Filarmonica de Stat ”Transilvania” vă oferă Vineri, 1 martie, de la ora 19, la Casa Universitarilor, un mărțișor atât de purtat în piept, cât și de purtat în inimă: o împletire superbă între muzica lui Mendelssohn și textul lui Shakespeare, plus câte o bijuterie-notă muzicală pentru fiecare femeie care va veni la concert.

Concert vocal-simfonic – dirijor Andrei Feher

Vineri, 1 martie 2019, ora 19, Abonament 15
Colegiul Academic

Corul şi Orchestra Filarmonicii de Stat “Transilvania”

Andrei Feher dirijor
Ionuţ Caras şi Alexandra Caras actori
Larisa Andreea Ştefan soprană
Melinda Duffner mezzosoprană

Cornel Groza dirijorul corului

Robert Schumann
Uvertură, Scherzo şi Finale, op. 52
Felix Mendelssohn
Visul unei nopţi de vară

Există povești atât de puternice încât inspiră creatori din toate artele. Visul unei nopți de vară a lui Shakespeare este una dintre ele. Reflectată în literatură, teatru, film, muzică, această poveste, în care lumea zeilor se întrepătrunde cu cea a oamenilor, este startul perfect pentru explozia primăverii. Una din cele mai iubite comedii ale lui Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară” a mai fost prezentă pe scenele Clujului ca piesă de teatru sau ca uvertură. Dar în această formulă de lucrare muzicală compusă de Mendelssohn pentru scenă, acum completată de textul lui Shakespeare (prin vocile actorilor Ionuț Caras și Alexandra Caras), este o premieră. Vineri, 1 martie, Filarmonica de Stat ”Transilvania” vă oferă un mărțișor atât de purtat în piept, cât și de purtat în inimă: o împletire superbă între muzica lui Mendelssohn și textul lui Shakespeare, plus câte o bijuterie-notă muzicală pentru fiecare femeie care va veni la concert.

Deschiderea serii se va face cu Schumann – Uvertură, Scherzo şi Finale. Legătura cu partea a doua a serii, cu ”Visul unei nopți de vară” a lui Mendelssohn stă fix în figura acestuia, care ar fi trebuir să dirijeze și lucrarea lui Schumann la premieră.

Viaţa lui Robert Schumann a fost umbrită de desele episoade de depresie, halucinaţii, tremor, frică de obiecte metalice ascuţite, episoade care aveau să ducă, în cele din urmă, la moartea sa prematură.

Uvertură, Scherzo şi Finale a fost interpretată în primă audiţie pe 6 decembrie 1841 cu Orchestra Gewandhaus din Leipzig, sub conducerea concertmaestrului Ferdinand David. Reacţiile au fost însă rezervate, unii crezând că Schumann dorise să realizeze prea mult într-un timp prea scurt. Schumann le-a tradus în incapacitatea publicului de a înţelege acest „prea mult prea repede”, în parte şi din cauză că Felix Mendelssohn (director al orchestrei din 1835) nu putuse el însuşi să dirijeze concertul.

Principala atracție a serii este, de fapt, Visul unei nopți de vară de Felix Mendelssohn.

Felix Mendelssohn s-a născut întro familie bogată şi elevată de evrei. Bunicul său, Moses Mendelssohn, a fost ultimul filosof iluminist, care căuta să „modernizeze” iudaismul prin influenţa raţiunii şi a umanismului. Identificarea cu valorile umaniste a devenit şi mai accentuată la Abraham Mendelssohn, fiul lui Moses şi un bancher de succes, care şi-a convertit familia la protestantism, a adăugat Bartholdy numelui de familie şi şi-a botezat cei patru copii – Fanny, Rebekah, Felix şi Paul.

Convertirea nu a fost însă un gest lipsit de însemnătate intelectuală şi spirituală. Familia Mendelssohn considera că filosofia iluministă era mai apropiată de creştinism decât de vechea lor religie. Astfel, această alegere nu a reprezentat doar renunţarea la o religie în favoarea alteia, ci o modalitate de identificare cu arta şi cultura europeană.

Familia Mendelssohn a asigurat copiilor o educaţie aleasă. Fanny şi Felix au fost trimişi la Paris să studieze pianul şi lucrările lui Mozart şi Bach. Felix s-a remarcat de foarte timpuriu ca un copil minune al muzicii, iar avantajul de a-şi permite o orchestră privată cu care să-şi încerce noile compoziţii a fost nepreţuit. La 26 de ani, a devenit dirijorul Orchestrei Gewandhaus din Leipzig, iar stagiunile sale de concerte erau neegalate atât din punct de vedere interpretativ, cât şi din cel al repertoriului. El a fost cel care a scos la lumină, după aproape 80 de ani, Matthäus-Passion de Bach, reaşezând creaţia compozitorului baroc la locul atât de meritat.

De departe una dintre cele mai îndrăgite lucrări de-ale lui este muzica scrisă pentru comedia Visul unei nopţi de vară de Shakespeare, ale cărei simţ dramaturgic şi descriptivism se întâlnesc, printr-o eficienţă maximă, cu conţinutul ideatic şi desfăşurarea acţiunii shakespeariene.

În 1825, familia Mendelssohn s-a mutat într-o casă mult mai spaţioasă din Berlin, pe Leipzigerstrasse nr. 3. Copiii au dus aici o viaţă de vis, plină de jocuri, poezie, glume şi muzică, toate consemnate atent în jurnalul casei, în care contribuţiile lor erau completate de cele ale adulţilor. Pe 7 iulie 1826, de exemplu, Felix scria despre „Gartenunfug” (ştrengăria din grădină) şi despre jocurile pe care le făceau pe pajiştile dimprejur. Tot aici a început să scrie şi Uvertura la Visul unei nopţi de vară.

Tânărul Mendelssohn, de doar 17 ani, a dedicat Uvertura Prinţului Prusiei (ulterior şi Die Hebriden şi Die schöne Melusine). În 1840, Prinţul a devenit Regele Friedrich Wilhelm al IV-lea, iar în anul următor Mendelssohn a compus muzica pentru spectacolul Antigona (Sofocle), pus în scenă în noul Palat de la Potsdam. Tot atunci, însuşi Regele i-a cerut muzica pentru Visul unei nopţi de vară. Premiera producţiei a avut loc în octombrie 1843, iar muzica lui Mendelssohn s-a bucurat de un succes uriaş.

„Încă de mici”, spunea Fanny, sora compozitorului, „am fost fascinaţi de Visul unei nopţi de vară, iar Felix, în special, şi-a însuşit-o în totalitate. S-a identificat cu toate personajele. Le-a recreat, aşa-zis, pe fiecare pe care Shakespeare le-a imaginat prin imensitatea geniului său.”

Informații despre artiști

Andrei Feher

Născut în România într-o familie de muzicieni, Andrei Feher şi-a început educaţia muzicală ca violonist la Satu-Mare, oraşul său natal. Familia s-a mutat apoi în Canada, iar Andrei Feher şi-a continuat studiile la Conservatorul din Montréal. În 2011 s-a orientat către dirijat, devenind, la doar 22 de ani, cel mai tînăr dirijor asistent al Orchestrei Simfonice din Québec, sub îndrumarea lui Fabien Gabel. În 2013 a fost invitat să dirijeze concertul de închidere al Festivalului de Tineret din Praga, iar ulterior a studiat cu Yannick Nézet Séguin, pe care l-a înlocuit la pupitrul Orchestrei Métropolitain din Montréal, într-un program cu muzică de Richard Strauss (2014).

Credite foto: Matthieu Gauchet

Aceste experienţe i-au deschis calea unor colaborări cu dirijori de renume mondial, ca Zubin Mehta, Valery Gergiev, Christoph von Dohnányi, Thomas Hengelbrock, Jaap van Zweden, Michael Francis şi Alexander Shelley, dar şi cu solişti ca Radu Lupu, Emanuel Ax, Janine Jansen, Jennifer Larmore, Alina Pogostkina şi Nicolas Altstaedt. În septembrie 2014, Andrei Feher a fost numit asistent al directorului muzical al Orchestre de Paris, Paavo Järvi, dirijînd orchestra în cadrul seriei de concert „Young Public” la Philharmonie de Paris.

În stagiunea 2015/2016, Andrei s-a reîntors la Orchestra Métropolitain şi la Orchestra Simfonică din Québec şi a dirijat Orchestre de Paris în concerte cu Spărgătorul de nuci de Ceaikovski, Petrică şi lupul de Prokofiev şi Till Eulenspiegel de Richard Strauss. A fost invitat la pupitrul ansamblului Orchestre de Pau Pays de Béarn pentru premiera mondială a lucrării Soleil noir de Pierre Jodlowski (pe care a dirijat-o apoi la Toulouse, în noiembrie 2016) şi pentru Verklärte Nacht de Schönberg, eveniment în urma căruia Andrei Feher a fost reinvitat de această orchestră în stagiunea 2017/2018, în cadrul căreia a debutat şi cu Orchestra de Cameră „Les violons du Roy” din Québec.

Alte debuturi recente includ concertele cu Tokyo Symphony Orchestra, Orchestre national d’Île-deFrance, Orchestra Simfonică din Montréal, Orchestra Simfonică din Kitchener-Waterloo (al cărei director muzical este din luna august 2018), Orchestra de Cameră din Lausanne (cu care a realizat producţia în premieră mondială a operei Les Zoocrates de Thierry Besançon), Orchestra Simfonică din Quebec, Orchestra Naţională Radio din Bucureşti şi Orchestra Filarmonicii din Monte Carlo.

Ionuţ Caras

Ionuț Caras a absolvit Facultatea de Teatru din Cluj în 2004, la clasa profesorului și mentorului Miklós Bács. A jucat în peste 40 de spectacole în cei 15 ani de cînd este actor al Naționalului clujean și a colaborat deja cu cei mai mari regizori din România: Andrei Șerban, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Mihai Măniuțiu, Mona Chirilă-Marian, Gábor Tompa şi Radu Afrim. De-a lungul timpului a colaborat la diverse proiecte (spectacole de teatru, workshop-uri) cu mai multe organizații și instituții importante de cultură din țară și din străinătate: Institutul Cultural Român de la New York, Teatrul Municipal „Joaquim Benite” din Almada, Teatrul Odeon din București, Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, Opera Română din Cluj, Filarmonica de Stat „Transilvania”, Teatrul Era și Fundația Pontedera Teatro din Italia, University of Hull, Scarborough, UK, ș.a.

Credite foto: Mihail Onaca

A jucat în filme de lung metraj (Portretul luptătorului la tinerețe, regia Constantin Popescu, De ce eu ?, regia Tudor Giurgiu, Ana, mon amour, regia Călin Peter Netzer, Cardinalul, regia Nicolae Mărgineanu) și în mai multe scurtmetraje, unele din ele premiate la festivaluri internaționale de profil.

Ionuț Caras a fost nominalizat la premiile Uniunii Teatrale din România (aprilie 2010) pentru categoria Cel Mai Bun Actor în Rol Principal pentru rolul Gurevici din spectacolul Noaptea Walpurgiei sau Pașii Comandorului de Venedikt Erofeev și a cîștigat, pentru același rol, Premiul pentru Cel Mai Bun Actor la Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Brașov, ediția a XXI-a, 2009. Premiul a fost acordat ex aequo, celălalt premiat fiind actorul Marcel Iureș. În 2005, la Gala Tînărului Actor HOP de la Mangalia, a cîștigat Premiul pentru excelență în artă „Timică” oferit de asociația MasterClass, iar Teatrul Național din Cluj l-au recompensat, în 2007 cu Premiul Euphorion pentru tineri creatori, pentru creațiile artistice din stagiunile 2005/2006 și 2006/2007. Cluburile Lions și Rotary din Cluj i-au oferit Premiul de excelență în semn de recunoaștere a meritelor deosebite din domeniul artistic.

Ionuț Caras a jucat în peste 30 de festivaluri naționale și internaționale de teatru, a susținut cursuri de măiestrie la Teatro Municipal „Joaquim Benite” (Almada, Portugalia), University of Hull (UK) și la Théâtre de Globule (Lyon, Franța) și a participat la ateliere de specialitate conduse de Vava Ștefănescu, Florin Fieroiu, Radu Penciulescu, Andrei Șerban, Valentina de Piante, Eli Simon, Nicky Woltz, ETXEA Company, Cătălina Buzoianu, ș.a.

Ionuț Caras este actor la Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca și lector univ. drd. la Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj.

Alexandra Caras

Absolventă a Facultăţii de Film şi Televiziune din Cluj, Alexandra Caras a jucat în spectacole ca EX/centric (Teatrul Naţional Cluj, 2013), Lady Macbeth (la Teatrul Bulandra din Tîrgovişte, 2014, în regia lui Răzvan Mureşan), Dispariţia şi Proteine Fluorescente (2016, regia Leta Popescu), via negativa (2016, regia Raul Coldea), Detaşat (2017, regia Cristi Ban), Noi nu, niciodată (2017, regia Olivia Grecea), SRL Societate cu răspundere limitată (2017, regia Florin Caracala), Sclavi (2018, regia Cristian Theodor Popescu), Body of Defiance (2018, regia Raul Coldea), Micul nostru centenar (2018, regia Dragoş Muşoiu). A fost distinsă cu premiul special al juriului „Sică Alexandrescu” la Gala Hop (2013) şi este instructor fondator al cursurilor de actorie pentru copii Act your age.

Larisa Andreea Ştefan

Soprana de coloratură Larisa Ştefan şi-a făcut studiile la Liceul de Arte „Dinu Lipatti” din Piteşti şi la Universitatea de Arte Oradea, specializarea canto la clasa profesorului Theodore Coresi. În cadrul unor cursuri de măiestrie s-a bucurat de îndrumarea tenorilor Juan Diego Florez, Ernesto Palacio şi Vasile Moldoveanu. În vara anului 2018 a participat la Accademia Rossiniana „Alberto Zedda” din Pesaro, Italia, sub conducerea tenorului Ernesto Palacio, debutînd apoi în rolul Contesei din Follevile din opera „Il Viaggio a Reims” de Gioachino Rossini, la Teatrul Rossini din Pesaro. A mai interpretat roluri precum Clorinda din Cenuşăreasa de Rossini, Musetta din Boema de Puccini sau Donna Anna din Don Giovanni de Mozart.

A obţinut distincţii precum Marele Premiu la Concursul Internaţional de Interpretare „Sabin Drăgoi” din Timişoara (2017), Premiul Special oferit de Fundaţia Darclée la Concursul Internaţional „Hariclea Darclée” din Brăila (2017), Premiul II la Concursul International „Vox Artis” din Sibiu şi Premiul Special „George Enescu” pentru operă la Concursul „Mihail Jora” din Bucureşti (2015).

A fost bursieră timp de trei ani a programului „Tinere Talente” al Fundaţiei Principesa Margareta a României, iar în prezent este membră a studioului de opera „Lya Hubic Opera Studio” al Operei Naţionale Române Cluj.

Melinda Duffner

Mezzosoprana Melinda Duffner a absolvit Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” din oraşul natal, Arad, iar apoi cursurile de licenţă şi masterat ale specializării Canto, la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, unde a lucrat cu Elena Andrieş Moldovan, Ramona Eremia şi Iulia Merca. A colaborat cu Filarmonica din Arad, cu Camerata „Euroart” din Baia Mare, cu Opera Maghiară din Cluj şi cu Filarmonica din Rîmnicu-Vîlcea. Şi-a înscris în repertoriu roluri din Aurul Rinului (Flosshilde) şi Valkiria (Waltraute) de Richard Wagner, Căsătoria secretă deCimarosa (Fidalma), Cavalleria Rusticana de Mascagni (Mamma Lucia), Scufiţa Roşie (Bunica) şi Cînd dragostea triumfă (Maricica) de Nicolae Brânzeu.

Din repertoriul vocal-simfonic, Melinda Duffner a interpretat cantata Uns ist ein Kind geboren de Bach, Gloria de Vivaldi, Recviemul de Michael Haydn, Missa in Angustiis de Joseph Haydn, Misa Încoronării şi Recviemul de Mozart, Die erste Walpurgisnacht de Mendelssohn, Oratoriul bizantin de Crăciun de Paul Constantinescu. Melinda este membră a Corului Filarmonicii de Stat „Transilvania”.

Geanina Simion

Oana Andreica

G