Opera Română intră în vacanţa de vară, miercuri seara, după piesa Madame Butterfly de Puccini.

Dirijor: David Crescenzi
Regia artistică: Matteo Mazzoni (invitat)
Asistenţă regie artistică: Mihaela Bogdan
Decoruri: Benito Leonori (invitat)
Asistență decoruri: Elisabetta Salvatori (invitată)
Costume: Patricia Toffolutti (invitată)
Video Design: Mario Spinaci (invitat)
Lighting Design: Ludovico Gobbi (invitat)
Ilustrații: Riccardo Cecchetti (invitat)

Distribuția:

Madama Butterfly (Cio-Cio-San): Carmen Gurban
Suzuki: Liza Kadelnik
Kate Pinkerton: Cezara Diță
B. F. Pinkerton: Marius Vlad Budoiu
Sharpless: Geani Brad
Goro: Eusebiu Huțan (debut)
Prințul Yamadori: Sebastian Balaj
Unchiul Bonzo: Corneliu Huțanu
Comisarul imperial: Molnár Zoltán
Ofițerul stării civile: Gelu Moldovan
Copilul: Mihai Călin Streteanu (invitat)

Orchestra și Corul Operei Naționale Române din Cluj-Napoca

Maestru de cor: Emil Maxim
Dirijor cor: Corneliu Felecan
Regie scenă culise: Alina Simona Nistor
Pregătirea muzicală: Lucian Dușa, Ovidiu Moldovan, Ioana Grünner

O coproducție Fondazione ,,Pergolesi Spontini”, realizată sub Înaltul Patronaj al Ambasadei Italiei în România

Operă în trei acte pe un libret de Giuseppe Giacosa și Luigi Illica, după David Belasco, John Luther Long și Pierre Loti

Vârsta recomandată: 9+

Aflat la Londra în anul 1900 pentru a supraveghea montarea la Covent Garden a recentei sale opere de succes – Tosca –, Giacomo Puccini a rămas profund marcat de reprezentația piesei de teatru Madama Butterfly a lui David Belasco (1853-1931). Subiectul scurtei și nefericitei povești de dragoste a unei tinere japoneze, care renunță la familia, cultura și religia sa pentru ofițerul american B. F. Pinkerton și care, după o îndelungă așteptare a reîntoarcerii iubitului ei, se sinucide, a corespuns întocmai cu pretențiile compozitorului. După obținerea drepturilor de a transfera acțiunea piesei lui Belasco într-o operă și încredințarea textului acesteia celor doi libretiști favoriți – Giacosa și Illica –, Puccini și-a dedicat următorii doi ani compunerii viitoarei Madama Butterfly, timp în care a întreprins cercetări amănunțite asupra muzicii japoneze și a obiceiurilor locului. Rezultatele acestor aprofundări pot fi reperate cu ușurință în partitura operei, care conține autentice melodii japoneze dar și fragmente ale imnului național american, pe lângă muzica de esență exotică, rod al inspirației pucciniene.

În ciuda atenției și minuțiozității cu care Puccini și-a elaborat lucrarea, prima sa reprezentare, la data de 17 februarie 1904, pe scena de la Teatro alla Scala din Milano, a fost întâmpinată cu reacții mai puțin favorabile, fapt care l-a determinat pe compozitor să își retragă noua creație din repertoriu și să o supună unor ample revizuiri. Noua Madama Butterfly, care a văzut lumina rampei la Brescia în luna mai a aceluiași an, s-a bucurat de un succes impresionant, iar îmbunătățirile pe care Puccini i le-a adus pe parcursul următorilor doi ani (1905 respectiv 1906) aveau să se materializeze într-o operă de o popularitate comparabilă cu cea a predecesoarei sale – La bohème (1896).

Cea mai celebră și fidelă interpretă a candorii, vulnerabilității, dar și a dârzeniei și încrederii oarbe a eroinei de doar 15 ani a fost soprana Renata Scotto (n. 1934), care la momentul primei sale apariții ca Madama Butterfly era doar puțin mai în vârstă decât personajul pe care îl reprezenta. Mărturiile acesteia despre profundul atașment emoțional pe care l-a dezvoltat față de tânăra japoneză vin în deplin contrast cu opinia tenorului Placido Domingo – un frecvent interpret al rolului impasibilului Pinkerton –, care considera – sau spera – că, după momentul sinuciderii Madamei Butterfly, ofițerul are parte de propria-i pedeapsă, rămânând nefericit pentru întreg restul vieții sale.

O complexă paletă sentimentală, variind de la dragoste pură, necondiționată, devotament și răbdare până la superficialitate sau lipsă de umanitate – manifestate pe fondul exotic al culturii și obiceiurilor japoneze – stă la baza unei opere unice în repertoriul liric universal, montată și interpretată pe scena Operei Naționale Române de către o echipă de creație care reunește artiști italieni – David Crescenzi (conducerea muzicală), Matteo Mazzoni (regia artistică), Benito Leonori (decoruri), Patricia Toffolutti (costume) – și clujeni – soliștii și ansamblurile instituției noastre –. Vă așteptăm să o descoperiți!

Spectacolul are o pauză și se încheie în jurul orei 22:15