultății în care a învățat, evoluând profesional, obținând titlul de Profesor Doctor în fizică și devenind șeful Catedrei de Fizică din cadrul Facultății de Mecanică, de unde s-a și pensionat 40 de ani mai târziu.
Doctoratul la obținut la Insitutul Electrotehnic din Leningrad, având ca și colegi, personalități marcante ale acelei perioade.

În cariera profesională și-a adus contribuția în numeroase publicații, studii de laborator și inventică. A îndrumat mii de studenți, rămânând în memoria lor ca un profesor corect, dedicat, preocupat de dezvoltare și împlinire profesională. A fost apreciat de studenți, fiind considerat un
dascăl înțelegător, empatizând cu studenții, de multe ori arătând grija aproape părintească pentru aceștia.

La începutul anilor 60, o cunoaște pe Steliana, căreia i-a compus și dedicat peste 150 de poezii de dragoste, publicate în cartea „Geneza iubirii”, urmând că să-și pecetluiască iubirea prin căsătoria cu aceasta. A urmat o viață plină de aventuri, împreună cu Steliana și cei doi copii, Tudor și Radu,
de la diminețile în care la cafeluță discutau descoperirile lumii din domeniile fizicii, trecînd prin viața de mamă și tată și intensificând-o în 1972 cu plecarea familiei întregi în Africa, unde amândoi predau cursuri de fizică la Instituții din Algeria. Revin în țară după ce au străbătut toată
Europa în lung și în lat în 1976, mai îmbogățiți în cunoaștere de la viața omului modest african și până la a celui înstărit elvețian, încercând să aducă și să aplice în ceea ce face, acasă, valorile și învățămintele acumulate.

În ultimii ani de activitate profesorală își îndrumă gândurile în afara sferei cunoașterii obișnuite și încearcă să descopere, să explice tainele existenței, a rostului omului, atingând subiecte și idei din metafizică, filozofie, psihologie și teologie, așternând în câteva zeci de cărți publicate idei
care astăzi încep să fie vehiculate de alte minți ale vremii.

Se pensionează în 1995, continuând să scrie cărți, autobiografia, pictând zeci de tablouri, implicându-se în activități de protecția mediului, înființând asociația ProEcoSanitas, militând pentru respectarea și îmbunătățirea sănătății publice. Nu ezită ca de fiecare dată când a avut ocazia, să doneze fără interes, bunuri proprii și resurse pentru cei neajutorați sau în nevoie, din preajma lui, neavând niciodată vreun țel de a strânge avere sau a se etala cu aceasta. În tot acest timp, după priceperea și gândirea vremurilor își îndrumă copiii în educație, profesie și viața sentimentală, aceștia ajungând a-și întemeia la rândul lor familii, ghidate pe principii de respect
pentru muncă, pentru adevăr, dreptate și dragoste pentru aproape.

Afecțiunea pentru necuvântătoare și-a exprimat-o prin grija constantă față de animalele de companie de-a lungul vieții, ultima fiindu-i alături mai bine de 25 de ani.

În ultima perioadă a vieții, având deja o vârsă venerabilă, simte și se întristează văzând cum corpul nu poate să mai ducă la îndeplinire dorințele care îl motivează să se trezească următoarea zi.

Rămâne în 2023, 15 decembrie fără cea care i-a fost alături toată viața, găsind energie pentru a continua în momentele de bucurie pe care le mai are de fiecare dată când își vede copiii și nepoții.

Trăind aproape un centenar, trăind evoluția omenirii din domeniile tehnice, ale fizicii, sociale, este din ce în ce mai uimit, afirmând la fiecare pas, de la minunea vieții dintr-o furnică până la inteligența artificială, exclamația EXTRAORDINAR! Probabil că a trăi aproape 100 de ani devine
trist din neputință dar și uimitor pe măsura cunoșterii !

Își dorește să plece din această lume ușor și fără durere, dorință care constatăm că s-a îndeplinit pe 20 aprilie când corpul biologic, după 96 de ani a încetat să mai funcționeze.

A fost adeptul teoriei că ceea ce ne înconjoară este definit de Energie, Informație, Spațiu și Timp, numind creatorul Infenzeu.

Ca și tată, socru, bunic și străbunic a fost, este și va fi iubit, respectat pentru cine a fost, mulțumindu-i pentru strădania lui care se dovedește prin ceea ce suntem și am ajuns noi astăzi.

Își ia rămas bun fiul Radu, care se întristează pentru despărțirea temporară, dar bucurându-se că tatăl lui cunoaște acum adevărul, aflând răspunsul întrebărilor pe care le-a avut și de bucuria reîntâlnirii cu cei pe care i-a iubit.

(Acum își ia Rămas bun de la

• Fiul Tudor și soția Adina,
• Fiul Radu și soția Mirela
• Nepoatele Sonia și Dora
• Nepoții Rareș și David
• De la Mihai Păunescu, cumnatul său și cei doi copii ai săi cu familiile
• De la verișoara Ghighi
• De la Dl.Kovacs
• De la Ștefan Petrișor
• De la vecinii de pe str.Cardinal Iuliu Hossu din Cluj-Napoca
• De la colectivul Facultății de Mecanică al Universității Tehnice din Cluj și promoția TCM 1986
• Și de la toți cei care l-au cunoscut și pe care nu i-a numit aici)
• Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să dea pace şi linişte sufletului lui, atât de nobil şi bun!

Mihai Bacalu

Omul

Omu-i făptură,

Omu-i pământ,

La ce bun o gură?

La ce bun un gând?

Timpu-i o fugă.

Timpu-i abisul.

La ce bun o rugă?

La ce bun e visul?

Lumea e mare,

Totu-i nimic.

La ce bun o floare?

La ce bun, un dric?