Magistratul Judecătoriei Cluj Napoca a motivat condamnarea fostei şefe a UPU, Adea Golea, pentru abuz în funcţie şi favorizarea infractorului. În esenţă, ordinul de refuz al recoltării de sînge de a oferii băuţi, care nu fuseseră implicaţi în accidente rutiere, din octombrie 2016, era ilegal şi nu fusese adus la cunoştinţa conducerii Poliţiei.

Personalul UPU Cluj a refuzat recoltarea de probe biologice de la doi şoferi băuţi, aduşi de Poliţia Rutieră în octombrie 2016, la ordinul Adelei Golea. Şoferii au scăpat atunci de răspunderea penală, în lipsa probelor.

Golea şi-a motivat dispoziţia de a refuza recoltarea probelor bioogice de la şoferii băuţi, care nu au fost implicaţi în accidente rutiere, prin dorinţa de a decongestiona activitatea din Serviciul de Urgenţă. A invocat atât blocarea activităţii din gardă, prin indisponibilizarea unui asistent şi a unui medic pentru o oră, cât şi prin participarea acestora la procesele din instanţă deschise de şoferi împotriva poliţiei. A elaborat acest ordin, fără un accept din partea forurilor superioare şi fără a aduce decizia la cunoştinţa poliţiştilor.

dispoziţia dată de inculpată avea caracter pur administrativ, fiind precedată de o informare prealabilă a spitalului prin adresa înregistrată sub nr. …/04.10.2016 la SCJU…– Registratura Generală, neconstituind o propunere de avizare a unei proceduri de practică medicală sau un protocol de colaborare cu vreo altă instituţie.

Medicul şef de la UPU a anunţat în data de 4 octombrie 2016, un set de măsuri menit să slăbească presiunea asupra angajaţilor din urgenţă, dar înainte de a primi un răspuns, a trecut la aplicarea deciziei, în data de 20 octombrie.

rezultă că procedura din luna octombrie 2016 a fost considerată adoptată prin simplul fapt că a primit un număr de înregistrare la Registratura Generală a SCJU…, fără vreun aviz suplimentar (prin faptul că a primit număr de înregistrare înseamnă că a fost şi acceptată – declaraţia inculpatei,

Răspunsul primit de la Ministerul de Interne nu a confirmat procedura uniaterală iniţiată de către medicul şef de la UPU.

La data de 31.10.2016, MAI….., DSU… – DGMUM… a comunicat SCJU…. un răspuns la adresa pe care inculpata o transmisese în data de 04.10.2016, menţionându-se şi revenirile cu adresă ulterioare datei de 22.10.2016 (f. ..). Prin intermediul acestui răspuns, inculpata era informată că recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu se limitează doar pentru anumite cazuri, exclusiv, aşa cum inculpata a precizat prin adresa nr. …/04.10.2016, prevederile art. 16 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1192/2014 reglementând modul în care se poate efectua examenul clinic medical, în timp ce prelevarea probelor de sânge în scopul stabilirii alcoolemiei reprezintă o obligație profesională a cadrelor medicale din cadrul tuturor unităților sanitare, fiind reglementată de art. 3 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1512/2013.

A fost o noapte agitată atât pentru şefii gărzii de al UPU, care au rămas fermi pe poziţie, cât şi pentru cei de la Poliţia Rutieră, care au făcut ture duble inutile la IML şi alte două spitale, cu şoferii băuţi.

Magistratul Mihai Ghica de la Judecătoria Cluj a dispus luna trecută, condamnarea Adelei Golea, director medical al Spitalului Judeţean de Urgenţă, la pedeapsa de un an şi 9 luni cu suspendare, pentru instigare la abuz în serviciu.

Adea Golea a dat dispoziţia, în urmă cu 3 ani, ca în cadrul Unităţii de Primire a Urgenţelor Cluj, să nu se mai recolteze sânge de la şoferii băuţi, dacă aceştia nu au fost implicaţi în evenimente rutiere, pentru a nu aglomera camera de gardă.

Poliţiştii au reclamat-o procurorilor pe Golea pentru că nu i-ar fi anunţat de schimbarea strategiei privind recoltarea probelor biologice de la şoferi aflaţi sub influenţa alcoolului.

Golea a contestat decizia Judecătoriei, apelul medicului urmând să fie judecat de către magistraţii Curţii de Apel Cluj.

Analiza ordinului dat de Adela Golea

2. Probele care stau la baza reţinerii situaţiei de fapt şi analiza acestora

Începând cu anul 2006, personalul Secţiei UPU-SMURD din cadrul SCJU… realiza recoltarea de probe biologice de la şoferi surprinşi în trafic sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, indiferent dacă erau sau nu victime ori erau sau nu implicaţi în accidente rutiere –adresa-răspuns nr. …/06.03.2017 înaintată la dosar de DSPJ…. (f. ….), din care reiese că UPU a fost desemnată de către DSP.. în baza OMS nr. 376/2006, adresă care se coroborează cu declaraţiile cadrelor medicale audiate în cauză.

În concret de cca. 10 ani, în timpul nopţii, în afara programului normal de lucru, singura unitate medicală autorizată care preleva în concret probe biologice de la şoferi surprinşi în trafic sub influenţa băuturilor alcoolice neimplicaţi în accidente rutiere era SCJU… – Secţia UPU-SMURD.

Astfel cum rezultă din cuprinsul declaraţiei inculpatei din cursul urmăririi penale (f. ….), începând cu data de 03.01.2013 aceasta s-a aflat, în temeiul unui contract de administrare, la conducerea UCPU (UPU)-SMURD din cadrul SCJU…, fiind şefa acestei secţii.

Potrivit fişei postului (f. ….), inculpata avea în subordine, din punct de vedere ierarhic, întreg personalul UPU-SMURD, coordonând, asigurând şi răspunzând de calitatea activităţii desfăşurate de personal (pct. 3). De asemenea, inculpata trebuia să asigure şi să răspundă de îndeplinirea promptă şi corectă a sarcinilor de muncă, inclusiv ale personalului aflat în subordinea sa, direct sau prin intermediul şefilor de compartimente şi al persoanelor desemnate să răspundă de anumite activităţi (pct. 2).

În ceea ce priveşte relaţiile cu alte instituţii medicale sau nemedicale, inculpata era cea care trebuia să asigure colaborarea cu acestea şi să semneze eventualele protocoale de colaborare, cu acordul conducerii spitalului (pct. 21).

În egală măsură, atât în temeiul fişei postului, cât şi al Regulamentului Intern al SCJU… (f. …), inculpata avea responsabilitatea de a cunoaşte, de a respecta şi de a asigura, la nivelul secţiei pe care o conducea, cunoaşterea şi aplicarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare, a Regulamentului Intern, precum şi a legislaţiei în vigoare.

Tot în fişa postului se menţionează că, în exercitarea funcţiei de conducere ocupate, inculpata avea competenţa de a lua decizii administrative privind activitatea UPU-SMURD.

Procedura concretă de recoltare a probelor biologice reiese din următoarele mijloace de probă, fiind prezentată în cadrul secţiunii situaţia de fapt: declaraţiile martorei B.T.H., asistentă în cadrul … (f. ….); declaraţiile martorei A.E.L., asistentă în cadrul … (f. ….); declaraţiile martorei K.N.E. (f. ….), medic în cadru … care realiza examenul clinic. Procedura concretă presupunea fie un instructaj prealabil, fie o anumită experienţă practică, implicând mai multe aspecte de ordin administrativ (verificarea datelor trusei, o anumită ordine de derulare a activităţilor, reguli de dezinfectare a zonei de unde se face recoltarea). Celor trei martore audiate nu le-a fost făcut un instructaj în ultimii ani anterior comiterii faptei, nefiind necesar, având în vedere că recoltarea se realiza la UPU de foarte mulţi ani, existând experienţa practică necesară.

Din fişa postului asistentei B.T.H. (f. …..) reiese că avea ca atribuţii (în calitate de asistentă responsabilă de tură), printre altele: recoltează la cererea poliţiei sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare.

Din Regulamentul Intern al SCJU…, Capitolul V, pct. 46, 47 (f. ….), reiese că medicul şef de secţie, propune conducerii spitalului spre avizare protocoale specifice de practică medicală care urmează să fie implementate la nivelul secţiei, respectiv elaborează şi răspunde de implementarea în practică a protocoalelor intraspitaliceşti sau externe pentru îngrijirea stării de sănătate.

Totuşi, procedura elaborată de inculpată în calitate de şef de secţie, transmisă conducerii spitalului sub forma unei adrese, urmată de dispoziţia emisă, formularul FCI, nu se încadrează în noţiunea de protocol specific de practică medicală, întrucât nu se stabilea vreo practică medicală de urmat de către personalul medical, ci se dispunea să nu mai fie îndeplinită o obligaţie legală stabilită în sarcina personalului medical din subordine, o atribuţie a unităţii de asistenţă medicală autorizate, printr-o interpretare fragmentată a unor norme dintr-un ordin al Ministerului Sănătăţii – nefiind aplicabil pct. 46 din Regulamentul Intern menţionat anterior.

Pe de altă parte, relativ la atribuţia de elaborare şi implementare în practică a protocoalelor intraspitaliceşti sau externe pentru îngrijirea stării de sănătate (pct. 47 din Regulamentul Intern menţionat anterior), se observă că prin adresa şi dispoziţia dată, inculpata nu a urmărit elaborarea/semnarea/implementarea vreunui protocol extern de către UPU cu vreo altă instituţie/autoritate publică.

Aşadar, după cum s-a arătat, dispoziţia dată de inculpată avea caracter pur administrativ, fiind precedată de o informare prealabilă a spitalului prin adresa înregistrată sub nr. …/04.10.2016 la SCJU…– Registratura Generală, neconstituind o propunere de avizare a unei proceduri de practică medicală sau un protocol de colaborare cu vreo altă instituţie.

Pe de altă parte, pentru realizarea activităţii de recoltare a probelor biologice nu era necesară adoptarea niciunui protocol cu vreo instituţie/autoritate publică, această obligaţie rezultând expres din Codul de procedură penală, O.U.G. nr. 195/2002 şi Ordinele M.S. Eventualele protocoale de colaborare care ar fi putut fi elaborate ar fi putut dezlega doar chestiuni de ordin administrativ, pentru o mai bună organizare a activităţii şi a colaborării interinstituţionale.

Potrivit susţinerilor inculpatei (declaraţia de la f. ….), pe fondul problemelor afirmate întâmpinate de personalul UPU în legătură cu numeroasele solicitări ale Poliţiei de prelevare a mostrelor biologice de la şoferii surprinşi în trafic sub influenţa alcoolului, la data de 03.10.2016, inculpata a emis către conducerea SCJU…, DSP.. şi DSU… adresa nr. …./03.10.2016 (f. …..), aceasta fiind înregistrată la SCJU… sub nr. …/04.10.2016.

Totuşi, pe lângă cele afirmate în declaraţiile inculpatei din cursul procesului, conţinutul adresei nr. …./03.10.2016, semnate de inculpată (f. ….), reflectă următoarele:

Inculpata supunea atenţiei celor trei destinatari „problemele administrative şi de asistenţă medicală de urgenţă apărute datorită reglementărilor locale şi legislative în ceea ce priveşte recoltarea alcoolemiei”, arătând că, potrivit art. 2, 16, 20 alin. (5) din OMS nr. 1192/2014, obligaţia personalului UPU era aceea de a recolta probe de sânge la cererea poliţiei exclusiv de la persoanele implicate în accidente de circulaţie rutieră.

În adresă se invoca faptul că „UPU întâmpină frecvent probleme de solicitare de alcoolemie la şoferi care nu au produs accidente (…), acestea neîncadrându-se în obligativitatea legală conform Ordinelor M.S.”. În consecinţă, inculpata a solicitat, „pentru fluiditatea actului medical şi datorită supraaglomerării din UPU ca trusele standard să fie la dispoziţia poliţistului rutier care să poată solicita în orice serviciu medical de gardă recoltarea alcoolemiei”. Totodată, în adresă s-a evidenţiat că „acest demers survine în urma reducerii frecvente a capacităţii de asistenţă medicală în urgenţă (…) prin trimiteri la înştiinţări de prezentare în calitate de martor în procese penale ale şoferilor opriţi în trafic, fără persoane vătămate (…). Deplasările la B…. scot personalul medical din dispozitiv cel puţin 36 de ore”.

În concluzie, s-a apreciat că potrivit „ legislaţiei M.S. obligaţia UPU este de a recolta la persoane vătămate din accidente rutiere sau implicate în această vătămare care necesită asistenţă medicală de urgenţă şi internare, celelalte categorii vă solicităm să fie rezolvate de IML/IPJ/ITM conform protocoalelor dintre dânşii”.

Practic, prin adresă se preciza ferm, dar greşit, că UPU nu ar avea obligaţia de a recolta probe biologice în asemenea situaţii. Adresa şi conduita inculpatei ulterioară emiterii adresei reflectă că aceasta nu era o solicitare a unui răspuns din partea celor trei destinatari şi constituia o informare pentru ca destinatarii adresei să apeleze la alte soluţii pentru recoltarea de probe biologice de la şoferi surprinşi în trafic sub influenţa alcoolului, iar nu la serviciile medicale oferite de UPU. Mai mult, conţinutul adresei nu reflectă că inculpata G.A. a solicitat informaţii juridice sau efectuarea vreunui control de legalitate a demersului de către destinatari.

Adresa emisă de către inculpată a fost înregistrată la SCJU… – Registratura Generală – sub nr. …/04.10.2016.

Fără a aştepta primirea unui răspuns oficial la adresă (care după cum s-a arătat avea un scop informativ), în condiţiile în care nu se împlinise, oricum, nici măcar termenul general de 30 de zile prevăzut de lege în materia soluţionării petiţiilor (aplicabil în lipsa altor termene prevăzute în legislaţie), inculpata a trecut la implementare la data de 20.10.2016, elaborând o procedură/dispoziţie cu un conţinut similar adresei, înregistrată sub nr. ….. Procedura era menită să reglementeze problema recoltării probelor biologice de la persoanele neimplicate în accidente rutiere, în sensul de a nu se mai recolta deloc probe biologice de la şoferi depistaţi în traficul rutier sub influenţa băuturilor alcoolice, neimplicaţi în accidente rutiere/victime ale unor asemenea accidente, indiferent dacă existau sau nu alte cazuri medicale urgente la nivelul UPU – formularul de Confirmare a Instruirii elaborat cu această ocazie (f. ….)

Deşi avea cunoştinţă de existenţa dispoziţiei care se afla în afara legislaţiei în vigoare, conducerea Spitalului nu a intervenit în niciun mod pentru a stopa implementarea acesteia de către şeful de şecţie care a emis-o, mai mult, a înaintat efectiv adresa emisă de inculpată către DSP.. şi DSU… – aspect care reiese din declaraţia managerului Spitalului, martorul Ş.P. (f. …..) şi declaraţia inculpatei G.A. (f. ….).

Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în fața instanței, inculpata a arătat că a elaborat procedura cu concursul asistentei responsabile de tură A.L.E. şi al asistentei şefe S.M.. Afirmațiile sale sunt, însă, contrazise de către martora A.L., care a precizat, în cursul urmăririi penale (declaraţia de la f…), că nu a participat la elaborarea formularului nr. ….; martora a subliniat că în trecut (cu 2-3 ani înainte de momentul audierii) a fost într-adevăr implicată, la indicațiile inculpatei, în elaborarea unei proceduri rămase nefinalizate, însă aceasta viza stabilirea paşilor de urmat în cazul unor solicitări privind recoltarea de probe biologice de sânge de la şoferi, nicidecum un eventual refuz de prelevare a unor astfel de probe.

Independent de participarea altor persoane la elaborarea procedurii în discuție, esențial este faptul că, aşa cum rezultă din chiar declaraţiile inculpatei (f. ….), decizia finală în privința conţinutului formularului i-a aparținut în totalitate. De asemenea, fiind întrebată, în contextul audierii în fața instanței, cine anume a stabilit forma finală a Formularului de Confirmare a Instruirii, inculpata a răspuns: „Eu, în calitate de şef de secție, era atribuția mea de serviciu, eu l-am întocmit și eu l-am avizat, eu am redactat forma finală și l-am avizat în calitate de șef de secție și l-am trimis la avizare”.

Martora K.N.E. (declaraţia de la f. ….) a relatat că anterior dispoziţiei date de inculpată la nivelul secţiei au avut loc mai multe şedinţe organizate unde medicii au căzut de acord cu privire la luarea unei dispoziţii în sensul menţionat, pe fondul numărului tot mai mare de pacienţi şi al scandalurilor provocate fie de şoferii aduşi sub influenţa băuturilor alcoolice, fie de pacienţi care erau nemulţumiţi că trebuiau să aştepte mai mult, după şoferii prezentaţi de poliţie. Totuşi, nu medicii secţiei au stabilit modalitatea în care să fie luată o asemenea decizie, aceasta aparţinând inculpatei. Puteau fi găsite alte soluţii, solicitarea intervenţiei DSP.. pentru a face demersurile necesare (nu sub forma punerii în faţa faptului împlinit), modificarea legislaţiei în sensul prevederii desemnării unităţilor medicale autorizate de către DSP.., iar nu interzicerea exercitării unei atribuţii stabilite de lege în sarcina personalului medical şi a unităţii medicale.

Instanța observă că din coroborarea declarațiilor inculpatei cu prevederile Regulamentului Intern al SCJU… (f. …..) se desprinde concluzia că pentru implementarea unei proceduri la nivelul UPU este necesară urmarea anumitor paşi. Astfel, după identificarea procedurii necesar a fi elaborate se impune consultarea documentelor medicale și legislative relevante şi se formează un colectiv de lucru. Procedura se discută în colectiv, se cere opinia colectivului, după care este aprobată de medicul şef de secţie şi trimisă pentru înregistrare şi avizare managerului unităţii medicale. Abia după avizare procedurile pot fi implementate la nivelul secției, cu formular de confirmare a instruirii care trebuie să prevadă şi lista cu personalul şinut să aplice respectiva procedură.

Cu toate acestea, atât din declarațiile inculpatei, cât şi din cea a martorului Ş.P., managerul spitalului (f. ….), rezultă că procedura din luna octombrie 2016 a fost considerată adoptată prin simplul fapt că a primit un număr de înregistrare la Registratura Generală a SCJU…, fără vreun aviz suplimentar (prin faptul că a primit număr de înregistrare înseamnă că a fost şi acceptată – declaraţia inculpatei, f. ….). De asemenea, cu ocazia audierii, martorul Ş.P. a arătat că nu ştie dacă procedura elaborată de către inculpată a fost cunoscută la nivelul spitalului sau doar la cel al secției de primiri urgențe.

După cum s-a arătat anterior, procedura în cauză nu se încadra în prevederile regulamantare, nefiind un protocol de practică medicală, care trebuia avizat de conducere, acesta fiind probabil şi motivul pentru care a fost doar înregistrat.

Astfel cum rezultă din declarațiile martorei A.L.E. (f. ….), asistentă medicală în cadrul …, la data de 21.10.2016, într-o zi de vineri, în jurul orei 07:00, aceasta a intrat în tură, primind formularul emis de către inculpată abia după câteva ore, prin mijlocirea asistentei şefe (de secţie) S.M.. Martora a precizat, în cursul urmăririi penale, că înainte de a lua la cunoştință de conţinutul formularului a recoltat probe de sânge de la numiţii S.T. şi O.A.C., la solicitarea organelor de poliție (în etapa judecăţii nu îşi mai aducea aminte de aceste aspecte).

Totodată, martora a arătat în mod consecvent (f. ….) că nu cunoaşte ca inculpata să fi organizat vreo şedinţă cu personalul UPU cu ocazia căreia să le aducă la cunoştinţă conţinutul formularului în discuție, nici vreo instruire sau informare prealabilă. De altfel, organizarea unei şedinţe ar fi fost fără finalitate, în contextul în care la UPU activitatea personalului se desfăşoară în ture de serviciu.

Cu toate acestea, conform declarațiilor martorei, conţinutul formularului a fost neechivoc: „Ordinul spunea foarte clar să recoltăm probele biologice în vederea stabilirii alcoolemiei doar de la victimele accidentelor rutiere şi şoferii implicaţi în accidente rutiere”.

În continuare, martora a relatat (f. ….) că, la ora 19:00, la predarea serviciului, i-a înmânat colegei sale, martora B.T.H., formularul în cauză, încunoştiinţând-o, totodată, şi despre conţinutul acestuia.

Depoziţia martorei A.L.E. se coroborează întocmai cu aspectele relatate de către martora B.T.H., care a arătat (f. ….) că, la momentul schimbului de tură, colega sa i-a comunicat verbal că, începând cu acea dată, nu se vor mai recolta probe biologice de la pacienţii neimplicaţi în accidente rutiere, iar ulterior aceasta a şi citit formularul, realizând că, potrivit acestuia, nu se vor mai face prelevări de probe biologice de la şoferii surprinşi în trafic sub influența alcoolului.

Faptul că martorele A.L.E. şi B.T.H. au cunoscut dispoziţia inculpatei privind recoltarea de probe de sânge exclusiv de la şoferii implicaţi în accidente rutiere, însuşindu-şi conținutul Formularului de Confirmare a Instruirii la data de 21.10.2016, rezultă şi din împrejurarea că acestea sunt singurele care au semnat de luare la cunoştinţă în tabelul care însoţea formularul (f. …..).

La data de 24.10.2016, la nivelul Instituţiei Prefectului …. a avut loc o întâlnire la care au participat reprezentanţi ai DSP.., IPJ …., IML …. şi inculpata G.A., în urma căreia s-a găsit o soluţie la problemele cu care se confrunta UPU, fiind stabilite şi alte unităţi medicale care să recolteze mostrele biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei în cazul şoferilor surprinşi în trafic de către organele de poliție.

După aceste incidente, deşi legislaţia în vigoare şi ordinele Ministerului
Sănătăţii nu prevăd vreo procedură de desemnare, DSPJ…., printr-o decizie, a organizat activităţile de prelevare a probelor biologice în cazul persoanelor care nu prezintă urgenţe medico-chirurgicale, astfel: În C…., recoltarea ar urma să se realizeze la IML …. zilnic între orele 08:00-14:00, la IRGH..…., zilnic între orele 14:00-08:00, la SCUC… (până la 18 ani) – UPU, zilnic, 24 din 24 de ore (adresa nr. …/27.10.2016 emisă de D.S.P. … – f. ….).

În prezent, nu dispoziţia inculpatei G.A. este cea în baza căreia nu se mai recoltează probe biologice la UPU de la soferi surprinţi în trafic sub influenţa băuturilor alcoolice neimplicaţi în accidente rutiere (cum afirmă apărarea), ci decizia DSPJ. …, menţionată anterior.

La data de 31.10.2016, MAI….., DSU… – DGMUM… a comunicat SCJU…. un răspuns la adresa pe care inculpata o transmisese în data de 04.10.2016, menţionându-se şi revenirile cu adresă ulterioare datei de 22.10.2016 (f. ..). Prin intermediul acestui răspuns, inculpata era informată că recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu se limitează doar pentru anumite cazuri, exclusiv, aşa cum inculpata a precizat prin adresa nr. …/04.10.2016, prevederile art. 16 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1192/2014 reglementând modul în care se poate efectua examenul clinic medical, în timp ce prelevarea probelor de sânge în scopul stabilirii alcoolemiei reprezintă o obligație profesională a cadrelor medicale din cadrul tuturor unităților sanitare, fiind reglementată de art. 3 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1512/2013.

La data de 31.10.2016, MAI….. – DSU… – DGMUM… a comunicat SCJU…. un răspuns la adresa pe care inculpata o transmisese în data de 04.10.2016 şi la cele două adrese de revenire efectuate ulterior faptelor, prin care era semnalat faptul că dispozițiile cuprinse în OMS nr. 1512/2013 şi OMS nr. 1192/2014 nu limitează obligația unităților medicale de a recolta probe de sânge la cererea poliției exclusiv la cazul persoanelor implicate în accidente rutiere, aşa cum se arăta în conţinutul adresei transmise de inculpată sub nr. …/04.10.2016. Se arăta în acest răspuns că „recoltarea mostrelor de sânge pentru stabilirea alcoolemiei reprezintă o obligaţie profesională a cadrelor medicale din cadrul tuturor unităţilor sanitare, inclusiv a IML (…). Timpul în care se realizează recoltarea probelor biologice nu poate fi decis de agentul constatator sau de reprezentanţii Parchetului …., ci de către cadrele medicale, după îndeplinirea activităţilor medicale de urgenţă necesare, pentru intervenţia legată de îngrijirea şi tratarea bolnavilor”.

Din adresa nr. …/06.03.2017 înaintată de DSPJ…. (f. ….), a rezultat, printre altele, că U.P.U. avea obligaţia de prioritizare a cazurilor în funcţie de riscul vital, astfel că nu se putea invoca drept temei al dispoziţiei de refuz de recoltare faptul că poliţiştii ar fi insistat, faptul că ar fi îngreunat alte activităţi în cazuri grave.

Oricum, declaraţiile cadrelor medicale audiate au reflectat faptul că se descurcau în ipoteze în care activitatea UPU era aglomerată, prioritizând cazurile în funcţie de gravitate, recoltările de probe biologice de la şoferi fiind luate ulterior.

La nemulţumirile inculpatei şi ale cadrelor medicale din subordine, referitoare la insistenţele poliţiştilor de a fi luaţi mai repede, scandaluri provocate la UPU de şoferi sub influenţa băuturilor alcoolice, trebuiau găsite alte remedii de ordin administrativ, în condiţiile legii.

Obligaţia de a fi audiat în calitate de martor în procesele penale este una legală, posibilitatea de refuz fiind strict limitată de legea procesual penală. Nemulţumirea inculpatei legată de scăderea capacităţii de asistenţă medicală în urgenţă ca urmare a prezetării angajaţilor UPU în calitate de martor în procesele penale privind pe şoferii opriţi în trafic nu putea în niciun caz să justifice o asemenea decizie, de neîndeplinire a unui atribuţii stabilite de lege în sarcina unităţii medicale.