Lucrarea Amurg de toamnă, schiţă pentru orchestră de coarde a lui Alfred Alessandrescu dă startul celei de-a 52-a ediţie a Festivalului Toamna Muzicală Clujeană, organizat de către Filarmonica Transilvania.

Compus în 1910, melancolicul Amurg de toamnă vădeşte, prin efectele timbrale şi elementele de stil specific impresioniste, influenţa pe care studiile de la Paris cu celebrul Vincent d’Indy le-a avut asupra compozitorului. Lucrarea a fost interpretată în primă audiţie absolută la Bucureşti, pe 10 noiembrie 1918, de către Orchestra Societăţii „Amicii orbilor”, dirijată de Celestino Piaggio, ceea ce o face extrem de potrivită pentru deschiderea unui festival de muzică clasică sub semnul Centenarului.

Vineri, 12 octombrie 2018, ora 19

Colegiul Academic

Concertul de deschidere

Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania”

Thomas Sanderling dirijor

Rémi Geniet pian

Program:

Alfred Alessandrescu

Amurg de toamnă, schiţă pentru orchestră de coarde

Frédéric Chopin

Concertul pentru pian, în fa minor, op. 21

1. Maestoso

2. Larghetto

3. Allegro vivace

Johannes Brahms

Simfonia nr. 4 în mi minor, op. 98

1. Allegro non troppo

2. Andante moderato

3. Allegro giocoso

4. Allegro energico e passionato

Festivalul Internaţional “Toamna Muzicală Clujeană” ajunge în acest an la cea de-a 52-a ediţie, una dedicată Centenarului Marii Uniri și care se va desfășura sub conceptul ”Înainte de a face o țară, românii au făcut muzică”. În acest sens, fiecare dintre concertele festivalului va include cel puțin o lucrare românească, începând din epoca barocului până la compozițiile de factură modernă din zilele noastre.

Cel mai longeviv festival de muzică cultă din țară, ”Toamna Muzicală Clujeană” aduce publicului, de mai bine de o jumătate de secol, o serie de evenimente menite să sărbătorească muzica cultă, manifestată într-o o ofertă variată de concerte şi recitaluri. În plus, vor fi prezente nume sonore ale scenelor muzicale internaționale, dar și tinere talente apreciate la nivel mondial.

Programul celor două săptămâni de festival va include trei concerte mari și șapte recitaluri, în total zece evenimente de excepție, care vor acoperi cele mai exigente și mai diverse gusturi ale publicului. În legătură cu concertele, cel de deschidere îl va avea ca dirijor pe binecunoscutul Thomas Sanderling, nominalizat la premiile Grammy și, ca invitat, pe tânărul pianist Rémi Geniet, unul dintre cei mai apreciați pianiști ai generației sale, și care, împreună, vor oferi o adevărată introducere în atmosfera de toamnă, cu un program melancolic, nostalgic, chiar romantic. Concertul din 19 octombrie va fi, în schimb, total diferit. Un concert amplu, vocal-simfonic, cu un program extrem de energic și vesel, cu inserții din folclor ceh și românesc, dirijat de Jiři Rožeň și avându-i ca soliști pe soprana Paula Iancic și pe bas-baritonul Csaba Sándor, alături de Corul Filarmonicii de Stat ”Transilvania”, dirijat de Cornel Groza. Concertul de închidere este cel mai important proiect din festival, mobilizând mai mult de o treime din fondurile festivalului și făcând parte din proiectul ambițios început în ediția trecută, și anume tetralogia wagneriană ”Inelul Nibelungilor”. După ”Aurul Rinului”, va urma în acest an partea a doua, și anume, ”Valkiria”, care, sub bagheta și coordonarea lui Gabriel Bebeșelea, va oferi publicului un regal de muzică, lumini, instrumente unice, alături de nume sonore, precum Ruxandra Donose, Corby Welch, Heike Wessels, Andrei Yvan, Yolanda Covacinschi și alții. Orchestra Filarmonicii de Stat ”Transilvania” este singura orchestră din țară care și-a propus să realizeze un astfel de proiect mamut. Wagner s-a mai cântat în România, dar doar pe bucăți, fiind extrem de solicitant, atât din punct de vedere logistic, cât și din punctul de vedere al calităților vocale.

Programul concertului de deschidere va fi unul perfect pentru startul unui festival de toamnă. Pentru început, lucrarea Amurg de toamnă, schiţă pentru orchestră de coarde a lui Alfred Alessandrescu. Compus în 1910, melancolicul Amurg de toamnă vădeşte, prin efectele timbrale şi elementele de stil specific impresioniste, influenţa pe care studiile de la Paris cu celebrul Vincent d’Indy le-a avut asupra compozitorului. Lucrarea a fost interpretată în primă audiţie absolută la Bucureşti, pe 10 noiembrie 1918, de către Orchestra Societăţii „Amicii orbilor”, dirijată de Celestino Piaggio, ceea ce o face extrem de potrivită pentru deschiderea unui festival de muzică clasică sub semnul Centenarului.

În continuare, pianistul Rémi Geniet, va interpreta, alături de Orchestră, Frédéric Chopin – Concertul nr. 2 pentru pian, în fa minor, op. 21. Lucrarea e compusă în 1829, când Chopin ţintea să se afirme în lumea muzicală. Deja de la vârsta de 10 ani, criticii şi spectatorii polonezi îl numeau „al doilea Mozart”, iar popularitatea sa era tot mai mare în rândul saloanelor aristrocraţiei. În raportul final, la terminarea studiilor, era notat: „Chopin F., student în anul trei, talent excepţional, geniu muzical.” Ca multe dintre lucrările de tinereţe ale marilor compozitori, şi aici sunt evidente deja elementele care vor caracteriza stilul chopinian: teme uneori visătoare, alteori pasionale, armonii melancolice şi ornamente strălucitoare. Din punct de vedere tehnic, ele erau exerciţii în virtuozitate, ornamentări exuberante la mâna dreaptă, salturi mari, încrucişări de mâini, triluri simple şi duble, arpegii. Concertul în fa minor începe, întocmai ca modelele clasice, cu Partea lentă a fost, după indiciile date de Chopin însuşi, inspirată de iubirea sa pentru Konstancja Gładkowska, o tânără cîntăreaţă pe care o întîlnise la Conservator. După atmosfera onirică a părţii lente, Chopin aduce aici lumină şi energie într-o scriitură pianistică de bravură.

Programul serii se va închide cu Johannes Brahms, Simfonia nr. 4 în mi minor, op. 98, a cărei prime părți reprezintă și coloana sonoră a spotului oficial al Festivalului ”Toamna Muzicală Clujeană”.

Supranumit „micul Beethoven” de Regele Hanovrei (de-abia începutul unui complex de care nu va reuşi niciodată să se elibereze complet), Brahms simţea deja, la 20 de ani, o legătură strânsă cu maestrul clasic, tot aşa cum, foarte curând, avea să cadă sub vraja lui Robert Schumann. Influenţa celor doi îi va stabili lui Brahms drumul stilistic: clasic romantic.

Ultima simfonie din creaţia lui Brahms, Simfonia nr. 4 în mi minor, este o lucrare monumentală, a cărei primă parte se conturează dintr-un gest de început de o simplitate supremă: un interval care urcă şi coboară şi din care se dezvoltă ulterior linii melodice de mare expresie emoţională. Dezvoltarea organică a formei de sonată a primei părţi se fundamentează pe o interacţiune complexă a motivelor. Elisabeth von Herzogenberg, prietenă apropiată a lui Brahms, i-a mărturisit compozitorului teama că aceste legături tematice complicate vor deruta ascultătorul: „… oricine se bucură cu entuziasmul unui explorator sau om de ştiinţă când descoperă secretele creaţiei tale! Dar la un moment dat se naşte o îndoială… că frumuseţile ei nu sunt accesibile oricărui iubitor de muzică.”

Deşi muzica lui Brahms nu este uşor de urmărit şi nu oferă un tipar imediat recognoscibil, Brahms conturează aici o dramă în continuă evoluţie, care nu se mai întoarce niciodată într-un punct deja atins.

Informații despre artiștii din concertul de deschidere

Născut la Sankt-Petersburg, unde tatăl său, renumitul dirijor Kurt Sanderling, era dirijorul principal al Filarmonicii, Thomas Sanderling a studiat la Conservatorul din oraş şi ulterior a urmat cursurile de dirijat la Hochschule für Musik din Berlinul de Est. La vârsta de 24 de ani a devenit director muzical al Operei din Halle. Lungul şir de succese pe care Thomas Sanderling avea să le înregistreze în cariera sa a început încă de pe atunci, prin colaborări cu cele mai importante orchestre ale Germaniei Democrate. Pentru spectacolele dirijate la Komische Oper din Berlin a primit Premiul Criticilor, iar în urma imprimării cu Suita Michelangelo a lui Şostakovici a devenit asistentul celebrilor dirijori Herbert von Karajan şi Leonard Bernstein. La începutul anilor ’80 a fost numit dirijor principal al Deutsche Staatsoper Unter den Linden şi a debutat la Wiener Staatsoper cu Flautul fermecat de Mozart.

A colaborat cu orchestre ca BBC Scottish, Bayerische Rundfunk din München, Filarmonica din Bergen, Filarmonica Cehă, Orchestrele Simfonice din Halle, Bournemouth, Montreal, Vancouver, Sydney, Dallas, Baltimore, Pittsburgh, Deutsches Symphonie Orchester, Dresden Staatskapelle, Filarmonica din Dresda, Orchestra Gewandhaus din Leipzig, Filarmonica din Helsinki, Konzerthausorchester Berlin, Orchestra Filarmonicii din Londra, Orchestra Simfonică NDR din Hamburg, Filarmonica din Oslo, Philharmonia Orchestra, Filarmonicile Regale din Liverpool, Londra şi Stockholm, Orchestra Radio din Hilversum, Orchestra Simfonică WDR din Köln. Orchestra Simfonică din Osaka, cu care a câştigat Marele Premiu al Criticilor din Osaka, i-a decernat dirijorului titlul de Director Muzical Laureat.

Thomas Sanderling a avut o relaţie strânsă de colaborare cu Dmitri Şostakovici şi cu familia acestuia, pe care o păstrează şi azi, prin soţia celebrului compozitor, Irina. L-a cunoscut pe Şostakovici odată cu debutul făcut la Moscova cu Orchestra de Stat a Rusiei, moment din care cei doi au început o serie de colaborări, ca cea în care Şostakovici i-a cerut lui Sanderling să traducă în germană textele din Simfoniile XIII şi XIV, ulterior Sanderling dirijând primele audiţii germane ale celor două lucrări.

Pe lângă repertoriul simfonic, Thomas Sanderling este şi un reputat dirijor de operă. A dirijat producţii la Wiener Staatsoper, Deutsche Oper Unter den Linden, Deutsche Oper Berlin, Bayerische Staatsoper, Hamburgische Staatsoper, Komische Oper Berlin, Teatrele Bolşoi şi Mariinsky, Det Kongelige Teater Denmark, Opera Naţională Finlandeză, Teatro La Fenice din Veneţia şi Opera din Nisa.

A înregistrat pentru casele de discuri Deutsche Grammophon, Sony Classical International, Naxos, BIS, Chandos, Orfeo, Audite, Berlin Classics. Printre distincţiile sale se regăsesc Cannes Classical Award, INMA Award şi o nominalizare la Premiile Grammy.

Laureat al mai multor competiţii internaţionale, cîştigător al Premiului II la Concursul Internaţional „Queen Elizabeth” (2013) şi cel mai tânăr câştigător al Concursului Internaţional „Beethoven” de la Bonn, Rémi Geniet este unul dintre cei mai proeminenţi pianişti ai generaţiei sale. În 2015 i-a fost decernat Premiul I la Young Concert Artists International Auditions din New York.

Rémi Geniet colaborează cu orchestre ca Filarmonica şi Orchestra Simfonică de Stat din Sankt-Petersburg, Orchestra Simfonică de Stat „Noua Rusie”, Orchestra Filarmonicii „Ural”, Filarmonica Regală Flamandă, Filarmonica din Luxemburg, Orchestra Naţională a Belgiei, Sinfonia Varsovia, Orchestre d’Auvergne, Orchestre national de l’Île-de-France, Orchestre national de Mulhouse, sub bagheta dirijorilor Marin Alsop, Emmanuel Krivine, Edo de Waart, Alan Buribayev, Enrique Mazolla, Ernest Martinez-Izquierdo, Robert Trevino, David Niemann, Roberto Forés Veses, Eduard Topchjan, Volodimir Sirenko, Michael Hofstetter, Stephan Blunier, Adrian Leaper şi Pavel Gerstein.

Printre apariţiile recente, regăsim concertele cu Orchestra Simfonică KBS din Seul, Hong Kong Sinfonietta, Orchestra Simfonică din Hiroshima şi Filarmonica din Kansai. Debuturile cele mai importante din această stagiune includ concerte cu Orchestre de la Suisse Romande din Geneva (împreună cu dirijorul Jérémie Rhorer şi pianistul Adam Laloum), Orchestra Simfonică din Saint Louis (cu Christian Arming), Kitchener Waterloo Symphony din Canada (cu Mei-Ann Chen), Orchestra Simfonică din Barcelona (sub bagheta lui Eduardo Portal), precum şi primul său recital pe o scenă românească (la Cluj-Napoca).

Invitat la cele mai importante serii de concerte şi festivaluri din Franţa, Rémi susţine recitaluri la Auditorium du Louvre, Piano aux Jacobins, Piano à Lyon, Festivalul Internaţional de Pian „La Roque d’Anthéron”, Festival de Radio France, La Folle Journée, La Grange de Meslay, Lille Piano(s) Festival, Festival de Pâques din Aix-en-Provence, seria „L’âme du Piano” de la prestigioasa Salle Gaveau, seria „New Generation” a Fundaţiei Louis Vuitton.

În afara Franţei, Rémi a susţinut recitaluri la Carnegie Hall, München Gasteig, NDR Hanover, la Viena, Geneva, Ghent şi Bruxelles. A fost invitat la festivaluri de prim rang, ca cele de la Verbier, Colmar, Mecklenburg-Vorpommen, Festivalul Internaţional de Iarnă din SanktPetersburg, Festivalul „Euriade” din Olanda, Festivalul „Bach” din Montréal, Festivalul din Interlaken. În 2016, la invitaţia violonistului Renaud Capuçon, a participat la Les Sommets Musicaux de Gstaad, unde ia fost decernat Premiul „André Hoffmann”.

Compact discul său de debut, cu lucrări de Johann Sebastian Bach, a primit distincţia „Diapason d’Or” a anului 2015, iar cel de-al doilea album, cu sonate de Beethoven, a fost foarte bine primit de criticii de specialitate. Rémi Geniet a studiat cu Brigitte Engerer la Conservatorul Naţional Superior de Muzică din Paris, cu Rena Şereşevskaia la Şcoala Normală de Muzică „Alfred Cortot” şi cu Evgheni Koroliov la Hochschule für Musik und Theater din Hanovra.

Geanina Simion

Oana Andreica