Procesul prin care Statul Român încearcă să recupereze un prejudiciu semnificativ, din partea moştenitorilor răposatului magnat Dinu Patriciu se va rejudeca. Motivul este antrenarea şi a fostei soţii Sabina a afaceristului. Fără Melanie Anne Chen, concubina acestuia, care a refuzat acceptarea moştenirii.

Cel mai bogat român a lăsat fetelor sale o avere semnificativă, dar şi multe datorii. Deranjul se leagă de datoria istorică provenită din Libia, pe care magnatul a omis să o deconteze Statului. Ajunsă la valoarea de peste 200 milioane dolari, datoria este vânată şi de Ministerul Finanţelor, dar şi de firma kazahă Kaz Munay Gaz, rebotezată Oilfield Exploration Business Solutions.

Patriciu a refuzat să ramburseze Statului investiţiile din Libia, din anii 80, evaluate la valoarea de 58,5 milioane dolari, ajunse astăzi cu penalităţi la peste 200 de milioane. Magnatul a fost judecat împreună cu un grup de apropiaţi, care a fost considerat responsabil de delapidare, spălarea de bani, manipularea pieţei, dezvăluirea de informaţii. Pentru că a decedat cu două luni înainte de finalizarea procesului, fetele sale au fost chemate să achite datoria, alături de Alexandru Bucşa, fostul vicepreşedinte Rompetrol Group Olanda şi Petrică Grama, fost director din Ministerul de Finanţe.

Tribunalul Bucureşti a dat câştig de cauză Statului, în mai 2018, fetele magnatului şi una dintre soţii fiind obligate să achite, împreună cu firma Oilfield, suma de 58,5 milioane dolari plus dobânzi, calculate din anul 2001. La Curtea de Apel Bucureşti surpriză, magistraţii au cerut vara trecută rejudecarea dosarului la prima instanţă. Oilfield s-a opus reluării dosarului de la început, recursul faţă de decizia rejudecării urmând să fie judecat în acest an.

Vă oferim motivarea deciziei prin care dosarul a fost trimis de la Curtea de Apel Bucureşti spre rejudecare la Tribunal.

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.985 A

EDINȚA PUBLICĂ DIN DATA XXXXXXXXX IE 2019

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: A__ M____ L____ Z______

JUDECĂTOR: C______ M____

         GREFIER: G________ M________

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanții M_________ Finanțelor P______, P_______ M____ și P_______ A__ împotriva sentinței civile nr.1689/ 31.05.2018 și a încheierilor din 13.01.2017, 22.09.2017, 20.10.2017,15.12.2017, 23.02.2018 și 23.03.2018 și a apelului incident formulat de apelanta O_______ E__________ B_______ S________ S.A. împotriva sentinței civile nr.1689/ 31.05.2018 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. 8078/ 3/ 2015*, în contradictoriu cu intimata P_______ D___ R_____ , cauza având ca obiect pretenții .

           Dezbaterile asupra cauzei și susținerile orale ale părților au fost consemnate prin încheierea de ședință de la 08.05.2019, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.05.2019 și apoi la 05.06.2019, când în aceeași compunere a deliberat și a pronunțat următoarea hotărâre:

   C U R T E A,

Deliberând, reține urmǎtoarele:

  Prin sentința civilǎ nr. 1689 /31.05.2018 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Civilă, în dosarul nr. 8 XXXXXXXXXX* , s-a a dmis excepția lipsei de interes invocată de către pârâta O_______ Explorations B_______ S________ SA (Rompetrol SA) și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M_________ FINANȚELOR P______ în contradictoriu cu pârâta O_______ Explorations B_______ S________ SA (Rompetrol SA),  ca lipsită de interes.  Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive, prescripției, lipsei de interes, autorității de lucru judecat și prematurității,   invocate de către pârâtele A__ P_______, D___ R_____ P_______ și M____ P_______, ca neîntemeiate. A fost respinsă excepția de nelegalitate a HG nr. 157/1993 ca inadmisibilă.  A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M_________ FINANȚELOR P______, fiind obligate pârâtele A__ P_______, D___ R_____ P_______ și M____ P_______ la plata către reclamant a sumei de 58.521.056 USD la care se adaugă dobânda legală calculata de la data de 05.01.2001 până la plata efectiva a debitului.

In considerente, s-a reținut cǎ, prin rechizitoriul nr. 111/D/P/2004 din data de 07.09.2006 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de  Criminalitate Organizată și Terorism –  Structura Centrală a  dispus trimiterea în judecată a lui P_______  D__ C_______ pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare,   spălare de bani,   asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni,  manipularea pieței prin tranzacții sau ordine de tranzacționare,   spălare de bani, sub aspectul schimbării sau transferului de bunuri cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat,  dezvăluirea de informații privilegiate. În cadrul acestui act,  M_________ Public a susținut că inculpatul P_______ D__ C_______, care a preluat în anul 1998 managementul Rompetrol, a participat împreună cu ceilalți inculpați la privatizarea unor obiective strategice de interes național (V___ și Petromidia), fără a îndeplini condițiile legale de investitori strategici. S-a mai învederat că, în perioada anilor 1999-2001, cu sprijinul unor persoane deținând funcții de conducere în instituții de stat, inclusiv în cadrul Ministerului Finanțelor P______, inculpații și-ar fi însușit sume de bani gestionate de Rompetrol și care ar fi trebuit virate către bugetul de stat, sume provenind din contracte de cooperare economică internațională.

În dosarul penal nr. xxxxx.XXXXXXXXX, M_________ Finanțelor P______ în calitate de reprezentant al Statului Român s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților, inclusiv P_______ D__ C_______, la plata sumei de 88.753.221 USD, precum și la plata accesoriilor de la data scadenței debitului și până la data plății efective a acestuia în solidar cu Rompetrol, în calitate de parte responsabilă civilmente.

Prin sentința penală nr. 726/28.12.2012 pronunțată în dosarul penal nr. xxxxx.XXXXXXXXX, Tribunalul București a dispus achitarea inculpaților, printre care și a lui P_______ D__ C_______, respingerea, ca neîntemeiate, a pretențiilor civile formulate de partea civilă M_________ Finanțelor P______ și respingerea cererii reprezentantului Parchetului cu privire la instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților pentru acoperirea prejudiciului.

Prin decizia penală nr. 1156/A din 07.10.2014, Curtea de Apel București a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și de partea civilă Ministrul Finanțelor P______, desființând sentința penală atacată și rejudecând în fond, a condamnat o parte din inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, în baza art. 397 Cod proc. pen., cu referire la art. 19 Cod proc. pen. instanța de apel a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă M_________ Finanțelor P______ și în consecință, a obligat pe inculpații B____ A________ și G____ P______, în solidar cu partea responsabilă civilmente Rompetrol, la plata sumei de 58.521.056 USD în echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății plus dobânda legală aferentă, calculată de la data 05.01.2001 până la data achitării integrale a debitului, către partea civilă M_________ Finanțelor P______.

Față de inculpatul P_______ D__ C_______, instanța de apel, în baza art. 17 alin. 2 Cod proc. pen. a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii decesului la data de 19.08.2014, lăsând nesoluționată acțiunea civilă în privința acestuia.

Urmare a acestei soluții, M_________ Finanțelor P______ a introdus prezenta acțiune prin care a solicitat obligarea pârâților P_______ D___, P_______ A__, P_______  M____,  în calitate de moștenitori ai lui P_______  D__  C_______ și Rompetrol SA la plata sumei de 88.752.221 USD, precum și a accesoriilor aferente de la data scadenței debitului și până la data achitării integrale a acesteia.

Pentru determinarea cuantumului pagubei cauzate urmare a nevirării către bugetul de stat a sumelor provenite din compensațiile suplimentare la Acordul EPSA (prejudiciu ce formează obiectul prezentei cauze) în cauza penală s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, probă de care reclamantul a înțeles să se folosească și în prezenta cauză, în temeiul art. 27 alin.2 Cod procedură penală.

Instanța penală a reținut ca întemeiate concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, prin care s-a calculat cuantumul prejudiciului la suma de 58.521.05 6 USD, iar nu de 88.753.221 USD.

Tribunalul a constatat faptul că, deși reclamantul se întemeiază pe aceeași cauză juridică ca în dosarul penal (răspunderea delictuală), a solicitat doar proba cu înscrisuri, exclusiv cele din dosarul penal, nemotivând de ce solicită suma de 88.753.221 USD și nu prejudiciul de 58.521.056 USD reținut de instanța penală.

Prin urmare, tribunalul a avut în vedere faptul că suma maximă ce putea fi solicitată în cadrul acestui dosar față de cauza juridică și motivarea cererii de chemare în judecată este de  58.521.056 USD, astfel cum a fost reținută de instanța penală cu titlu de prejudiciu cauzat urmare a nevirării către bugetul de stat a sumelor provenite din compensațiile suplimentare la Acordul EPSA.

Tribunalul a apreciat că sunt incidente   dispozițiile Codului civil din 1864 având în vedere data săvârșirii faptelor ilicite și prevederile art.3 din Legea nr.71/2011.

În ceea ce privește excepțiile invocate de către pârâți, tribunalul a statuat, cu privire la excepția lipsei de interes invocată de pârâta O_______ Explorations B_______ S________ SA (Rompetrol SA),   că, prin decizia nr. 1156/A/07.10.2004, instanța penală a dispus obligarea inculpaților B____ A________ și G____ P______, în solidar cu O_______ Explorations B_______ S________ SA (Rompetrol SA), în calitate de parte responsabilă civilmente la plata sumei de 58.521.056 USD către M_________ Finanțelor P______, astfel încât interesul reclamantului în admiterea cererii introductive nu este unul născut și actual, întrucât creanța a cărei valorificare este urmărită a fost deja recunoscută, soluția pronunțată în procesul penal fiind definitivă.

Tribunalul a apreciat că este un singur prejudiciu (așa cum rezultă din modul de elaborare al cererii de chemare în judecată), cel stabilit în hot penală la care pârâta O_______ Explorations B_______ S________ SA (Rompetrol SA) a fost obligată deja, fiind începută și executarea silită a acesteia pentru suma respectivă.

Prin urmare, obligarea încă o dată la aceeași sumă nu ar prezenta nic i un folos practic pentru reclamant.

Având în vedere soluția de mai sus, celelalte excepții (lipsa calitate procesuală pasivă, autoritate de lucru judecat și prescripție) invocate de aceeași pârâtă nu au mai fost analizate de către instanță.

Cu privire la excepțiile invocate de către pârâtele moștenitoare ale defuntului P_______ D__ C_______, tribunalul a avut în vedere următoarele:

Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâte, tribunalul a apreciat-o ca neîntemeiată.

Astfel,   pârâtele A__ P_______, D___ R_____ P_______ și M____ P_______ sunt chemate în judecată în calitate de moștenitoare ale autorului lor, P_______ D__ C_______, cel ce a săvârșit fapta ilicită.

Prin urmare, pârâtele în calitate de succesoare (acestea acceptând moștenirea) dobândesc calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, nefiind necesar emiterea certificatului de moștenitor, prejudiciul solicitat de către reclamant reprezentând un pasiv al moștenirii, pârâtele urmând a răspunde în final corespunzător cotelor legale și testamentare ce li se cuvin.

Referitor la excepția prematurității invocată de către pârâtele P_______ D___ R_____ și P_______ M____, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată.

S-a aratat că prejudiciul solicitat de către reclamant reprezintă un pasiv al moștenirii, pârâtele urmând a răspunde în final corespunzător cotelor legale și testamentare ce li se cuvin.

S-a mai susținut că o soluție favorabilă acestei excepții ar însemna îngrădirea accesului la justiție la reclamantului, inclusiv posibilitatea prescrierii dreptului material la acțiune, fără ca acesta să aibă vreo culpă. Eventual, nestabilirea masei succesorale ar putea reprezenta un impediment pentru executarea acestei sentințe, nu pentru obținerea titlului executoriu.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâta D___ R_____ P_______, tribunalul a respins acest incident ca neîntemeiat pentru că nu există tripla identitate prevăzută de art.431 din Codul de procedură civilă, respectiv identitatea privind părțile, acțiunea civilă în contradictoriu cu autorul pârâtei fiind lăsată nesoluționată în cadrul dosarului penal datorită decesului acestuia.

Cu privire la excepția lipsei de interes invocată de către pârâtele D___ R_____ P_______ și  A__ P_______, tribunalul  a respins-o ca neîntemeiată având în vedere faptul că este vorba de o răspundere delictuală, solidară, reclamantul fiind cel ce are posibilitatea alegerii executării oricărui debitor solvabil, debitorii la rândul lor putându-se regresa cu condiția existenței titlului executoriu.

În legătură cu excepția prescripției susținută de către pârâtele D___ R_____ P_______ și  A__ P_______, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, reținând  că faptele ilicite ale autorului P_______ D__ C_______ se situează în decursul perioadei 1999-2000 având în vedere adresa înregistrată la M_________ Finanțelor nr.xxxxx/16.12.1999 prin care Rompetrol informa faptul că, în perioada decembrie 1999-martie 2000, urmează a fi primit de către acesta de la Repsol E__________ cu titlu de plată a doua în derularea acordului ERSA suma de 10 mil. USD, pe care Rompetrol, fiind societate privată consideră că nu îi mai datorează statului și nu îi mai virează la bugetul de stat.

Prin adresa nr.xxxxxx/04.07.2005 reclamantul, parte vătămată în procesul penal, a menționat faptul că se constituie parte civilă.

Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 1 și art. 8 din Decretul nr.167/1958.

De asemenea, s-a argumentata că, potrivit art. 11 din OUG nr.66/1994, astfel cum  a fost modificată prin Ordonanța nr.97/1998, creanțele trezoreriei statului, rezultate din gestionarea împrumuturilor externe guvernamentale, precum și din alte operațiuni derulate prin trezoreria statului, se urmăresc și se execută în condițiile prevăzute de reglementările legale pentru creanțele bugetare.  Creanțele trezoreriei statului se prescriu în termen de 25 de ani. Conform art. 2 din OUG nr.66/1994, trezoreria generală a statului cuprinde operațiuni de încasări și plăți în lei și în valută, care, după caz, privesc și alte venituri și cheltuieli ale sectorului public, reglementate prin dispoziții legale, inclusiv drepturile de încasat și obligațiile de plată ale statului, la baza cărora stau acorduri și convenții guvernamentale.

Tribunalul a apreciat  că termenul de prescripție este cel de 25 de ani, termen care   nu s-a împlinit, chiar luând ca dată de început a prescripției anul 1999, dat fiind și adresa prin care reclamantul în calitate de parte vătămată s-a constituit parte civilă, în anul 2005, aceste aspect echivalând cu o întrerupere cauzată de o cerere de chemare în judecată, acțiunea civilă fiind lăsată nesoluționată. 

Cu privire la excepția de nelegalitate a HG nr.157/1993, invocată de către pârâta A__ P_______, tribunalul  a constatat că nu este admisibilă față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Dispozițiile H.G. nr. 157/1993 au reglementat transferul obligațiilor și drepturilor ce reveneau părții române din Acordul de explorare și împărțire a producției din perimetrul NC-115 Libia. Acest act normativ a fost publicată în Monitorul Oficial  nr. 90 din 12 mai 1993 și nu a fost contestat de către pârât în condițiile și termenele Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Deși prin Deciziile nr. 425 din 10 aprilie 2008 și nr. 426 din 10 aprilie 2008, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale, prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 și art. 44 din Constituție, republicată, instanței de judecată îi revine rolul de a aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului), precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare în sensul art. 148 alin. 2 din Constituție.

În concordanță cu jurisprudența constantă a Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție (soluția de principiu din ședința plenului din 26 mai 2008), instanța reține că, prin consecințele juridice pe care le produce admiterea unei excepții de nelegalitate asupra litigiului în cadrul căruia a fost invocată  excepția de nelegalitate în prezenta cauză, fără limită de timp, cu privire la un act administrativ unilateral individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, admiterea cererii ar contraveni principiului securității raporturilor ju ridice.

Tribunalul a cosniderat că se impune aplicarea directă și cu prioritate a principiilor rezultate din interpretarea și aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Principiile rezultate din jurisprudența instanțelor europene sunt aplicabile deoarece competența instanței de contencios este una specială și privește un act administrativ care are ca obiect o creanță, iar nu o chestiune de administrație care excede competenței ratione materiae. Chiar dacă autoritățile statului nu pot avea calitatea de victime pentru a se plânge la Curtea Europeană (incompatibilitate ratione personae), argumentele prin care s-a dezvoltat principiul securității raporturilor juridice sunt incidente, dreptul la un proces echitabil fiind garantat în dreptul intern independent de calitatea părților.

Admiterea excepției de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 ar produce practic efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea actului, iar beneficiarul actului administrativ constatator sau constitutiv de drepturi nu s-ar mai putea prevala de el în fața instanței, văzându-se lipsit astfel de fundamentul dreptului consacrat. Curtea de Justiție de la Luxemburg, în cauze similare, a reținut că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepție de nelegalitate.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut cu privire la situația de fapt cele consemnate în decizia penală mai sus amintită.

Prin Decretul nr. 356 din 21 noiembrie 1980 al Consiliului de Stat a fost aprobată derularea Acordului de Explorare și Împărțire a Producției–EPSA (E__________ and Production Sharing Agreement) semnat în luna mai 1980 cu organizația  libiană de stat N_______ Oil Corporation (N.O.C) cu participarea Intreprinderii de Cooperare Economică în Străinătate în domeniul petrolului și gazelor Rompetrol, din subordinea Ministerului Minelor, Petrolului și Geologiei, la executarea de lucrări geologice și de exploatare a unor zăcăminte de petrol din Libia.

În scopul derulării acordului s-a aprobat totodată înființarea companiei de drept libian „Rompetrol of Libya” – filială a întreprinderii I.C.E.S. Rompetrol, ca persoană juridică de drept libian care să angajeze pe bază de contract executarea lucrărilor pentru Rompetrol București.

Tot prin decretul Consiliului de Stat  s-a aprobat executarea pe contul și riscul părții române a lucrărilor geologice în valoare de 380,5 milioane lei și 53,3 milioane USD.

Pentru executarea lucrărilor s-a aprobat dotarea Intreprinderii Rompetrol București cu echipamente, utilaje și instalații de producție internă și instalații  specifice  în sumă de 300 milioane de lei.

Durata contractului urma să fie de 25 de ani (până în anul 2005) și să se desfăș oare pe trei etape, respectiv explorare, dezvoltare, exploatare.

Sumele au fost puse la dispoziție de Banca Română de Comerț Exterior din planul de credite pe termen mijlociu și lung pe anii 1981-1986, rambursarea creditelor urmând să se facă eșalonat din cota de petrol cuvenită părții române, după 8 ani, când se estima că se vor pune în exploatare zăcămintele de petrol descoperite. S-a prevăzut că, dacă în perioada de explorare de 6 ani, nu se vor descoperi zăcăminte de petrol exploatabile economic care să justifice continuarea acțiunii, cheltuielile efectuate pentru executarea lucrărilor în această fază reprezintă fonduri ce nu pot fi recuperate, urmând ca M_________ Minelor, Petrolului și Geologiei să prezinte propuneri privind oportunitatea sistării lucrărilor, rambursarea costurilor aferente urmând să se facă de la bugetul statului sau alte surse disponibile ale ministerului.

Prima fază de explorare prevăzută a se încheia inițial în anul 1986 s-a încheiat oficial în ianuarie 1989, când s-a  trecut la fa za de dezvoltare.

În expunerea de motive care a stat la baza emiterii Decretului 356/1980, s-a prevăzut că în etapa de explorare partea română urma să contribuie cu 50% din totalul investițiilor necesare, ceea ce reprezenta echivalentul a 85,9 milioane de dolari SUA .           

În acest sens, au fost emise H.G. nr. 400/1991 privind continuarea acțiunii de cooperare din Libia (punerea în producție a zăcămintelor de petrol obținute în perimetrul NC 115) și H.G.481/1991 privind sursele de finanțare acțiunii de cooperare.

Această hotărâre a fost emisă în baza Notei întocmite de Rompetrol – Geomin (antecesoarea _____________________________ la Guvernul României sub nr. 475/P.R./ 01.03.1990 și aprobată de primul ministru. 

Din conținutul „Notei” – întocmită de Întreprinderea  ROMPETROL – GEOMIN, antecesoarea S.C. ROMPETROL S.A., rezulta explicit că Întreprinderea ROMPETROL – GEOMIN era numai executantul „lucrărilor de dezvoltare și exploatare”, că aceasta acționa în reprezentarea statului român, în cadrul unei acțiuni de cooperare economică internațională și că titularul drepturilor și obligațiilor care reveneau „părții române” din Acord era statul.

În cursul anului 1992, o comisie guvernamentală formată din reprezentanți ai Ministerului Finanțelor și M_________ Comerțului au efectuat o deplasare în Libia pentru analizarea stadiului lucrărilor, stabilind că pentru susținerea etapei de dezvoltare necesarul de fonduri pentru partea română era de peste 500 milioane de USD. Această sumă nefiind disponibilă la aceea dată, s-a stabilit ca firma spaniolă Repsol Exploracion să dobândească drepturile și obligațiile ce revin părții române din acordul EPSA cu condiția unei înțelegeri ulterioare cu _________________________>

În baza unui acord de principiu, la data de 18.03.1993, ___________________ capital integral de stat, Rompetrol of Libia, filială a Rompetrol SA și Repsol Exploracion au încheiat un contract de cesiune prin care firma spaniolă dobândea toate drepturile, obligațiile, echipamentele, materialele și lucrurile proprietate a Rompetrol of Libia. Prețul convenit pentru cesiune a fost de 45 milioane USD din care Repsol urma să rețină suma de 17,6 milioane USD, reprezentând obligații ale Rompetrol și Rompetrol of Libia față de NOC, împreună cu dobânzile aferente.

La data de 30 aprilie 1993 Acordul din 1980 încetează, în temeiul prevederilor înțelegerii din 16 martie 1993.

În vederea realizării cesiunii sus amintite, a fost emisă H G 157/22 aprilie 1993 privind transferul obligațiunilor și drepturilor ce revin părții române din Acordul de explorare și împărțire a producției din perimetrul NC–115 Libia. Din expunerea de motive a rezultat faptul că Guvernul României a luat act de acordurile  de transfer semnate de Rompetrol SA cu companiile N_______ Oil Corporation Libia și Repsol E xploration Spania.

Acordurile de transfer au fost semnate din partea statului român de către Rompetrol SA și nu de către Petrom RA, care conform art.4 din HG 23/1991 era împuternicit în exercitarea drepturilor și obligațiilor ce decurgeau din acordul EPSA, întrucât NOC Libia nu recunoștea ca partener RA Petrom. Consiliul de administrație al Petrom RA, la data de 07.01.1993 a aprobat Raportul privind acțiunea de cooperare din perimetrul petrolifer NC–115 Libia și a împuternicit Rompetrol SA de a purta tratative pentru transferarea integrală a drepturilor și obligațiilor părții române către o terță parte agreată de NOC.

Articolul 2 al HG nr. 157/1993 prevedea că transferarea obligațiilor și a drepturilor părții române va asigura recuperarea cheltuielilor din etapele de explorare și dezvoltare, inclusiv dobânzile aferente, iar articolul 3 preciza, în mod expres că, sumele rezultate rămase după achitarea obligațiilor contractuale față de NOC și rambursarea creditelor aferente acțiunii se vor vărsa la bugetul de stat.

Prin urmare, _________________ semnat acordurile de transfer cu N_______ Oil Corporation Libia și Repsol E__________ Spania din partea statului român. După semnarea acordului, modalitățile de recuperare a cheltuielilor efectuate de statul român au fost reflectate în HG 157/22 aprilie 1993 și  HG 21/1995, potrivit cărora sumele rezultate după achitarea obligațiilor contractuale față de N_______ Oil Corporation, se vor vărsa la bugetul de stat, conform prevederilor legale.

Rezultă că plățile compensatorii cuvenite din Acordul de transfer în baza creanței asupra Companiei Repsol Spania, creanță ce era administrată și gestionată de __________________ numele și cu reprezentarea  Statului, trebuiau virate la bugetul de stat.

Astfel cum a reținut instanța penală,  numiții P_______ D__ C_______ și Stephenson G_____ Philip (reprezentant al The Rompetrol Group BV Olanda)  au premeditat modalitatea de a își apropria sumele de bani ce constituiau plăți compensatorii pe care compania Repsol Spania le datora în baza acordului de transfer și cu privire la care exista obligația _________________ le vira la bugetul de stat, în acest sens întocmindu-se o adresă sub semnătura învinuitului J___ H_______ Works prin care au notificat M_________ Finanțelor P______ cu privire la primirea din partea societății Repsol a unei tranșe din această creanță, ca urmare a executării contractului de explorare și împărțire a producției EPSA  și a acordului de cesiune a contractului de transfer din 28 martie 1993, cu titlu de plată în executarea EPSA și a Acordului în sumă de aproximativ  10 milioane USD ce urmează a fi primită în perioada decembrie 1999-martie 2000, adresă în care se menționa și faptul că Rompetrol este titularul drepturilor și obligațiilor izvorâte din clauzele contractuale, faptul că este a doua plată făcută de Repsol, prima în valoare de 32,8 milioane DM respectiv aprox.21,6 milioane USD fiind efectuată în luna ianuarie 1995, precum și faptul că administrația societății de la acea dată a virat, în mod eronat, suma de 18,2  milioane USD în februarie 1995, către bugetul de stat.

Astfel, inspectorii ANAF care au efectuat controlul la _____________________________ în procesul verbal încheiat la data de 27 aprilie 2004 au constatat că în anul 1999, prin adresa înregistrată la M_________ Finanțelor sub nr. 10.137/16 12 1999,  Rompetrol SA a informat că prima plată în contul acordului de transfer a fost executată în luna ianuarie 1995 în cuantum de 32,8 milioane USD din care 18,2 milioane au fost virați la bugetul de stat în cursul lunii februarie al aceluiași an. Prin aceeași adresă M_________ Finanțelor a fost informat despre faptul că în perioada decembrie 1999 – martie 2000 urmează a fi primit de către Rompetrol SA de la Repsol E__________ cu titlu de plata a doua în derularea Acordului EPSA suma de 10 milioane USD, pe care Rompetrol SA fiind societate privată consideră că nu îi mai datorează statului și   nu îi mai virează la bugetul de stat.

Din documentele contabile ridicate de la ____________________  rezultat că Rompetrol SA a încasat  conform  extrasului de cont nr. 4 din data de 27 ianuarie 1995 suma de 32.180.423,54 DM, echivalentul a 21.684.284 USD de la Repsol Exploracion Spania, reprezentând prima tranșă de 45.000.000 USD, diferența de 23.150.760 USD reprezentând  cheltuieli din etapa de dezvoltare datorate conform contractului de reglare și descărcare, semnat de Rompetrol of Libia  și N.O.C., la data de 16 martie 1993, modificat prin actul adițional nr. 1 din 10.08.1994.

Din suma totală de 32.810.423 DM încasată de _________________ fost reținută suma de 3.600.000 USD cu titlu de garanție pentru lucrările efectuate de Rompetrol of Libia în perioada de execuție și datorate către NOC.  Această sumă a fost prevăzută la art. 3.3 din Contractul de Reglementare și Descărcare și actul adițional la contract, precum și de HG 21/ 1995 unde se prevede modificarea clauzei 3.3 din anexa nr.1 la Acordul de reglare și cesiune între N.O.C Libia și S.C Rompetrol S.A .

Instanța penală a mai reținut faptul că la data de 30 august 1999 între ______________________________ de inculpatul P_______ D__ C_______ și ______________________________ cu sediul în Insulele Virgine Britanice, reprezentată de Mauricio Martins Da S____ s-a încheiat un protocol privind cesionarea unor creanțe.

Acest protocol a fost urmat la data de 26.09.1999 de un contract de cesiune de creanță, semnat între aceleași părți, prin care __________________ cesionat suma de 10 milioane USD, plată compensatorie efectuată de  Repsol Exploracion Spania contra sumei de 5,5 milioane USD către Rompetrol International Ltd.

La data de 10 decembrie 2000, _________________ emis factura fiscală xxxxxxx pentru suma de xxxxxxxxxxx.000 lei și factura externă nr. 1CC din aceeași dată pentru suma de 5.550.000 USD pe numele companiei Rompetro l International Ltd.

În urma solicitării de acordare de asistență judiciară în materie penală adresată autorităților competente din Regatul Spaniei, la data de 17.04.2006 acestea au comunicat faptul că prima plată în sumă de 10 milioane USD din suma totală de 85 milioane USD din plățile compensatorii cuvenite a fost efectuată la data de 17.12.1999 și a fost încasată de Rompetrol International LTD deci plata s-a efectuat a doua zi după transmiterea adresei de notificare a _____________________ M_________ Finanțelor P______.

Ulterior, la data de 14.07.2006, în completarea cererii de asistență judiciară, autoritățile spaniole au transmis ordinele de plată în baza cărora au fost efectuate transferurile bancare aferente plăților compensatorii prevăzute în Acordul de transfer. Din acestea rezultă faptul că Repsol Exploracion a transferat în contul Rompetrol International Ltd deschis la United European Bank Elveția suma de 1 milion de dolari la data de 17.12.1999, respectiv 9 milioane de dolari într-un cont al aceleași societăți deschis la ABN AMRO Bank Olanda.

Totodată, autoritățile judiciare din Regatul Spaniei au comunicat prin intermediul comisiei rogatorii solicitate documentele din care rezultă că Repsol Exploracion a plătit cu titlu de plăți compensatorii generate de acordul EPSA, către The Rompetrol Group BV prin cesionarea creanței de la ______________________________, suma de 58.521.056 USD. Din documentele analizate au rezultat  totodată indicii  că sumele încasate în cursul lunii iulie 2002 de către __________________ la TRG și Rompetrol Internațional Ltd,  urmare a cesiunilor de creanță, au fost utilizate la majorarea de capital social a ________________________________, sens în care au fost și informările de la Oficiul N_______ de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor care au notat  transferurile suspecte de fonduri.

Tot cu referire la sumele de bani provenite din plățile compensatorii ale Acordului EPSA și care au făcut obiectul celor două contracte de cesiune de creanțe din data de 26 septembrie 1999 încheiat între __________________ ______________________________ și respectiv cel din data de 5 ianuarie 2001  încheiat între __________________ The Rompetrol Group BV Olanda și operațiunile financiare derulate au fost identificate 8 extrase de cont  emise de HVB Bank și respectiv ABN AMBRO Bank  în perioada 15 -17 noiembrie  2002, suma de 21 milioane USD fiind vărsată, la 15.01.2002 de către ______________________________, sumă ce a fost prezentată în contabilitatea ________________________________ SA cu titlu de majorare de capital social aportat de The Rompetrol Group BV Olanda.

La data de 26 septembrie 1999 s-a încheiat contractul de cesiune de creanță între Rompetrol SA, reprezentată de numitul P_______ D__ C_______ și Rompetrol Internațional Ltd din Insulele Virgine, reprezentată de Mauricio Martins da S____, prin care prima tranșa de plată de 10 milioane USD din totalul de 85 milioane USD ce urma a fi efectuată de Repsol Exploracion Spania cu titlu de plăți compensatorii a fost cesionată pentru suma de 5,5 milioane USD către Rompetrol Internațional Ltd. Plata a fost efectuată de Repsol Exploracion Spania la data de 17 decembrie 1999, iar Rompetrol SA a primit suma de 5,5 milioane USD de la Rompetrol Internațional Ltd în două tranșe la data de 7.12.1999 și   31.01.2000, de unde rezultă  că numitul  P_______ D__ C_______ și-a însușit și traficat în interesul Rompetrol Internațional Ltd suma de 10 milioane USD, suma care potrivit prevederilor legale, trebuia vărsată la bugetul de stat. De altfel, intenția sa este demonstrată și de împrejurarea că M_________ Finanțelor P______ a fost notificat prin adresa nr. xxxxx cu privire la primirea tranșei de 10 milioane USD într-o perioada viitoare cuprinsă între luna decembrie 1999 și luna martie 2000, doar cu o zi înainte de a se efectua plata direct către firma off-shore, ascunzând încheierea contractului de cesiune încă din luna septembrie 1999, dar a cărei negociere începuse din luna august 1999.

La data de 5.01.2001 s-a încheiat contractul de cesiune de creanță între Rompetrol SA, reprezentată de inculpatul P_______ D__ C_______ și The Rompetrol Group BVB Olanda, reprezentată de numitul Stephenson G_____ Philip, prin care Rompetrol SA a cesionat creanța de 75 milioane USD pentru suma de 35 milioane USD, cu consecința însușirii în interesul acestei din urmă societăți a sumei de 40 milioane USD. În conformitate cu extrasul din Registrul Comerțului de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Rotterdam, reprezentanții  asociaților TRG, la acea dată au fost  P_______ D__ C_______, G_____ Philip Stephenson și S____ M____.

Ulterior, la data de 03.09.2001 s-a încheiat contractul de împrumut între TRG și Rompetrol International Ltd – Insulele Virgine Britanice, prin care TRG a împrumutat suma de 15 milioane USD lui P_______ D an C_______, în calitate de reprezentant al companiei off-shore.

În scopul schimbării destinației sumelor de bani vehiculate în cele două contracte, s-a dispus, într-o formă mascată, transferul sumei de 15 milioane USD, prin încheierea contractului de novație, la data de 1.11.2001, între Rompetrol International Ltd și _______________________ de P_______ D__ C_______ și B____ A________.

Consecința încheierii acestor contracte, prin înțelegerea dintre numiții P_______ D__ C_______, G_____ Philip Stephenson, B____ A________ și J___ H_______ Works (director general la __________________ fost ascunderea adevăratei proveniențe a banilor, destinați în realitate bugetului de stat, însușiți în mod fraudulos, prin încheierea contractului de cesiune.

Instanța penală a mai statuat faptul că martorul cu identitate protejată R___ C________, persoană care s-a aflat în imediata apropiere a conducerii Rompetrol SA, respectiv a lui P_______ D__ C_______ și Stephenson G_____ Philip, a lui B____ A________ și J___ H_______ Works a declarat că B____ A________ era omul de încredere al lui P_______ D__ C_______ când era vorba de operațiuni bancare, în special în conturi în care nimeni altul nu avea acces, în paradisuri fiscale, inculpatul B____ A________ fiind cel care administra lichiditățile care se aflau în conturile Rompetrol International LTD.

Același martor a relevat  rolul hotărâtor pe care inculpatul P_______ D__ C_______ l-a avut în cadrul __________________ legătură cu acțiunile frauduloase derulate în jurul creanței Libia .

În consecință, evaluarea probelor administrate astfel cum impun prevederile art. 103 Cod procedură penală a permis instanței penale să constate că situația Creanței Libia era cunoscută de P_______ D__ C_______ care, în anul 1998, și-a asigurat, în mod fraudulos controlul pachetului majoritar de acțiuni la __________________________ la care a devenit administrator pentru ca, în perioada 1999- 2001, împreună cu Stephenson G_____ Philip și Works H_______, beneficiind de sprijinul nemijlocit al inculpaților B____ A________, director economic la ___________________ G____ P______, director al Direcției de Evaluare a Veniturilor  Bugetului General Consolidat din M_________ Finanțelor P______, să pună în executare rezoluția infracțională de a-și apropria fraudulos creanța pentru ca, ulterior, să dispună de ea, prin vânzare la un preț subevaluat, cu consecința însușirii, pe nedrept, a sumelor de bani reprezentând plăți compensatorii cuvenite statului român și care trebuiau virate la bugetul de stat, sume de bani care au fost transferate, prin intermediul unor contracte de cesiune, în conturile unor entități off-shore deținute de P_______ D__ C_______ și Stephenson G_____ Philip ori în care aceștia  aveau interese.

P_______ D__ C_______ și  Stephenson G_____ Philip au premeditat  modalitatea de a-și apropria sumele de bani ce constituiau plăți compensatorii pe care compania Repsol Spania le datora în baza acordului de transfer și cu privire la care exista obligația _________________ le vira la bugetul de stat.

Instanța penală a mai reținut că fapta săvârșită de inculpatul P_______ D__ C_______ în calitate de administrator al ____________________, în perioada septembrie 1999 – noiembrie 2001, și-a însușit creanța în valoare de 85 milioane USD izvorâtă din Acordul EPSA și ulterior a folosit și traficat sumele de bani care, potrivit  prevederilor legale în vigoare se cuveneau bugetului de stat, în interesul Rompetrol International LTD și The Rompetrol Group BV Olanda, firme off-shore în care inculpatul avea interese și putere de decizie, întrunește elementele  constitutive ale infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave.

Fapta aceluiași inculpat de a transfera în mod succesiv sumele de bani provenite din înstrăinarea creanței Libia și plățile compensatorii efectuate de Repsol E__________, prin încheierea unor contracte de cesiune de creanțe, împrumut și novație între firmele din cadrul grupului Rompetrol, pe care acesta le controla, cu intenția de a ascunde și disimula originea ilicită a banilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada august 1999 – noiembrie 2001 s-a asociat cu inculpatul Stephenson G_____ Philip și învinuiții B____ A________, G____ P______ și Works H_______ J___ în vederea săvârșirii infracțiunilor de delapidare și spălare de bani precum și alte infracțiuni economice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În cursul judecății apelului, la data de 19.08.2014, inculpatul P_______ D__ C_______ a decedat, impediment procedural care a împiedicat tragerea la  răspundere penală și civilă în cadrul procesului penal, astfel că, potrivit art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală instanța a dis pus încetarea procesului penal.

În dosarul penal  nr. xxxxx.XXXXXXXXX, M_________ Finanțelor P______ în calitate de reprezentant al Statului Român s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților, inclusiv P_______ D__ C_______, la plata sumei de 88.753.221 USD, precum și la plata accesoriilor de la data scadenței debitului și până la data plății efective a acestuia în solidar cu Rompetrol, în calitate de parte responsabilă civilmente.

Prin decizia penală nr. 1156/A din 07.10.2014, Curtea de Apel București a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și de partea civilă Ministrul Finanțelor P______, desființând sentința penală atacată și rejudecând în fond, a condamnat o parte din inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. De asemenea,  instanța de apel a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă M_________ Finanțelor P______ și  a obligat pe inculpații B____ A________ și G____ P______, în solidar cu partea responsabilă civilmente Rompetrol, la plata sumei de 58.521.056 USD în echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății plus dobânda legală aferentă, calculată de la data 05.01.2001 până la data achitării integrale a debitului, către partea civilă M_________ Finanțelor P______.

Ca urmare a lăsării nesoluționate a acțiunii civile față de inculpatul P_______ D__ C_______, reclamanta a formulat prezenta acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.

Pentru determinarea cuantumului pagubei cauzate urmare a nevirării către bugetul de stat a sumelor provenite din compensațiile suplimentare la Acordul EPSA, reclamanta a înțeles să  se folosească de expertiza contabilă efectuată în dosarul penal.

Conform concluziilor raportului de expertiză, prejudiciul s-a ridicat la suma de 58.521.056 USD, și nu 88.753.221 USD.

Prin urmare, tribunalul a apreciat faptul că suma maximă ce putea fi solicitată în cadrul acestui dosar față de cauza juridică și motivarea cererii de chemare în judecată este de  58.521.056 USD astfel cum a fost reținută de instanța penală cu titlu de prejudiciu cauzat urmare a nevirării către bugetul de stat a sumelor provenite din compensațiile suplimentare la A cordul EPSA.

S-au considerat ca îndeplinite cerințele răspunderii delictuale.

Astfel, s-a învederat că fapta ilicită este reprezentata de nevirarea și însușirea de către autorul pârâtelor P_______ D__ C_______ a sumelor provenite din compensațiile suplimentare la Acordul EPSA. Prejudiciul suferit de reclamant îl constituie suma de 58.521.056 USD rezultată din raportul de expertiză contabilă efectuat în cadrul dosarului penal.  Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, se deduce din faptul ca prejudiciul – paguba s-a realizat ca urmare a reținerii sumelor de bani în mod fraudulos.

Vinovăția autorului pârâtelor (civilă, unde răspunde pentru cea mai ușoară culpă) a fost stabilita în cadrul dosarului penal, faptele săvârșite de către P_______ D__ C_______ fiind și încadrate juridic.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtelor în solidar la plata contravalorii prejudiciului, tribunalul a precit ca fiind neîntemeiată.

Art. 1382 Cod civil  reglementează răspunderea solidară a autorilor unei fapte ilicite, însă, întrucât solidaritatea trebuie prevăzută expres, nu se poate aplica și moștenitorilor acestora care, potrivit art.774 rap. la art.777 Cod civil, contribuie la plata datoriilor și sarcinilor succesiunii, fiecare în proporție cu cota sa.

Patrimoniul care se transmite prin succesiune moștenitorilor legali sau testamentari, fiind o universalitate, va cuprinde nu numai drepturile, ci si obligațiile defunctului, transmisiunea vizând  atât activul, cât și pasivul succesoral. Datoriile succesiunii reprezintă acele obligații patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor (contractual, legal, delictual, etc.) există în patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii.

Prin urmare, pârâtele A__ P_______, D___ R_____ P_______ și M____ P_______ vor răspunde fiecare proporțional cu cota legală/testamentară ce li se cuvine ca urmare a acceptării moștenirii autorului lor P_______ D__ C_______ pentru faptele ilicite săvârșite de către P_______ D__ C_______.

În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale aferente debitului de plată, tribunalul a precizat că debitorul se află de drept în întârziere  vedere faptul că este vorba de o răspundere delictuală.

În speță, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor penalizatoare și anume, obligația pârâtelor constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă de la data de 05.01.2001 (dată reținută și de instanța penală) iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs creditoarei reclamante un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale penalizatoare calculate pe durata întârzierii în executare .

Împotriva acestei sentințe, precum și a încheierilor din 13.01.2017, 22.09.2017, 20.10.2017,15.12.2017, 23.02.2018 și 23.03.2018, la data de 02.07.2018, pârâta A__ P_______ a  formulat declarație de apel   prin care a învederat cǎ motivele de fapt și de drept vor fi depuse dupǎ comunicarea hotǎrârii.

La data de 26.07.2018, pârâta M____ P_______ a introdus cerere de apel împotriva încheierii din 23.09.2016 și a sentinței civile nr.1689/ 31.05.2018, solicitând admiterea cǎii de atac, anularea hot ǎrârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, desființarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința respingerii cerererii de chemare în judecată   ca neîntemeiată.

În motivare, se arat ǎ, în ce privește încheierea din  23.09.2016, c ǎ, în mod nelegal, s-a respins cererea pǎrții de a se introduce forțat în cauză și legatarii cu titlu universal ai defunctului P_______ ca neîntemeiată, motivat de faptul că doar instanța poate dispune de prevederile art. 78 Cod proc. civ.

Cererea de chemare în judecată es te întemeiat ǎ pe răspunderea civilă delictuală care este o sancțiune civilă care se aplică în considerarea patrimoniului celui care a săvârșit fapta ilicită producătoare de prejudicii, iar nu în considerarea persoanei sale. În cazul în care autorul prejudiciului a decedat înainte de a i se fi stabilit întinderea răspunderii obligației de dezdăunare,  răspunderea civilă delictuală se va transmite moștenitorilor, iar procesul trebuie s ǎ se desfășoare în contradictoriu cu toți moștenitorii inculpatului decedat în procesul penal.

Prin moștenitori se înțelege atât moștenitori legali, cât și moștenitori testamentari, legea nefăcând distincție căror moștenitori se va transmite răspunderea civilă delictuală a defunctului. În speț ǎ, reclamanta nu a introdus și pe legatari, S_____ P_______ și Melanie Ann Chen.

Se susține faptul că legislația procesual-civilă consacră trei situații în care judecătorul, din oficiu, poate introduce în proces alte persoane și anume, în cazurile expres prevăzute de lege, în procedura necontencioasă și în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune. Se apreciază că, în cauză, este incidentă ultima situație.

Astfel,  atunci când în raportul juridic dedus judecății printr-o cerere în procedură contencioasă sunt implicate mai multe persoane, dar nu figurează toate ca părți în proces, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii acestora în cauză. Spre deosebire de situația prevăzută de alin. (1) al art. 78 Cod proc. civ., când judecătorul nu este ținut de punctul de vedere al părților cu privire la introducerea terțului în proces, pentru ipoteza de la  art. 78 alin. (2) Cod proc. civ. legiuitorul a lăsat părților dreptul de a aprecia asupra necesității lărgirii sferei subiective a procesului.

Se afirmă faptul că partea interesată va pune în discuție instanței necesitatea introducerii forțate în cauză a persoanelor fără de care nu poate fi soluționată cauza pendinte, iar instanța în temeiul rolului său activ se va pronunța asupra acestei solicitări.

Se învederează că, introducând doar pe unii dintre moștenitori, ceilalți vor fi favorizați în mod injust, deoarece partea lor de patrimoniu la care au dreptul va rămâne neatinsă.

Se invocă dispozițiile art. 1114 alin. 2 și 3 din Codul civil.

In speță, există o coparticipare pasivă obligatorie. Solidaritatea legală este dată de art. 1114 alin. (2) Noul cod civil (aplicabil în materie de succesiuni, având în vedere că moștenirea defunctului a fost deschisă după data de 01.10.2011) care prevede răspunderea comoștenitorilor pentru datoriile moștenirii.

Având în vedere aceste aspecte, se impune admiterea apelului pentru aspectele învederate în acest punct și, în temeiul   art. 480 alin. (3) Cod procedură civilă, solicită anularea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare primei instanțe, întrucât cauza a fost soluționată în lipsa legatarilor testamentari, iar dispozițiile art.  78 alin. (3) nu permit introducerea acestor persoane direct în apel.

În ce privește apelul împotriva Sentinței civile nr. 1689/31.05.2018, sub aspectul prescripției, se arată că instanța nu a analizat   caracterul sumei care se cere a fi plătită de către moștenitorii defunctului D___ P_______. Nu este de acord că suma de bani cu titlu cu prejudiciu pretins de către intimatul-reclamant ar rezulta din împrumuturi externe sau din alte operațiuni derulate prin trezoreria statului. Această sumă de bani rezultă dintr-un contract de comerț exterior care a generat drepturi și obligații în patrimoniul, neputând fi vorba de niște obligații bănești către Stat.

Astfel, în calitatea sa de operator și executant al lucrărilor petroliere, societatea Rompetrol a dobândit în patrimoniul său toate drepturile și obligațiile rezultate din această calitate, precum și din acordul EPSA.

Din această situație rezultă că, termenul prescripției extinctive al dreptului Statului de a solicita aceste sume de bani este de 3 ani și este prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar nu de 25 de ani. Cum fapta delictuală s-a săvârșit în toamna anului 1999 – începutul anului 2005, având în vedere faptul că în prezenta speță nu poate fi vorba de sume care rezultă din împrumuturi externe sau alte operațiuni derulate prin trezoreria statului, iar prin adresa nr. xxxxxx din 04.07.2005 Statul s-a constituit parte civilă în dosarul penal, dreptul acestuia de a solicita aceste sume de bani este prescris, trecând o perioadă mai mare de 3 ani de când intimatul-reclamant era obligat să acționeze.

Se mai critică faptul că prima instanță a respins în mod greșit excepția lipsei de interes a   reclamantului de a acționa în justiție pe pârâta-apelantă.

Având în vedere  decizia penală prin care trei persoane sunt obligate să plătească   reclamantului suma de 58.521.056 dolari, dacă s-ar obține și prezentul titlu executoriu, intimatul-reclamant ar ajunge în situația în care să le pună în executare pe amândouă și să se îndestuleze de două ori, ceea ce este injust.

Pe fond, se susține că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Se învederează că tribunalul a analizat sumar aceste aspecte, preluând dispoziții din rechizitoriul din dosarul penal.

Se apreciază că  nu există nicio faptă ilicită. Sumele de bani  acordate nu au fost însușite nelegal de către defunct, deoarece acestea nu trebuia virate în patrimoniul Statului român, deoarece, deși a avut calitatea de proprietar al Rompetrol, totuși aceasta a fost transferată în momentul privatizării societății.

Ca urmare a transformării societății Rompetrol într-o societate pe acțiuni, toate contractele care au fost încheiate ulterior acestui moment au fost încheiate de către societate în calitatea sa de titular de drepturi și obligații, putând dispune de  patrimoniul propriu. Astfel, fapta ilicită nu există, defunctul P_______ neînsușindu-și și nefolosind sume de bani provenite din acordul EPSA în interesul său personal, ci în mod legal,  în interesul societății Rompetrol, ca titular al acestei creanțe, după dizolvarea și lichidarea Rompetrol of Libya.

Vinovăția și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu nu există, deoarece sumele de bani  nu au fost folosite de către defunctul P_______ în interesul său personal, ci în interesul societății Rompetrol. Mai mult, dacă fapta ilicită și prejudiciu! sunt inexistente, nici legătura de cauzalitate dintre aceste două elemente nu există.

Cum în cauză nu se poate reține răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a defunctului D__ C_______ P_______ față de Statul român, în mod logic nici moștenitorii acestuia nu pot fi trași la răspundere pentru plata sumelor de bani solicitate de către intimatul-reclamant.

În drept, se invocă art. 33, 78, 466, 480 Cod proc. Civ, art. 998 Vechiul cod civil.

În dovedire, se solicită proba cu înscrisuri.

În temeiul art. 223 Cod proc. civ., se solicită judecarea cauzei și în lipsă.

La d ata de 25.07.2018, reclamanta M_________ Finanțelor P______ a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 1689/31.05.2018, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii   în sensul respingerii excepției lipsei de interes invocată de intimata O_______ Explorations B_______ Solution SA și admiterii în tot a pretențiilor.

În motivare, se susține că, prin decizia penală s-a  reținut că suma în valuta datorata de _________________________ stat este de 85 milioane USD, sumă rezultată din însumarea ultimelor cinci tranșe. În ceea ce privește prima tranșă s-au luat în considerare toate cheltuielile efectuate de Rompetrol, inclusiv o garanție de 3,6 milioane USD datorată de Rompetrol of Libia către NOC și achitată prin compensarea unor facturi emise de Geomin O_______ Services Company, filială a Rompetrol către AGOCO, operator numit de NOC în contractul EPSA în locul lui Rompetrol of Libia. Aceasta suma de 3,6 milioane USD a fost luată în considerare de Raportul tehnico științific în lipsa unor documente justificative, urmând ca decontarea sumei să se facă doar dacă aceste documente există, conform ordinelor comune ale ministrului finanțelor p______ și ale ministrului afacerilor externe.

Conform raportului de expertiză, prejudiciul cauzat b ugetului de stat este de 85 milioane USD.

De asemenea, instanța penala a circumstantiat întinderea prejudiciului la repere temporale anterioare, fără a avea în vedere ca la momentul pronunțării hotărârii situația de fapt putea suferi modificări.

Astfel, din răspunsul comunicat de autoritățile spaniole,  rezultă că prima plata în suma de 10 mii USD din suma totala de 85 milioane USD din plățile compensatorii  a fost efectuată la data de 12.12.1999 și a fost încasată de Rompetrol Internațional LTD. Totodată, Repsol E__________ a plătit cu titlu de plați compensatorii generate de Acordul EPSA către Rompetrol Group BV prin cesionarea creanței de la ______________________________ suma de 58.521.056 USD la 12.01.2001 și la  09.01.2002.

Se mai precizează că, în baza unui acord de principiu la data de 18.03.1993, __________________ capital integral de stat, Rompetrol of Libia, filiala a Rompetrol SA și Repsol E__________ au încheiat un contract de cesiune prin care firma spaniola dobândea toate drepturile, obligațiile, echipamentele, materialele și lucrurile proprietate Rompetrol of  Libia. Prețul convenit pentru cesiune a fost de 45 milioane USD din care Repsol urma sa retina suma de 17,6 milioane USD reprezentând obigatii ale Rompetrol și Rompetrol of Libia fata de NOC, împreuna cu dobânzile aferente. De asemenea, în actul de cesiune, se prevedea ce sume se vor plăti de Repsol către Rompetrol of Libia și în ce condiții. 

Raportat la data scadentei ratelor rezulta ca Repsol achitase în avans (pana la data de 09.01.2002) către Rompetrol Group BV Olanda sumele stabilite prin acordul de transfer, astfel încât, la momentul pronunțării hotărârii penale, creanțele datorate de Repsol fuseseră stinse, însă acest aspect nu a mai fost verificat de instanța penala care s-a limitat la a lua în considerare informații care fuseseră furnizate prin comisie rogatorie de către autoritățile abilitate din Regatul Spaniei în anul 2006 în contextul în care următoarea rata era scadenta în anul 2008.

De asemenea, cele doua ordine de plata la care s-a raportat instanța penala nu au făcut obiectul analizei Raportului tehnico-științific administrat în faza de cercetare penala. Informațiile privind plățile efectuate de Repsol au fost transmise de către autoritățile spaniole în data de 14.07.2006, data la care raportul de constatare tehnico-stiintifica fusese încheiat și depus la dosarul cauzei.

Prin urmare, prejudiciul la a cărui reparare instanța penala a obligat inculpații și partea responsabila civilmente nu este cel reținut prin raportul tehnico-stiintific administrat în cauza, ci are la baza însumarea de către aceasta a plaților efectuate de Repsol și pentru care au fost identificate la dosar ordine de plata (puse la dispoziție în anul 2006 de autoritățile spaniole).

Expertiza contabila la care atât instanța penala, cât și instanța civilă fac trimitere nu a fost administrata în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr.xxxxx.XXXXXXXXX* (dosar de urmărire penala nr.111/D/P/2004 ) ci în dosarul de urmărire penala nr.225/D/P2006 ce a fost disjuns din dosarul de urmărire penala nr.111/D/P/2004, fapt ce rezulta chiar din cuprinsul raportului de expertiza.

Astfel, se susține că  suma cu care bugetul de stat a fost prejudiciat este în cuantum de 88.753.221 USD și nu cea reținuta de instanța penala. Faptul că, până în anul 2006 fusese încasată de la Repsol de către Rompetrol International Ltd numai suma de 58.521,056 USD nu este de natură a conduce la concluzia că debitorul cedat nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile cu atât mai mult cu cât la data întocmirii atât a Răportului tehnico -științific din cauza nr.111/D/P/2004 și a raportului de expertiza contabilă din cauza nr.225/D/P/2006,   așa cum reiese din Acordul EPSA cel puțin o rata de 20 milioane USD mai era scadentă ( 2008).

Se apreciază că interesul în promovarea acțiunii este justificat deoarece instanța penala nu a soluționat latura civilă în ceee ce îl privește pe inculpatul  P_______ D__ C_______. Prin urmare beneficiul juridic există, reclamantul având   interesul în a-și apropia  sumele de bani cu care a fost prejudiciat prin faptele reținute de instanța penala în sarcina inculpatului P_______ D__ C_______, administrator al __________________ perioada ce a făcut obiectul cercetărilor. Prejudiciul nu este cel retinut de instanța penală în contextul în care nu toate ratele Acordului EPSA erau scadente. In plus, prejudiciul   cuprinde și suma de 3.753.221 USD pentru care nu au fost identificate documente justificative în actele contabile ale __________________ care trebuia virată bugetului de st at.

Se mai invocă faptul că instanța civilă poate lua în discuție anumite probleme necercetate de instanța penală ca întinderea prejudiciului sau impartirea acestuia in caz de culpă comună. Instanța civilă poate analiza cauza sub toate aspectele cu excepția celor care _________________________ judecat prin efectul hotărârii penale, respectiv  existența faptei, persoana care a săvârșit-o, vinovăția acesteia, potrivit art.28 Cod procedura penala .

Se susține că, în temeiul art. 1373 alin. (1), partea finală, art. 1381 si art. 1382 Cod Civil, societatea RomPetrol SA răspunde în calitate de comitent pentru faptele prepușilor.

Prin urmare, instituția justifica un interes în atragerea în judecată a intimatei-parate O_______ Explorations B_______ Solution SA întrucât prejudiciul cauzat de prepusul sau, P_______ D__ C_______, este de 88.753.221 USD. Cum prin hotărârea penala suma la care a fost obligata societatea în solidar cu inculpații este de 58.521.056 USD rezulta ca pentru suma de 30.232.165 USD, la care se adauga accesoriile   de la scadenta și pana la data plații efective, intimata- parata este în continuare ținuta a răspunde pentru prejudiciul integral cauzat bugetului de stat prin nevirarea sumelor la care era obligata, conform Hotărârii Guvernului nr. 157/1993 privind transferarea obligațiilor și drepturilor ce revin părții române din Acordul de explorare și împărțire a producției din perimetrul NC – 115 Libia, așa cum a fost modificata prin HG nr.21/1995.

Pentru aceleași rațiuni ce țin de natura și întinderea prejudiciului expuse mai sus solicitam obligarea intimatelor -parate persoane fizice la plata sumei de 88.753.221 USD la care se adauga accesoriile ( așa cum au fost ele detaliate în precizările noastre depuse la dosar) de la scadenta și pana la data plații efective.

Se apreciază ca, în mod greșit, instanța de fond a dispus acordarea dobânzilor începând cu data de 05.01.2001 întrucât pentru neplata la timp sumelor datorate cu titlu de prejudiciu se adaugă accesoriile de la data scadenței debitului și până la plata efectivă a acestuia, conform prevederilor pct. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 732/1994 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recuperarea creanțelor României provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, republicată, conform reglementărilor legale pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat.

Textul de lege antementionat prevede ca sumele reglementate, încasate și utilizate în mod necuvenit de către agenții economici care au derulat operațiuni de comerț exterior și cooperare economică internațională înainte de 31 decembrie 1989, reprezentând resursele financiare ale statului rezultate din recuperarea creanțelor externe definite conform prevederilor pct. 1, se virează la bugetul de stat. Pe perioada cuprinsă între data încasării de la extern și data virării la bugetul de stat se impun și se calculează penalități și dobânzi conform reglementărilor legale în vigoare pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat.

Data scadenței debitului se calculează prin luarea în considerare a tranșelor stabilite în Acordul de transfer semnat de Rompetrol S.A. și Repsol Exploracion S.A. Spania, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/22.04.1993 privind transferarea obligațiilor și drepturilor ce revin părții române din Acordul de explorare și împărțire a producției din perimetrul NC-115 Libia, pe perioada cuprinsă între data încasării primei, celei de-a doua și celei de-a treia tranșe și a zilei de 31 decembrie a anilor aferenți tranșelor 4, 5 și 6 până la data efectivă a plății către bugetul de stat (la cursurile lei/dolar SUA valabile la datele încasărilor, respectiv 31 decembrie 2003, 2005 și 2008 pentru tranșele 4, 5 și respectiv 6).

Accesoriile solicitate prin acțiune reprezintă sume de plata – majorări, dobânzi si penalitati de intarziere- datorate neplății la termen conform reglementarilor legale pentru neplata obligațiilor fata de bugetul de stat.

Accesoriile se calculează de la data scadentei debitului si pana la plata efectiva a acestuia, însă instanța de fond a acordat doar dobânzile începând cu 05.01.2001 in contextul in care  diferența cuvenita bugetului statului din prima transa (cea de 45 milioane USD) in cuantum de 3.753.221 USD a devenit scadenta începând cu data de 27.01.1995.

În privința sumei de  10 milioane USD,  accesoriile se calculează de la data scadentei, respectiv începând cu data de 18.12.1999 când trebuia achitata bugetului de stat suma cu privire la care si prin hotararea penala s-a retinut ca a fost încasata efectiv de _________________________>

In dovedire, se propune proba cu înscrisuri.

La data de 06.08.2018, apelanta A__ P_______ a depus motivele de apel, solicitând în principal, schimbarea încheierilor din data de 22.09.2017, 20.10.2017 si 15.12.2017, în sensul constatării nelegalității repunerii cauzei pe rol, admiterii excepției perimării și  constatării cererii de chemare în judecată ca fiind perimată, iar, într-un prim subsidiar, anularea încheierilor prin care au fost respinse excepțiile prescripției, lipsei de interes, lipsei calității procesuale pasive și a Sentinței subsecvente și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe sau schimbarea încheierilor și a Sentinței, în sensul respingerii cererii ca fiind prescrisă, lipsită de interes sau formulată împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasivă. În al doilea subsidiar, se solicită anularea Sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru nemotivarea soluției pe fond sau anularea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare, iar, într-un ultim subsidiar, schimbarea în tot a Sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecata fie ca inadmisibilă, fie ca nefondată.

În ce privește încheierile de ședință din data de 22.09.2017, 20.10.2017 și 15.12.2017, apelanta arată că, la termenul din data de 22.09.2017, stabilit in vederea discutării cererii de repunere pe rol formulată de reclamant, instanța de fond a dispus amanarea cauzei și prorogarea discutării cererii deși erau îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru respingerea acesteia. Prin încheierea din data de 20.10.2017, instanța   a admis cererea de repunere pe rol, iar prin încheierea din data de 15.12.2017, s-a respins excepția perimării.

Se susține   nelegalitatea și netemeinicia acest or încheieri.

Astfel, la termenul din 18.11.2016, instanța a pus în vedere reclamantului, sub sancțiunea suspendării prevăzute de art. 242 alin. (1) C.proc.civ., să îndeplinească o ________ obligații, măsură ce a fost reiterata prin încheierea de la termenul din 13.01.2017 și prin  citația pentru termenul din data de 24.02.2017. La data de 24.02.2017, instanța a dispus suspendarea cauzei.

Prin cererea de repunere pe rol înregistrata in data de 19.06.2017 pe rolul Tribunalului București, Secția a Vl-a Civila, reclamantul MFP a reluat argumentele invocate in cuprinsul cererii de chemare in judecata și al precizărilor din data de 22.02.2017,  neîndeplinindu-și obligațiile ce i-au fost puse in vedere. La termenul din data de 22.09.2017, stabilit in vederea discutării cererii de repunere pe rol, faptul ca obligațiile ce i-au fost puse in vedere nu au fost îndeplinite a fost recunoscut expres de către reclamant, care a solicitat acordarea unui nou termen de judecata pentru a face precizările solicitate. Se consideră că măsura amânării  contravine dispozițiilor art. 242 C.proc.civ. La data de 22.09.2017, instanța trebuia să dispună respingerea cererii de repunere pe rol.

Ulterior, prin încheierea din data de 20.10.2017, Tribunalul București a admis cererea de repunere pe rol, iar, prin încheierea din data de 15.12.2017 a respins excepția perimării, cu toate ca judecata cauzei rămăsese suspendata  mai mult de 6 luni, din motive imputabile reclamantului. Se susține că aceasta soluție contravine dispozițiilor art. 416 si art. 417 C.proc.civ. Cererea de repunere pe rol înregistrată la data de 19.06.2017 nu putea avea un efect întreruptiv al cursului perimării, întrucât obligațiile nu au fost îndeplinite. Legea nu prevede posibilitatea de a relua judecata atunci când doar o parte dintre obligații au fost îndeplinite.

În concluzie,  se impune schimbarea încheierilor în sensul admiterii excepției perimării și constatării ca perimată a cererii de chemare in judecată.

Se invocă nelegalitatea și netemeinicia încheierii din data de 23.03.2018, prin care instanța a dispus unirea cu fondul a  excepțiilor invocate de pârâți, respectiv exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei de interes,excepția autoritatii de lucru judecat, excepția prematuritatii si excepția de nelegalitate a H.G. 157/1993. Se contestă unirea acestor excepții cu fondul, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin. (4) al art. 248 C.proc.civ, întrucât   excepțiile invocate, majoritatea peremptorii, nu necesitau administrarea acelorași dovezi ca pentru soluționarea fondului. De asemenea, se apreciază ca fiind nelegală măsura unirii cu fondul a excepției de nelegalitate a H.G. 157/1993, în condițiile în care  părțile   au solicitat acordarea unui   termen de judecata, astfel încât dezbaterile să poată avea în loc în condiții de contradictorialitate și cu respectarea dreptului la aparare al pârâților.

  Cu privire la sentință, se învederează că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluțiile de respingere a excepțiilor lipsei calitatii procesuale pasive a paratei A__ P_______, lipsei de interes, excepției prescripției dreptului la acțiune, excepției nelegalității și de admitere în parte a cererii de chemare in judecată, fiind încalcate dispozițiile art. 425 C.proc.civ.

Astfel, în soluționarea  excepției lipsei de interes, instanța de fond a ignorat cu desavarsire argumentele prezentate, respectiv că tribunalul a ignorat faptul ca o instanța penală s-a pronunțat în mod definitiv asupra prejudiciului prin raportare la sumele ce s-ar fi cuvenit reclamantului, iar Rompetrol a achitat, în urma executării silite, suma de 53.965.692 lei către reclamant. Cu toate acestea, în lipsa administrării altor probe, instanța de judecata a dispus repararea dublă a aceluiași pretins prejudiciu.

De asemenea, sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiează soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care a susținut că dovada calității de moștenor se face cu certificatul de moștenitor, certificatul de calitate de moștenitor eliberate de notarul public sau hotarare judecătorească definitivă, ceaa ce, în cauză, nu există pentru că dosarul succesoral nr. 128/2014 a fost suspendat, iar pe rolul instanței se află dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect lichidarea comunității de bunuri și partajul bunurilor comune obținute în timpul căsătoriei de către defunctul D__ C_______ P_______ si soția supraviețuitoare D___ R_____ P_______.

Se mai susține că hotărârea nu cuprinde nici motivele pe care se sprijină soluția de respingere a excepției prescripției. Tribunalul a stabilit pe baza unor aspecte de ordin teoretic că suma pretinsă de MFP are natura juridică a unui venit ce are la baza acorduri și convenții guvernamentale comerciale și a invocat acte normative pentru prima dată în cuprinsul considerentelor, ceea ce echivalează cu o încalcare gravă a dreptului la apărare. Se argumentează că   prejudiciul pretins de MFP nu rezultă din împrumuturi externe sau din alte operațiuni derulate prin trezoreria statului, deoarece creanța derivă dintr-un contract de comerț exterior (acord de cooperare economica internaționala) încheiat _________________________________ acest scop (ICES Rompetrol si Rompetrol of Libya, pe de o parte, si societatea libaneza N_______ Oil Company), contract care a generat drepturi si obligații directe in patrimoniul acestor întreprinderi, ce nu pot fi asimilate cu obligațiile sau drepturile Statului R____. La data transformării în societate pe acțiuni (ianuarie 1991), Rompetrol a dobândit în patrimoniul propriu toate drepturile și obligațiile ce decurgeau din calitatea de operator și executant al lucrărilor petroliere, cât și cele ce decurgeau din derularea acordului EPSA, aceste drepturi si obligații neputand fi divizate, deoarece ar insemna eludarea acordului EPSA.

In aceste condiții, omisiunea primei instanței de a verifica  afirmațiile apelantei cu privire la caracterul privat al creanței pretinse, precum și cele cu privire la modalitatea de distribuire a acestor sume în cadrul societății Rompetrol, precum și referirile instanței la un  alt temei de drept decât cel invocat de parti, echivalează   cu lipsa analizei cauzei.

Se mai apreciază că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată.

Lasarea nesoluționată a cauzei civile în cadrul dosarului penal ca urmare a intervenirii decesului tatalui apelantei nu permite instanței civile să ia in considerare automat ca fiind stabilită vinovăția și prejudiciul. Tribunalul trebuia să facă propria analiza a existenței unor elemente esențiale ale răspunderii civile delictuale si anume, vinovăția lui P_______ D__ și   prejudiciul. De asemenea, instanța nu a oferit un răspuns la apărările prezentate prin întâmpinare/notele de sedință/concluziile scrise și orale. În condițiile în care în procesul penal nu s-a stabilit vinovăția lui D__ P_______, aceasta trebuia dovedită în fața instanței civile.

Nici în ceea ce privește condiția prejudiciului, instanța de fond nu a indicat motivele pentru care au fost înlăturate apărările susținute în decursul cercetării judecătorești. Astfel, a susținut că nu există o obligație a Rompetrol de a vira la bugetul Statului sume rezultate din acordul EPSA,  iar instanța nu a aratat de ce a înlăturat opiniile separate, contraexpertizele si opiniile legale care faceau dovada că prejudiciul solicitat de MFP prin acțiune nu este cert. În situația în care MFP a recuperat parțial prejudiciul de la Rompetrol, instanța nu a   motivat soluția de acordare a întregului prejudiciu solicitat. In plus,   instanța de fond nu a avut în vedere   argumentele prezentate în sensul în care din cuantumul prejudiciului   trebuia să se deducă cheltuielile ocazionate în legătură cu acest proi ect.

Se mai invocă nulitatea sentinței, pentru încălcarea principiilor dreptului la aparare, contradictorialitatii, nemijlocirii, precum si al celui privind rolul activ al judecătorului, învederându-se că tribunalul a dat efect absolut hotărârii penale ce nu a fost pronunțata in contradictoriu cu D__ C_______ P_______, deși normele de drept substanțial civil stabilesc că instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale și nici de hotararea definitivă de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.

În temeiul art. 998 – 999 C.civ., trebuie dovedit existența prejudiciului, a caracterului ilicit al faptei săvârșite de persoana care a cauzat prejudiciul, a faptului că prejudiciul este rezultatul  faptei ilicite și a culpei celui care a prejudiciat. Împrejurarea că instanța penală a reținut, în considerarea raporturilor societare, existența unui control al autorului  apelantei asupra Rompetrol cu privire la operațiunile comerciale care au atras și răspunderea penală a celorlaltor persoane din administrarea societății, are relevanță probatorie doar sub aspectul răspunderii penale pentru infracțiunile reținute in sarcina acestora și nu asupra vinovăției lui D__ C_______ P_______, astfel încât  prezumatia de nevinovăție operează în continuare.

` Sub aspectul încălcarii principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, se arată că instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția de nelegalitate fără a pune în discuția părților argumentele pe care le-a retinut în motivarea Sentinței. Astfel, inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 157/1993 nu a fost supusă discuției părtilor în mod contradictoriu, acestea fiind vătămate, neputând formula apărări.  Totodată, aceste principii au fost încălcate și în procedura administrării probelor. Se învederează   că nu a avut posibilitatea să își exprime poziția cu privire la înscrisurile depuse de reclamanta având în vedere că au fost depuse în format electronic, precum și scriptic într-un volum considerabil. În p;us, instanța a făcut referire si la o ________ înscrisuri ce nu se regăsesc nici în format electronic și nici în format material având în vedere că nu se indică în Sentință nicio filă din dosar.

În ce privește excepția lipsei calitatii procesuale pasive a apelantei, s-a apreciat cǎ soluția este netemeinicǎ fiind pronunțata cu interpretarea greșita a noțiunii de „moștenitor”. Se precizeazǎ cǎ reclamantul nu a făcut dovada calitații de moștenitori a succesibililor acceptanti indicați in cererea de chemare in judecata,   având în vedere   ca aceasta dovada se poate face, conform legii civile, doar cu certificatul de moștenitor sau cu certificatul de calitate de moștenitor, conform art. 1133 alin. (1) C.Civ. și art. 114 alin. (3) si art. 115 alin. (2) din Legea nr. 36/1995. Tribunalul a facut confuzie între noțiunea de moștenitori și cea de succesibili, prin care se ințelege persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea moșteni, dar care nu si-a exercitat insa dreptul de opțiune succesorala.

O altă critică se referă la soluția asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune. Se susține că nu sunt aplicabile dispozițiile legale cuprinse în O.U.G nr. 66/1994, creanța pretinsa de statul roman nefiind o creanța bugetară derulată prin trezoreria generala a statului și   nu rezultă din acorduri sau din convenții guvernamentale. Creanța solicitată derivă dintr-un contract de comerț exterior (acord de cooperare economica internațională) încheiat între întreprinderi înființate în acest scop, contract care a generat drepturi și obligații directe în patrimoniul acestor intreprinderi, ce nu pot fi asimilate cu obligațiile sau cu patrimoniul statului român.

La data transformării în societate pe acțiuni, Rompetrol a dobândit în patrimoniu toate drepturile și obligațiile ce decurgeau din calitatea de operator și executant al lucrărilor petroliere, cât și cele ce decurgeau din derularea acordului EPSA, aceste drepturi și obligații neputând fi divizate, deoarece ar ânsemna eludarea acordului EPSA.

După încheierea Acordului de transfer din 18.03.1993 între Rompetrol of Libya (companie de drept libian deținuta integral de Rompetrol SA), Rompetrol și compania spaniola Repsol Exploracion, Rompetrol of Libya a fost dizolvată și lichidată, astfel că toate drepturile și obligațiile sale au fost preluate de Rompetrol care nu mai era companie de stat. 

Toate celelalte contracte  (Contractul de Transfer din 18.03.1993, Contractul de vanzare-cumparare de acțiuni din 27.03.1994 dintre FPS si Asociația Rompetrol pentru privatizare- programul acțiunilor salariaților, Contractul de Tranzacționare si Descărcare încheiat dintre Rompetrol si NOC la 10.08.1994, Contractul de cesiune de creanțe dintre Rompetrol SA si Rompetrol International Ltd la 26.09.1999, Contractul de cesiune dintre Rompetrol SA si TRG Bv Olanda la 05.01.2001) au fost încheiate de către Rompetrol in calitatea sa de titular de drepturi și obligații, care a dispus de patrimoniu propriu in calitate de proprietar. Se argumentează că trebuie facută distincție între veniturile fiscale și cele nefiscale. Chiar dacǎ s-ar aprecia cǎ suma rezultatǎ din Contractul de Transfer din 18.03.1993 are caracterul unei creanțe bugetare și a fost încheiat în favoarea statului roman, totuși raportul de drept material ce ar sta la baza posibilității statului de a percepe aceasta creanțǎ este un acord încheiat între doua societăți cu autonomie proprie, fiind vorba de un raport de drept comercial și nu a unul de drept fiscal.

  Se mai învedereazǎ cǎ aplicarea dispozițiilor reținute de către instanțǎ ar fi contrarǎ dispozițiilor art. 44 din Constituția României care garanteazǎ și ocrotesc proprietatea privatǎ și  ar reprezenta o discriminare în sensul art. 14 din Convenția pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, combinat cu art. 6 par. 1 din Convenție, sub aspectul respectării principiului egalitatii armelor. Astfel,  în spețǎ, s-ar pune problema unei diferențe de tratament pentru sumele pe care compania spaniola Repsol Exploracion le-ar fi avut de recuperat de la Rompetrol, întrucât ar fi fost incident un termen de prescripție de 3 ani. In schimb, dacǎ Rompetrol (în calitate de imputernicit al reclamantului) ar avea un drept de creanța asupra Repsol, acesta ar trebui sa își valorifice drepturile într-un termen de 25 de ani.

In mod evident, aplicarea acestor dispoziții in favoarea statului roman, invocate pentru prima data cu ocazia promovării acțiunii (niciodată in decursul derulării acordurilor de transfer nu s-au făcut referiri la derularea sumelor primite de la Repsol prin intermediul trezoreriei statului roman) contravin atat logicii, cat si celorlaltor acte normative indicate de subsemnata prin intampinare si notele de ședința.

În ipoteza absurda în care s-ar avea în vedere caracterul de creanțǎ bugetarǎ a sumei pretinse de MFP, dreptul la acțiune al reclamantei este prescris, conform reglementǎrii procesual-fiscale în vigoare la data nașterii dreptului Statului roman de a beneficia de sumele aferente Acordului de transfer din 18.03.1993 (O.G. nr. 11/1996). In consecința,   daca s-ar interpreta cǎ   suntem în prezența unei creanțe bugetare, singurul termen de prescripție aplicabil este cel de 3 ani, reglementat de art. 98 lit. b) din O.G. nr. 11/1996. Or, prin raportare la data de 10.01.2002 – data la care Rompetrol ar fi avut obligația sǎ vireze la bugetul de stat sumele încasate în temeiul Acordului și data constituirii ca parte civilǎ în procesul penal – 04.07.2005, este evident ca prescripția a operat si in aceasta situație.

Se mai subliniazǎ cǎ sumele achitate in baza Acordului de Transfer nu au fost operate prin intermediul Trezoreriei statului, aspect ce rezultǎ din art. 3.5 din Contract.

Se mai invocǎ faptul cǎ nu a operat o întrerupere a termenului de prescripție extinctivǎ.în esențǎ, se aratǎ cǎ data la care MFP a aflat despre existența unei pretinse fapte este data de 16.12.1999 – datǎ la care a fost informat în mod explicit de faptul cǎ sumele obținute din prețul proiectului EPSA nu vor fi virate la bugetul de stat. Astfel, de la acest moment a început sǎ curgǎ termenul de prescripție de 3 ani (sau chiar cel de 5 ani), ce s-a împlinit anterior datei de 23.08.2006 la care MFP s-a constituit parte civilǎ indicând prejudiciul.  Chiar ș în situația în care s-ar admite cǎ data de la care a început sa curgă cursul prescripției este data la care s-ar fi savarsit pretinsa faptǎ ilicitǎ (05.01.2001, astfel cum a retinut instanța) ori data la care a fost achitat în integralitate prețul (10.01.2002), termenul de 3 ani era împlinit la data de 10.01.2005, respectiv anterior constituirii ca parte civilǎ în procesul penal – 04.07.2005 sau 23.08.2006 (când s-a indicat prejudiciul).

O altǎ criticǎ vizeazǎ soluția de respingere ca inadmisibilǎ a excepției de nelegalitate. Se învedereazǎ, în primul rând, cǎ tribunalul a încǎlcat contradictorialitatii, inadmisibilitatea acestei excepții nefiind supusǎ dezbaterii pǎrților. De asemenea,  Tribunalul  a încǎlcat și dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât avea obligația de a cerceta excepția de nelegalitate, neexistând un fine de neprimire, având în vedere cǎ legalitatea unui act administrativ, pe cale incidentalǎ, iar nu pe cale principala, poate fi cercetatǎ oricând, indiferent de data emiterii actului (a se vedea în acest sens și Decizia Curții Constituționale nr. 1/2014). Astfel, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care instanța constatǎ nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, aceasta va soluționa cauza fǎra a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatatǎ. Acest efect nu ________________________ principiul securității raporturilor juridce, deoarece  existǎ numeroase cazuri in care se impune necesitatea examinării legalității unui asemenea act chiar și după împlinirea termenului de exercitare a acțiunii în anularea actului.

Reținerea de către instanța de fond a unei decizii de speța a înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate reprezenta un fundament pentru pronunțarea soluției, deoarece, potrivit art. 22 din C.proc.civ., judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, iar hotǎrârea respectivǎ nu reprezintă izvor de drept. Se apreciazǎ cǎ excepția de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 157/1993   întrunește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004. Astfel, H.G. nr. 157/1993 este un act administrativ unilateral cu caracter individual, aspect ce rezultǎ  din sfera subiectelor de drept cǎrora li se adreseazǎ acest act administrativ. De asemeena, apelanta deține un interes legitim în invocarea excepției de nelegalitate a Hotărârii de Guvern întrucât, in ipoteza constatării nelegalitǎții actului, nu s-ar mai putea antrena răspunderea pentru pretinsa faptǎ ilicita a autorului privind eludarea dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 157/1993. Soluția ce urmeaza a fi pronunțatǎ în litigiu depinde de prevederile H.G nr. 157/1993, întrucât fapta ilicita contractualǎ invocatǎ  constǎ în pretinsa eludare a dispozițiilor art. 3 din acest act administrativ care prevedeau obligația Rompetrol S.A. de a vira la bugetul de stat sumele rezultate, ca urmare a negocierilor purtate, rǎmase după achitarea obligațiilor contractuale fațǎ de N_______ Oil Corporation – Libia și rambursarea creditelor aferente acțiunii.

In ceea ce privește temeinicia excepției de nelegalitate a H.G. nr. 157/1993, se susține cǎ dispozițiile art. 3   încalcǎ prevederile art. 9 coroborat cu dispozițiile art. 35 și art. 61 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ, care prevăd apartenența capitalui social al societății la patrimoniul societății ca expresie valorica a aporturilor acționarilor. Drepturile și obligațiile rezultate din Acordul de explorare si împărțire a producției din perimetrul NC-115 Libia fǎceau parte din patrimoniul societății Rompetrol S.A., ca societate cu personalitate juridicǎ distinctǎ, autonomǎ fațǎ de Statul R____. În ceea ce privește capitalul social al societății Rompetrol S.A., acesta a fost constituit prin preluarea activelor societăților Rompetrol Geomin (fosta ICES-Rompetrol, parte a acordului EPSA) si a regiei autonome Petrom, asa cum rezulta din art. 3 din Hotararea de Guvern nr. 22 din 10 ianuarie 1991. Astfel, atât din prevederile contractuale ale Acordului EPSA, cât și din prevederile H.G. 22/1991 rezultǎ cǎ titularul drepturilor de exploatare și împărțire a producției din perimetrul NC- 115 Libia este societatea Rompetrol S.A, în calitate de continuatoare a societății ICES- Rompetrol și, ulterior, a Rompetrol-Geomin. Conform art. 7 alin. (3) din Statutul Rompetrol S.A. (anexa la H.G. nr. 22/1991), se prevedea cǎ, în măsură în care Statul R____ va incheia un contract de cesiune a pǎrților sociale deținute în cadrul Rompetrol S.A., cesionarul va dobândi nu numai drepturile derivate din acțiuni, ci capitalul social al societății care includea la acea data și drepturile de exploatare și impartire a producției din perimetrul NC-115 Libia. Ca atare, prin transferul acțiunilor în anul 1993 către salariații Rompetrol și apoi, în anul 1998, către D__ C_______ P_______, a avut loc atât o cesiune a pǎrților sociale ale societății Rompetrol, cât și un transfer implicit al capitalului social și a drepturilor/bligațiilor rezultate din transferul drepturilor și obligațiilor ce reveneau Rompetrol din Acordul de explorare și impartire a producției din perimetrul NC-115 Libia. Având în vedere cǎ, prin Contractul de Transfer din 18.03.1993, drepturile si obligațiile rezultate din Acordul de explorare si împărțire a producției din perimetrul NC – 115 Libia au fost transferate companiei spaniole Repsol, prețul cuvenit Rompetrol a înlocuit astfel creanța constând in drepturile de explorare și impartire a producției și a intrat în patrimoniul Rompetrol. Astfel, prin H.G. nr. 157/1993, executivul a realizat o veritabila expropriere in fapt asupra patrimoniului societății Rompetrol ca societate pe acțiuni, autonomǎ fațǎ de acționar. In măsură în care Statul R____, în calitate de acționar al Rompetrol S.A., ar fi dorit sǎ decidă transferul sumelor revenite din contractele de transfer încheiate de societatea deținuta, Rompetrol S.A., cu societatea spaniolǎ Repsol, ar fi trebuit sǎ își exprime aceastǎ voințǎ în cadrul Adunării Generale a Acționarilor, iar nu pe calea unui act administrativ cu caracter individual.

Un alt motiv de apel privește inadmisibilitatea cererii de chemare în judecatǎ, susținându-se cǎ, în măsura în care sumele menționate in art. 3 din H.G. nr. 157/1993 ar avea caracterul unei creanțe bugetare, valorificarea acestora se putea face numai pe calea procedurii speciale reglementatǎ  de Codul de procedurǎ fiscalǎ (O.G. 61/2002 sau O.G. 11/1996), fǎrǎ parcurgerea oricărei altei proceduri judiciare.

Se mai apreciazǎ cǎ soluția privind obligarea în solidar cu ceilalți succesibili la plata sumei de 58.521.056 USD este neîntemeiatǎ.

Se susține cǎ nu s-a dovedit existența unei fapte ilicite sau a vinovǎției autorului apelantei, argumentele preluate din cuprinsul rechizitorului și a probele administrate în faza de urmărire penalǎ în dosarul nr. xxxxx.XXXXXXXXX neputând constitui temei al admiterii unei cereri întemeiate pe dispozițiile răspunderii civile delictuale. În fața tribunalului București, s-a dispus achitarea lui D__ C_______ P_______ sub aspectul savarsirii tuturor infracțiunilor pentru care a fost trimis in judecatǎ, iar, în calea de atac, s-a dispus încetarea procesului penal, orice referire la existența faptei sau a vinovăției neputând fi preluata automat de către instanța civilǎ, fațǎ de dispozițiile art. 1365 C.civ. si art. 28 C.pen. Chiar dacǎ s-ar aprecia cǎ autorul   ar fi avut o influențǎ asupra derulării operațiunilor de încasare sau a operațiunilor intermediare de cesiune de creanțǎ și novație în scopul obținerii unor sume de bani necuvenite (deși in cuprinsul Sentinței nu a fost realizatǎ o analiza sub acest aspect),   pretinsul prejudiciu a fost urmarea faptelor proprii ale reclamantului, care a emis o hotarare de guvern nelegalǎ și nu a mai efectuat niciun demers sau acțiune de naturǎ sǎ evidențieze sumele rezultate.

Referitor la pretinsa titularitate a statului roman asupra Creanței Libia, se aratǎ cǎ nici legislația emisǎ ulterior anului 1990 în scopul recuperării creanțelor externe ale statului provenind din activitatea de comerț exterior derulatǎ anterior anului 1990 nu este aplicabilǎ proiectului EPSA – N115 deoarece (i) Rompetrol S.A nu avea statut de agent implicat in derularea EPSA, ci era titularul contractului, (ii) nu existau creanțe ale statului român asupra statului libian izvorâte din EPSA, contractul nefiind încheiat între state, ci între agenți economici privați cu personalitate juridicǎ și patrimoniu propriu. De asemenea, relevant  este și faptul cǎ numai Rompetrol a fost agreatǎ de NOC sǎ negocieze transferul către Repsol Exploracion a drepturilor si obligațiilor ce decurgeau din EPSA, iar nu Comisia guvernamentalǎ mixtǎ. Din perspectiva contractualǎ, titularitatea Rompetrol S.A asupra Creanței Libia este recunoscutǎ de către toți partenerii comerciali externi implicați în operațiunile de exploarare și exploatare, respectiv NOC, prin acordurile contractuale încheiate, precum și de Repsol, astfel cum atestǎ  actele juridice ale plații. Dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 157/1993   erau insuficiente pentru a genera o creanțǎ certǎ, lichidǎ și exigibilǎ a statului roman împotriva Rompetrol.  Mai mult, niciun act normativ, administrativ sau contractual nu definea relația între statul român și S.C. Rompetrol S.A. ca fiind una de tip mandant-mandatar. Dimpotrivă, ori de cate ori un asemenea mandat a fost acordat, a fost emisǎ legislație specificǎi iar în contractul de privatizare al Rompetrol nu au fost incluse restricții/limitǎri sau condiționări ale drepturilor de dispoziție ale noilor acționari. In aceste condiții, reprezentarea subiectiva a societății Rompetrol, prin organele sale statutare, inclusiv ale autorului apelantei, a fost   aceea în care societatea este titularul creanței  ș îndreptațitǎ sǎ dispună de aceasta, ca element de activ ce figura în patrimoniul sǎu. Ca atare, nu existǎ nicio împrejurare de drept sau de fapt care sǎ indice o eventualǎ intenție a autorului, D__ C_______ P_______, de a sustrage sume de bani, care sǎ fi fost realizate în cadrul bugetului de stat, și acesta nu a avut niciodată calitatea de funcționar al statului roman pentru a fi răspunzător pentru fapte de delapidare.

Având în vedere cǎ instanța penalǎ de apel  a dispus încetarea procesului penal și a lǎsat nesolutionatǎ acțiunea civilǎ, decizia pronunțatǎ  nu are autoritate de lucru judecat în privința tatalui apelantei pentru a fi reținuta drept temei al atragerii răspunderii moștenitorilor pentru fapta autorului lor, conform art. 28 alin. (1) Cod proc. pen. De asemenea,   Decizia penala nr. 1156/A din 07.10.2014 pronunțatǎ de Curtea de Apel București nu este opozabilǎ moștenitorilor lui D__ C_______ P_______, întrucât o altǎ interprtare ar înseamna a nesocoti flagrant dreptul la un proces echitabil, dat fiind cǎ autorul a decedat la data de 19.08.2014 și  nu a putut sǎ își asigure apǎrarea la termenul de judecatǎ din 20.09.2014, când au avut loc dezbaterile.

În ce privește prejudiciul, se apreciazǎ cǎ acesta nu poate fi recuperat integral de la succesibili de vreme ce a fost reperat parțial  ca urmare a executării silite a patrimoniului persoanei responsabile civilmente precum și a celorlaltor persoane condamnate deși acest aspect a fost dovedit de înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel, chiar dacǎ s-ar reține cǎ prejudiciul la care autorul ar fi fost obligat este de 58.521.056 USD, acțiunea trebuia sǎ fie respinsǎ în parte ca rǎmasǎ fǎrǎ obiect ca urmare a reparării parțiale a acestui prejudiciu.

  Se mai susține cǎ nu s-a făcut dovada existenței prejudiciului în cuantum de 58.521.056 USD, de vreme ce EPSA, Contractul de transfer și Actul de încetare a EPSA au fost semnate, asumate si au produs efecte juridice direct și exclusiv în patrimoniile Rompetrol of Libya și Rompetrol S.A, iar suma reținutǎ de instanța penalǎ este compusǎ din sume ce ar fi intrat in patrimoniul altor societăți străine de aceste raporturi contractuale. Prin Decizia penala nu s-a retinut majorarea patrimoniului autorului prin faptele descrise în rechizitoriu, iar instanța civilǎ nu era legatǎ de cuantificarea acestei sume la care au fost obligate celelalte persoane condamnate. Instanța civilǎ trebuia sa realizeze o analizǎ proprie sub aspectul existenței unui prejudiciu,  iar nu sǎ considere existența prejudiciului și a vinovăției ca fiind îndeplinite prin efectul Deciziei Penale.  Se mai argumenteazǎ cǎ nu a existat o încǎlcare sau a atingere a unui drept sau un interes legitim al Statului român realizatǎ din activitatea desfașuratǎ de  autoru, întrucât  nu exista nicio obligație a Rompetrol de a vira la bugetul Statului sume rezultate din acordul EPSA, pentru ca aceste sume sǎ constituie un prejudiciu recuperabil în condițiile legii. Natura juridica a EPSA a fost aceea de contract de comerț exterior, încheiat _________________________________ acest scop – NOC si Rompetrol of Libya – contract ce a generat drepturi și obligații directe în patrimoniul acestor societăți, distincte de cele ale Statului român.

În continuare, se prezintǎ modul în care creanța a intrat în patrimoniul Rompetrol.

Potrivit legislației anterioare anului 1989, activitatea de comerț exterior constituia monopol de stat. Prin Decretul nr. 356/1980, au fost expres aratate sursele de finanțare care asigurau pǎrții contractante de origine românǎ, Rompetrol of Libya,  constituita sub legislația libiana cu capital ce provenea din fondurile proprii ale ICES Rompetrol, executarea lucrărilor de prospectare geologica, pe riscul acesteia. Ulterior, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 169/1987, ICES Rompetrol este supusǎ procesului de comasare cu ICES Geomin, astfel cǎ și Rompetrol of Libya se transfera la noua întreprindere de comerț exterior, ICES Rompetrol-Geomin, cu toate rezultatele sale economico-financiare (active si pasive). Potrivit Legii nr. 15/1990 privitoare la reorganizarea unităților economice de stat in regii autonome si societăți comerciale, Guvernul României a fost abilitat sǎ înființeze noile societăți comerciale și regii autonome, iar prin HG nr. 22/1991 a fost înființatǎ Rompetrol SA, iar prin HG nr. 199/1991 a fost creatǎ Geomin SA, ca societǎți comerciale distincte ce au preluat activul și pasivul fostelor întreprinderi de stat care și-au încetat activitatea. Ladata de 30.04.1991, a fost încheiat protocolul de divizare _____________________ Geomin SA, iar Rmpetrol SA a preluat în martie 1991 contul soldului creditor fata de BRCE, respectiv creditoarea proiectului EPSA. De asemenea, sursa de finanțare a lucrărilor aferente acordului EPSA pentru perioada 1980 – ianuarie 1991 a fost un credit acordat de BRCE, restul sumelor fiind reprezentate de sursele proprii ale Rompetrol provenite din încasǎrile din prestarea unor servicii către companii libiene. Prin urmare, la data transformării în societate pe acțiuni, Rompetrol a dobândit în patrimoniu toate drepturile și obligațiile ce decurgeau atât din calitatea de operator și executant al lucrărilor petroliere, cât și cele ce decurgeau din derularea acordului EPSA.

Se mai invocǎ inexistența unui raport de cauzalitate între faptǎ și prejudiciu. Astfel, tribunalul   avea obligația de a analiza în ce măsură, în calitate de administrator al Rompetrol S.A (perioada 1999-noiembrie 2001), autorul era dator sǎ acționeze într-un anumit mod, în ce măsură prin acțiunile sale era posibil sǎ oprească cursul tranzacțiilor efectuate de către societate și în ce măsură comportamentul de nerespectare a unor drepturi subiective  a determinat direct sau mediat producerea prejudiciului. Se considerǎ cǎ pretinsele pierderi suferite în cuantum de 58.521.056 USD  nu pot fi imputate autorului, deoarece, din perspectiva unei societăți private, Rompetrol putea sa dispună de activul sau (inclusiv bunurile mobile incorporale, cum sunt creanțele), independent de stabilirea în viitor a unor obligații bugetare.

  Totodatǎ, se afirmǎ  inexistenta vinovăției, susținându-se cǎ tribunalul nu a analizat îndeplinirea acestei condiții în contextul procedurii desfășurate în fata instanței civile, fiind preluate concluziile din cauza penalǎ, cu încǎlcarea prezumției de nevinovăție.  Operațiunile subsecvente transferului acordului EPSA nu au fost realizate cu vinovăție de autor, neexistând nicio apropriere nelegalǎ, întrucât operațiunile de cesiune și novație nu au fost drept scop scoaterea sumelor de bani din patrimoniul bugetului de stat. Susținerile instanței de fond preluate integral din Decizia penala cu privire la “elementele factuale descrise” sunt contrazise de prevederile EPSA, de cele ale contractului de transfer si de cele din acordul de încetare a EPSA, cât și de dispozițiile legale in vigoare la data incheierii EPSA. Reclamantul nu a făcut  dovada vinovǎției, ci, din toata economia acțiunii civile, rezultǎ cǎ s-a avut în vedere o răspundere pentru fapta altuia, respectiv a acelor profesioniști care au încheiat acordurile patrimoniale pretins vatamatoare pentru MFP, iar nu a vreunui fapte personale a autorului care sǎ fi condus la o majorare patrimonialǎ personalǎ în detrimentul statului român.

Un alt motiv de apel se referǎ la nelegalitatea soluției prin care s-a dispus obligarea apelantei, în solidar cu ceilalți, pârâți, la plata dobânzii legale  de la data de 05.01.2001, datǎ reținutǎ ca reprezentând scadența prin Decizia Penalǎ. Însǎ, instanța avea obligația sǎ analizeze și sǎ constate existența unei situații de fapt diferite în cauzǎ, întrucât apelanta a fost chematǎ în judecatǎ în calitate de succesibil, în timp ce autorul a rǎspuns   pentru fapta proprie. Astfel, nu poate fi echivalatǎ situația presupusului făptuitor, care are cunoștințǎ de fapta ce i se imputǎ și situația succesibililor acestuia, care nu pot fi considerați ca au aceleași cunoștințe sau aceeași reprezentare a faptei presupus a fi generatoare de prejudicii. Se apreciazǎ cǎ numai dupǎ pronunțarea Deciziei penale (07.10.2014)   creanța ar fi devenit certǎ, lichidǎ și exigibilǎ, pânǎ la acea data aceasta fiind contestatǎ, atât sub aspectul întinderii sale, cât și cu privire la însǎșsi existența sa. Sunt incidente dispozițiile art. 1523 alin. 3 C.civ., potrivit cǎrora obligația a devenit scadentǎ după decesul debitorului, iar reclamantul avea obligația de a notifica apelanta, numai ulterior acestui moment putându-se calcula dobânzi penalizatoare, in ipoteza neexecutarii obligației.

De asemenea, se mai considerǎ nelegalǎ  soluția datǎ acestui capat de cerere și prin raportare la inexistența unui titlu de creanțǎ care sǎ ateste obligația de platǎ și scadența acesteia, astfel încât o eventualǎ nesocotire a acestuia sǎ justifice măsură obligării la plata dobânzilor legale penalizatoare. În lipsa unui document care sǎ individualizeze creanța și sǎ stabileascǎ și scadența, nu poate fi vorba despre neexecutarea acesteia la termen și  nici despre calcularea și perceperea unor dobânzi penalizatoare. Se subliniazǎ faptul cǎ art. 3 din H.G. nr. 157/1993 nu generează o creanța certǎ, lichidǎ și exigibilǎ a statului român. In aceste condiții, pentru o eventualǎ încasare a sumelor menționate în art. 3 al H.G. nr. 157/1993 era necesarǎ intervenția organelor statului pentru determinarea valorii acestei creanțe pretinse, care este distinctǎ de prețul Contractului de Transfer, și emiterea actelor administrative necesare.

Se mai argumenteazǎ cǎ nelegalitatea soluției date acestui capat  rezultǎ  și din faptul cǎ Tribunalul București a retinut necesitatea calculării dobânzii legale prin raportare la întreaga sumǎ consideratǎ a reprezenta prejudiciul cauzat, respectiv suma de 58.521.056 USD, în condițiile în care parte din creanțǎ  a fost deja recuperatǎ de către reclamant.

In drept, se invocǎ  art. 10, art. 242, art. 416, art. 417, art. 466 și urm. C. proc. civ., art. 998, art. 999 C.civ., precum și celelalte dispoziții legale la care s-a făcut referire.

În dovedire, se solicitǎ încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiza contabilǎ și/sau fiscalitate, interogatoriul intimatului-reclamant, înregistrarea ședințelor de judecata.

La data de 07.09.2018, intimata P_______ D___ R_____ a depus întâmpinare la apelul formulat de apelanta A__ P_______ , solicitând admiterea căii de atac.

În susținere, se arată că cererea de chemare în judecată este perimată de drept, susținându-se, în esență, că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de instanță nici prin cererea de repunere pe rol formulată în data de 12.06.2017  astfel încât aceasta nu putea să conducă la continuarea procesului, nefiind făcută în vederea judecării procesului.

În continuare, se apreciază că sentința apelată este nelegal sub aspectul soluționării excepțiilor invocate

În ce privește prematuritatea, se învederează că aceasta întemeiată, câtă vreme, prin respingerea acesteia, instanța încalcă prevederile speciale ale Codului Civil privind regulile succesiunii. În cuprinsul dispozitivului nu există vreo prevedere care să împiedice executarea silită a acestuia înainte de stabilirea masei succesorale. Nu există nicio mențiune privind răspunderea în calitate de moștenitor și nu în nume propriu (chiar dacă instanța a reținut aceste aspecte în considerente) și nicio referire la limitarea impusă de prevederile art. 1114 alin. (2) Cod Civil.

Referitor la excepția prescripției, se precizează că instanța ignoră prevederile legale aplicabile la acel moment răspunderii delictuale, respectiv art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care reglementează un termen de prescripție de  3 ani și reține că termenul de prescripție este de 25 de ani, întrucât creanțele trezoreriei statului se prescriu în termen de 25 de ani”.

Se consideră că motivarea este contradictorie în sensul că fie este vorba de o  creanță a trezoreriei statului, fie de o răspundere civilă delictuală.

Chiar dacă s-ar accepta că pretinsa “creanță Libia” este supusă prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 66/1994 (din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultând contrariul, întrucât creanța Libia nu apare nici în Raportul privind creanțele României întocmit în anul 1995 – fila 268 din dosarul penal, nici în Raportul privind creanțele României din 2001 – fila 364 dosar penal, nici în Situația Creanțelor României din Libia – fila 371 dosar penal), această creanță era deținută împotriva Rompetrol (actuala OEBS), respectiv compania care a încasat sumele și nu le-a virat către trezoreria statului.

Sumele pretinse prin acțiune  au ca fundament răspunderea civilă delictuală, pentru care nu există un termen de prescripție special, derogatoriu față de cel stabilit prin Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar acest termen era împlinit la data  formulării cererii de constituire de parte civilă (04.07.2005), astfel încât creanța pretinsă era prescrisă la acel moment.

Sub aspectul lucrului judecat, se susține că, în ce privește cuantumul prejudiciului, operează autoritatea de lucru judecat, întrucât este vorba de unul și același prejudiciu, pentru care reclamantul a obținut deja un titlu executoriu, respectiv Decizia penală nr. 1156A/07.10.2014 a Curții de Apel București, Secția I-a Penală, prin care instanța a obligat, în solidar, pe inculpații B____ A________ și G____ P______, împreună cu partea responsabilă civilmente ___________________ plata despăgubirilor.

Argumentele reclamantului referitor la faptul că instanța penală nu s-a pronunțat cu privire la întinderea prejudiciului provocat de D__ C_______ P_______ nu pot fi reținute, întrucât s-a invocat răspunderea solidară reglementată de art. 1382 noul Cod Civil, în care întinderea prejudiciului este deja stabilită de instanța penală.

Cu privire la excepția lipsei de interes, se consideră că  reclamantul nu mai prezintă un interes legitim, câtă vreme prejudiciul său a fost acoperit și deține un titlu executoriu în baza căruia a inițiat executarea silită

Prezenta acțiune tinde la obținerea unui nou titlu executoriu, pentru acoperirea aceluiași prejudiciu, fapt ce i-ar permite reclamantului să-și recupereze prejudiciul de două ori, cu încălcarea legii.

Se mai invocă faptul că sentința apelată încalcă principiile de drept deoarece instanța de fond a avut în vedere considerentele instanței penale, care nu mai avea dreptul să se pronunțe pe vinovăție

Tribunalul a reținut constatările instanței penale de apel, cu privire la vinovăția defunctului D__ C_______ P_______, existența faptei ilicite și a prejudiciului, precum și a legăturii de cauzalitate.

Însă, aceste constatări, fiind făcute post-mortem, cu administrarea probelor si dezbaterile în fond efectuate după decesul autorului, încalcă prevederile art. 6 alin 1 si 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, după cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Lagardere c. Franței (cererea nr. xxxxx/07, hotărârea din data de 12 aprilie 2012).

În drept, se invocă art. 471 alin 5 NCPC, art. 998-999 Cod Civil.

În dovedire, se solicită proba cu înscrisuri.

La data de 07.09.2018, intimata P_______ D___ R_____ a depus întâmpinare la apelul formulat de apelantul M_________ Finanțelor , solicitând respingerea căii de atac, cu cheltuieli de judecată.

În susținere, se arată că , în ce privește cuantumul prejudiciului, operează autoritatea de lucru judecat, întrucât este vorba de unul și același prejudiciu, pentru care reclamantul a obținut deja un titlu executoriu, respectiv Decizia penală nr. 1156A/07.10.2014 a Curții de Apel București, Secția I-a Penală, prin care instanța a obligat, în solidar, pe inculpații B____ A________ și G____ P______, împreună cu partea responsabilă civilmente ___________________ plata despăgubirilor. Argumentele reclamantului referitor la faptul că instanța penală nu s-a pronunțat cu privire la întinderea prejudiciului provocat de D__ C_______ P_______ nu pot fi reținute, deoarece s-a invocat răspunderea solidară reglementată de art. 1382 noul Cod Civil, în care întinderea prejudiciului este deja stabilită de instanța penală. Apreciaz ă c ă r eclamantul nu mai are un interes legitim, întrucât prejudiciul său a fost acoperit și  are un titlu executoriu în baza căruia a inițiat executarea silită, astfel încât nu poate să recupereze prejudiciul de două ori, cu încălcarea legii.

Considerentele instanței penale cu privire la încadrarea juridică a faptelor și la vinovăție încalcă principiile de drept și nu pot fi reținute în prezenta cauză. Singura sentință penală pronunțată față de D__ C_______ P_______ este cea de achitare, instanța reținând că nu a săvârșit vreo faptă penală. Apelantul invocă constatările și calificările date de instanța penală de apel, cu privire la vinovăția defunctului D__ C_______ P_______, existența faptei ilicite și a prejudiciului, precum și a legăturii de cauzalitate, îns ă administrarea probelor și dezbaterile au fost efectuate după decesul autorului, ceea ce încalcă prevederile art. 6 alin 1 si 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, după cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Lagardere c. Franței (cererea nr. xxxxx/07, hotărârea din data de 12 aprilie 2012).

În drept, se invoc ă art. 471 alin 5 NCPC.

La aceeași dată, intimata P_______ D___ R_____ a depus întâmpinare la apelul formulat de apelanta M____ P_______ , solicitând admiterea căii de atac.

În susținere, se arată că sentința este nulă pentru încălcarea coparticipării procesual pasive obligatorii.

Astfel, în situația în care se reține existența răspunderii delictuale a defunctului D__ C_______ P_______, aceasta se transformă într-un pasiv al succesiunii, care trebuie să se răsfrângă asupra tuturor moștenitorilor legali și a legatarilor cu titlu universal, în conformitate cu dispozițiile art. 1114 alin 2 Cod Civil.

Sub aspect procedural, indiferent cum s-ar caracteriza situația speței de față, din perspectiva dispozițiilor art. 480 din noul cod de procedură civilă, în sensul că ar echivala cu o necercetare completă a fondului litigiului dedus judecății sau că ar fi asimilabilă ipotezei judecării procesului în lipsa părții nelegal citate, anularea sentinței apelate nu poate avea drept consecință decât trimiterea cauzei spre rejudecare, prin raportare la principiul dreptului la apărare și al dublului grad de jurisdicție.

Organului judiciar îi revine obligația, în virtutea rolului său activ, să dea eficiență principiilor și garanțiilor procesuale relative la dreptul la apărare și la dreptul de a obține judecarea cauzei într-un dublu grad de jurisdicție, ca elemente componente esențiale ale dreptului la un proces echitabil, prin introducerea în cauză a tuturor moștenitorilor.

Se mai invocă  perimarea de drept a cererii, susținându-se aceleași argumente ca în cuprinsul întâmpinării la apelul declarat de apelanta A__ P_______.

În continuare se susțin aceleași apărări ca în întâmpinarea formulată la apelul introdus de apelanta A__ P_______.

În drept, se invocă art. 471 alin 5 NCPC, art. 998-999 Cod Civil.

În dovedire, se solicită proba cu înscrisuri.

La data de 10.09.2018, intimata A__ P_______ a depus întâmpinare la apelul declarat de apelantul M_________ Finanțelor, solicitând respingerea acestuia.

În cadrul acesteia, se susține c ă prima instanț ă nu era ținut ă de decizia Penal ă în ceea ce îl privește pe autorul s ău , aceasta având obligația de a efectua propria analiz ă sub aspectul îndeplinirii condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.

Se învedereaz ă că reclamantul nu a propus nicio proba care s ă fie administrat ă în mod nemijlocit în cadrul procesului civil, acesta   depunând o ________ înscrisuri din dosarul penal nr. xxxxx.XXXXXXXXX*, în care au fost analizate faptele presupus a fi cauzatoare ale prejudiciului reclamat și în care a fost pronunțat decizia penal ă .

De asemenea, reclamantul nu argumentează de ce este greșit ă soluția primei instanțe care a avut în vedere concluziile raportului de expertiza contabila și nu  raportul tehnico-stiintific la care face referire in mod repetat și nu menționează care sunt acele motive/elemente care conferă o valoare probatorie superioada celui de-al doilea document sau de ce niciuna dintre numeroasele contra-expertize si opinii separate existente în dosarul penal nr. xxxxx.XXXXXXXXX*  nu poate fi avuta în vedere de către prima instanț ă .

  S-a mai precizat c ă reclamantul nu a justificat un interes determinat, legitim, personal, născut sau actual de vreme ce creanța a cărui valorificare este urmărită prin promovarea acțiunii civile a fost deja recunoscuta de către instanța penala, reclamantul având la îndemân ă titlul executoriu pentru recuperarea acestui prejudiciu.

În condițiile în care instanța penal ă a l ăsat nesolutionat ă acțiunea civil ă cu privire la P_______ D__ , dar a reținut în mod definitiv c ă pretinsul prejudiciu cert este în cuantum de 58.521.056 USD, reclamantul  nu mai putea pretinde creanța  de 88.753.221 USD. Prin cerere, MFP nu a solicitat o component ă a pretinsului prejudiciu în cuantum de 88.753.221 USD, ci a solicitat înc ă odat ă întreaga sum ă ce ar fi reprezentat prețul datorat către bugetul de stat. O astfel de soluție este lipsita de fundament juridic, atât timp cât prejudiciul ce se urmărește a fi acoperit atât în fața instanței penale, cât și a instanței civile este unul unitar, ce ar rezulta din derularea acordului EPSA. 

          In ceea ce privește natura juridic ă a accesoriilor și perioada pentru care acestea au fost acordate, se invoc ă aceleași apărări ca în susținerea motivului de apel  referitor la nelegalitatea soluției prin care s-a dispus obligarea apelantei, în solidar cu ceilalți, pârâți, la plata dobânzii legale.

În fine, se mai argumenteaz ă că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.

Referitor la inexistența unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapt ă ș i prejudiciu, a vinov ăției sau l a lipsa prejudiciului, intimata reitereaz ă apărările din cuprinsul cererii de apel.

In drept, se invoc ă art. 249, art. 205, art. 466 si urm. C. proc. civ., art. 998, art. 999 C.civ.

La data de 10.09.2018, intimata O_______ E__________ B_______ S________ S.A. a depus întâmpinare la apelul declarat de Statul Român , solicitând respingerea acestuia, ca nefondat, cu cheltuieli de judecat ă.

În motivare, se face un istoric al cauzei penale și civile.

În continuare, se susține că motivele de apel invocate de apelantele M____ P_______ și A__ P_______ sub aspectul respingerii excepției lipsei de interes față de acestea nu sunt întemeiate.

În condițiile în care apelantele – pârâte au calitatea de moștenitor al lui P_______ D__ C_______, acestea acceptând în mod expres succesiunea defunctului,  iar față de P_______ D__ C_______ instanța penală a dispus încetarea procesului penal și a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, Statul Român justifică un interes determinat în promovarea acțiunii în răspundere civilă delictuală în contradictoriu cu moștenitorii lui P_______ D__ C_______. Se invocă art. 27 alin. (2) C.pr.pen, învederându-se că, atât timp cât în dosarul penal nu s-a pronunțat vreo hotărâre judecătorească prin care să se atragă răspunderea pe latură civilă a lui P_______ D__ C_______, interesul Statului Român de a promova acțiunea în răspundere civilă delictuală față de moștenitori este unul născut și actual.

În schimb, nu se poate reține interesul Statului Român în promovarea acțiunii în contradictoriu cu intimata, întrucât instanța penală a dispus obligarea inculpaților și a societății, ca parte responsabilă civilmente, către Statul Român, a contravalorii prejudiciului cauzat acestuia, Statul Român fiind despăgubit în cadrul procesului penal. Introducerea unei noi acțiuni împotriva intimatei nu are vreun beneficiu juridic, fiind deja obținut un titlu împotriva acesteia, ce a și fost pus în executare.

            În ce privește criticile apelantei A___ P_______ privind soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, acestea nu sunt întemeiate.

Se menționează că în dosarul penal nu s-a pronunțat vreo hotărâre judecătorească prin care să se atragă răspunderea pe latură civilă a lui P_______ D__ C_______, astfel încât moștenitorii acestuia   au calitate procesuală pasivă într-o acțiune în răspundere civilă delictuală prin care se tinde la repararea prejudiciului cauzat de faptele reținute în cuprinsul Deciziei penale. 

Dimpotrivă,   nu se poate reține că societatea ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că  acțiunea poate fi formulată doar în contradictoriu cu moștenitorii inculpatului din procesul penal, respectiv succesorii lui P_______ D__ C_______ față de  prevederile art. 27 alin. (2) C.pr.pen., conform cărora, în cazul în care instanța penală lasă nesoluționată acțiunea civilă față de unele părți din procesul penal, persoana vătămată se poate adresa ulterior instanței civile, pentru a obține obligarea acestora la prejudiciul reclamat în fața instanței penale. Astfel, cererea introductivă nu putea fi formulată decât în contradictoriu cu moștenitorii lui P_______ D__ C_______, având în vedere că răspunderea civilă delictuală este o sancțiune civilă, care se aplică nu numai în considerarea persoanei care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, ci și în considerarea patrimoniului său. În situația în care autorul prejudiciului a decedat înainte de a i se fi stabilit întinderea răspunderii, obligația de dezdăunare și răspunderea civilă delictuală se vor transmite moștenitorilor săi.

  Pe fondul cauzei, se susține că criticile apelantelor – pârâte M____ și A__ P_______ sunt nefondate. Astfel,  Decizia penală se bucură de autoritate de lucru judecat, nemaiputând fi supuse analizei considerentele instanței penale. Prin această hotărâre, intimata a fost obligată la despăgubiri în calitate de comitent pentru fapta prepusului, nemaiputând fi pus în discuție     prejudiciul, incluzând dobânda legală calculată începând cu data de 05.01.2001.

Așadar, sunt îndeplinite condițiile  art. 431 alin. (1) C.pr.civ. referitoare la autoritatea de lucru judecat a decizie penale.   Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar în forma excepției procesuale (non bis in idem), ci sub forma efectului pozitiv al lucrului judecat, care presupune ca, în situații precum cea de față, ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară. Acțiunea ce face obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului București – Secția a Vl-a Civilă este o cerere inițiată în contextul în care, prin Decizia penală, instanța penală a lăsat nesoluționată latura civilă față de P_______ D__ C_______ (și nu față de O.E.B.S.), astfel încât nu poate  privi decât raportul juridic delictual dintre Statul român și inculpat, condițiile răspunderii urmând să fie analizate în persoana acestuia din urmă.  Prin urmare, cererea introductivă nu poate viza antrenarea răspunderii civile delictuale a Societății, având în vedere că  răspunderea civilă delictuală este o sancțiune civilă, care se aplică nu numai în considerarea persoanei care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, ci și în considerarea patrimoniului său. În situația în care autorul prejudiciului a decedat înainte de a i se fi stabilit întinderea răspunderii, obligația de dezdăunare și răspunderea civilă delictuală se vor transmite moștenitorilor săi, context în care față de Societate nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. 

De asemenea, cererea nu poate fi primită nici în temeiul art. 27 alin. (2) C.pr.pen., întrucât instanța de apel nu a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată față de O.E.B.S., obligând Societatea  în solidar cu inculpații B____ A________ și G____ P______, la plata către Statul Român a contravalorii prejudiciului urmărit de acesta.

În drept, se invocă art. 471 alin. (5) C.pr.civ.

În susținere, se solicită proba cu înscrisuri.

La data de 10.09.2018, intimata O_______ E__________ B_______ S________ S.A. a formulat întâmpinare la apelurile declarate de apelantele M____ P_______ și A__ P_______ , prin care a solicitat respingerea acestora, cu cheltuieli de judecată.

În susținere, se face  un scurt istoric al obiectului dosarului penal nr. xxxxx.XXXXXXXXX* șl a soluției pronunțate.

Cu privire la criticile formulate de apelante, se învederează că  tribunalul a respins, în mod corect, excepția lipsei de interes.

Având în vedere că apelantele – pârâte au calitatea de moștenitor al lui P_______ D__ C_______, acestea acceptând în mod expres succesiunea defunctului, precum și faptul că față de P_______ D__ C_______ instanța penală a dispus încetarea procesului penal și a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, Statul Român justifică un interes determinat în promovarea acțiunii în răspundere civilă delictuală în contradictoriu cu moștenitorii lui P_______ D__ C_______.

În schimb, nu se poate susține interesul Statului Român în promovarea acțiunii în contradictoriu cu O.E.B.S., întrucât instanța penală a dispus obligarea inculpaților și a Societății, ca parte responsabilă civilmente, către Statul Român, a contravalorii prejudiciului cauzat acestuia, Statul Român fiind despăgubit în cadrul procesului penal.

Se apreciază că interesul reclamantului, față de M____ P_______ și A__ P_______,   este unul legitim față de dispozițiile   art. 27 alin. (2) C.pr.pen. De asemenea, interesul este unul născut și actual, în contextul în care, prin Decizia penală, instanța penală a   dispus încetarea procesului penal și a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată față de P_______ D__ C_______. Prin urmare, câtă vreme în dosarul penal nu s-a pronunțat vreo hotărâre judecătorească prin care să se atragă răspunderea pe latură civilă a lui P_______ D__ C_______, interesul Statului Român de a promova acțiunea în răspundere civilă delictuală față de moștenitori este unul născut și actual.

Se mai consideră că nu sunt întemeiate  criticile apelantei anei p_______ privind soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive.

În condițiile în care instanța penală a lăsat nesoluționată latura civilă în contradictoriu cu   P_______ D__ C_______,   cererea de chemare în judecată prin care se urmărește stabilirea răspunderii civile a defunctului nu putea fi formulată decât împotriva moștenitorilor acestuia, având în vedere că, după cum indică chiar Statul Român, răspunderea civilă delictuală este o sancțiune civilă, care se aplică nu numai în considerarea persoanei care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, ci și în considerarea patrimoniului său. 

  Pe fondul cauzei, se învederează că apărările apelantelor – pârâte M____ și A__ P_______ sunt nefondate

Se susține că  sunt irelevante aserțiunile apelantelor privind faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, față de faptul că Decizia penală se bucură de autoritate de lucru judecat, nemaiputând fi supuse analizei considerentele instanței penale.

De asemenea,  Decizia penală se bucură de autoritate de lucru judecat în ceea ce privește societatea  O.E.B.S., atât în ceea ce privește prejudiciul, cât și modalitatea de stabilire a acestui prejudiciu.

Totodată, nu s-ar putea reține că pretinsa calitate a O.E.B.S. de comitent pentru fapta prepusului ar fi de natură să conducă la inexistența autorității de lucru judecat în ceea ce privește pretențiile Statul Român, deoarece  Statul Român nu opune societății un alt drept subiectiv față de cel invocat în cadrul procesului penal.

Se mai susține că acțiunea ce face obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului București – Secția a Vl-a Civilă, fiind o acțiune inițiată în contextul în care  instanța penală a lăsat nesoluționată latura civilă față de P_______ D__ C_______, nu poate fi privi decât raportul juridic delictual dintre Statul român și inculpat, condițiile răspunderii urmând să fie analizate în persoana acestuia din urmă.  Prin urmare,  cererea introductivă nu poate viza antrenarea răspunderii civile delictuale a Societății, având în vedere că răspunderea civilă delictuală este o sancțiune civilă, care se aplică nu numai în considerarea persoanei care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, ci și în considerarea patrimoniului său. În situația în care autorul prejudiciului a decedat înainte de a i se fi stabilit întinderea răspunderii, obligația de dezdăunare și răspunderea civilă delictuală se vor transmite moștenitorilor săi.

Nici din perspectiva  art. 1000 alin. (3) C.civ., potrivit cărora comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat,  răspunderea Societății nu mai poate fi supusă analizei instanței civile, întrucât instanța de drept penal s-a pronunțat asupra acestui aspect.

Se mai argumentează că nu sunt aplicabile față de societate nici dispozițiile art. 27 alin. (2) C.pr.pen, întrucât, în procesul penal, Curtea de Apel București – Secția I Penală nu a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată față de O.E.B.S., obligând Societatea  în solidar cu inculpații B____ A________ și G____ P______ la plata către Statul Român a contravalorii prejudiciului.

În drept, se invocă art. 471 alin. (5) C.pr.civ.

În dovedire, se solicită proba cu înscrisuri.

La data de 10.09.2018, intimata O_______ E__________ B_______ S________ S.A. a înaintat cerere de apel incident împotriva Sentinței civile nr. 1.689/31.05.2018, solicitând ca, în situația în care s-ar aprecia ca fiind întemeiate motivele de apel promovate de Statul Român, să se admită calea de atac, cu consecința schimbării în parte a hotărârii  și admiterii excepțiilor   lipsei calității procesuale pasive a O.E.B.S., a autorității de lucru judecat, precum și a excepției prescripției dreptului material la acțiune față de O.E.B.S. 

În motivare, se arată că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a O.E.B.S.  întrucât societatea nu poate sta în judecată, acțiunea putând fi formulată doar în contradictoriu cu moștenitorii inculpatului din procesul penal, respectiv succesorii lui P_______ D__ C_______ față de dispozițiile art. 27 alin. (2) C.pr.pen. Scopul textului de lege nu este de a chema din nou în judecată subiecții de drept care au fost deja părți în procesul penal și au fost obligați la plata despăgubirilor  solicitate, ci de a obține o reparare a prejudiciului produs persoanei vătămate de către succesorii în drepturi ai persoanei față de care acțiunea civilă a rămas nesoluționată. Astfel, cererea introductivă nu putea fi formulată decât în contradictoriu cu moștenitorii lui P_______ D__ C_______, având în vedere că răspunderea civilă delictuală este o sancțiune civilă, care se aplică nu numai în considerarea persoanei care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, ci și în considerarea patrimoniului său. În situația în care autorul prejudiciului a decedat înainte de a i se fi stabilit întinderea răspunderii, obligația de dezdăunare și răspunderea civilă delictuală se vor transmite moștenitorilor săi.

  Cu privire la  excepția autorității de lucru judecat, se învederează că. prin Decizia penală, instanța penală a admis acțiunea civilă exercitată de M_________ Finanțelor P______, obligând O.E.B.S., în solidar cu inculpații B____ A________ și G____ P______, la plata sumei de 58.521.056 USD, în echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății, plus dobânda legală aferentă, calculată de la data de 05.01.2001 până la data achitării integrale a debitului.

  Având în vedere că Societatea a fost obligată deja la plata despăgubirilor stabilite în cursul procesului penal, prin acțiunea prezentă, Statul Român urmărește atragerea răspunderii O.E.B.S. pentru a doua oară, ceea ce este inadmisibil. În speță, sunt îndeplinite condițiile art. 431 alin. (1) C.pr.civ. pentru existența autorității de lucru judecat.

Totodată,  nu s-ar putea reține că pretinsa calitate a O.E.B.S. de comitent pentru fapta prepusului ar fi de natură să conducă la o lipsă a autorității de lucru judecat în ceea ce privește pretențiile Statului Român întrucât   Statul Român nu opune Societății un alt drept subiectiv față de cel invocat în cadrul procesului penal. În cauză, faptele care ar justifica atragerea răspunderii civile delictuale față de O.E.B.S au avut loc în anul 2001, astfel cum s-a reținut în cuprinsul Deciziei penale, astfel încât s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă.

În drept, se invocă art. 472 C.pr.civ.

La data de 28.09.2018, intimata M____ P_______ a depus întâmpinare la apelul incident , solicitând respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecat ă.

În motivare, se susține că răspunderea comitentului are caracter principal și autonom în raport cu răspunderea proprie a prepusului pentru fapta sa, fără ca între ele să existe dependență unilaterală sau reciprocă. Comitentul răspunde pentru prejudiciul cauzat victimei de către fapta prepusului, iar nu pentru repararea prejudiciului către prepus.

Acest tip de răspundere are caracter principal și independent de vinovăția prepusului, victima putând chema în justiție doar pe comitent pentru a fi obligat să repare prejudiciul care i-a fost cauzat prin fapta ilicită a prepusului. Din analiza  art. 1000 alin. (3) Vechiul cod civil, aplicabil în cauză, rezultă că pentru a se angaja răspunderea comitentului este necesar a fi îndeplinite două condiții esențiale, respectiv existența raportului de prepușenie dintre prepus și comitent, iar fapta ilicită să fie săvârșită de către prepus în legătură cu atribuțiile sale încredințate de comitent.

Astfel, comitentul va răspunde când prepusul a săvârșit fapta ilicită și prejudiciabilă acționând în interesul comitentului sau la ordinul său în interesul altuia, cu respectarea dispozițiilor și instrucțiunilor date de către comitent. De asemenea, chiar dacă vechea legislație nu prevedea expres, în practică s-a statuat că cel care are atribuții de comitent va răspunde și pentru prejudiciul cauzat de prepus când a acționat prin depășirea limitelor sale sau prin exercițiul abuziv al acesteia, dacă fapta a fost săvârșită în legătură cu atribuțiile sau scopul funcțiilor încredințate.

În drept, se invocă art. 471 Cod proc. civ., art. 1000 Vechiul cod civil.

In probațiune, se solicită proba cu înscrisuri.

In temeiul art. 223 Cod proc. civ., se solicită judecarea cauzei și în lipsă.

La data de 04.10.2018, apelanta A__ P_______ a depus r ăspuns la întâmpinarea formulată de  O_______ E__________ B_______ S________ S.A, solicitând respingerea argumentelor.

La data de 19.10.2018, apelanta O_______ E__________ B_______ S________ S.A a depus r ăspuns la întâmpinarea formulată de intimata M____ P_______ , solicitând respingerea _____________ .

Prin încheierea nr. 99A/18.10.2018 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX/a1 și încheiera din 31.10.2018 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX s-a constatat că apelantele A__ P_______ și M____ P_______ sunt scutite de obligația de achitare a taxei de timbru în baza art. 29 alin. 1 lit. i din OUG nr. 80/2013.

Curtea  a încuviințat proba cu înscrisuri pentru toate părțile, iar pentru apelanta P_______ A__ și proba cu înregistrarea ședințelor de judecată de la tribunal, respingând cererea apelantei P_______ A__ de încuviințare a probei cu interogatoriul reclamantei-intimate și cu expertiza contabilă ca nefiind utile, pentru argumentele expuse în încheierea din 08.05.2019. De asemenea, Curtea a respins solicitarea apelantei A__ P_______ de a se depune de către apelanta –reclamantă înscrisuri referitoare la sumele executate ca nefiind utilă, având în vedere că aceste documente au fost atașate.

Analizând apelurile prin prisma motivelor  invocate, Curtea reține următoarele:

A) În ce privește apelul declarat de pârâta M____ P_______   împotriva încheierii din 23.09.2016 și a sentinței civile nr.1689/ 31.05.2018, Curtea, prealabil, constată că încheierea prin care s-a soluționat cererea pârâtei-apelante de introducere în cauză a legatarilor cu titlu universal (Melanie A___ Chen și S_____ P_______), în baza art. 78 Cod Pr Civ este cea din 18.11.2016. Referirea în cererea de apel la încheierea din 23.09.2016 se datorează erorii materiale strecurate în încheierea din 18.11.2016, în preambulul căreia se indica ca dată a ședinței de judecată ziua de 23.09.2016, iar nu de 18.11.2016. La termenul din 09.01.2019, apelanta a învederat că apelul este îndreptat împotriva încheierii din 18.11.2016 (fila 101, dosar C__, vol  II).

Prima critic ă se referă la interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art 78 alin. 2 Cod pr. Civ, apreciindu-se că, în speță, suntem în prezența unui caz de coparticipare procesuală obligatorie, astfel încât tribunalul trebuia să introducă în proces și pe moștenitorii testamentari omiși (S_____ P_______ și Melanie A___ Chen), având în vedere că cel puțin o parte solicitase.

Curtea consideră întemeiată această apărare.

Conform art. 78 alin. 2 Cod pr. Civ., î n materie contencioas ă , când raportul juridic dedus judec ăț ii o impune, judec ă torul va pune în discuția p ă rților necesitatea introducerii în cauz ă a altor persoane. Dac ă niciuna dintre p ă rți nu solicit ă introducerea în cauz ă a terțului, iar judec ă torul apreciaz ă c ă pricina nu poate fi soluționat ă f ă r ă participarea terțului, va respinge cererea, f ă r ă a se pronunța pe fond.

Astfel, acest text reglementează un caz de introducere forțată într-un litigiu a unui terț, din oficiu, norma dând dreptul judecătorului, atunci când raportul juridic ce face obiectul cauzei o impune, să aducă la cunoștința părților necesitatea atragerii în proces și a altei persoane, iar în situația opunerii acțiunea va fi respinsă ca inadmisibilă. Așadar, această dispoziție este aplicabilă și în cazul procedurilor contencioase în cadrul cărora coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie.

Pentru a opera acest caz de introducere forțată este necesară îndeplinirea a două cerințe, astfel cum reiese din cuprinsul normei și anume, (1) conținutul raportului juridic (drepturile și obligațiile părților) care este supus analizei să reclame obligativitatea atragerii în proces și a altei/altor persoane și (2) cel puțin una din părțile din dosar să solicite introducerea respectivei/respectivelor persoane.

În doctrină se dă ca exemplu ce impune completarea cadrului procesual cu o altă parte situația în care reclamantul solicită declararea nulității unui act juridic în contradictoriu numai cu unul din co-contractanți, iar nu și cu celălalt/ceilalți co-contractant (ți), întrucât, pe de o parte, nu se poate ca un contract să fie nul față de o parte și valabil față de cei nechemați în judecată, iar, pe de altă parte, prin soluționarea unitară a cauzei se evită o nouă judecată în contradictoriu și cu celălalt/ceilalți co-contractant (ți).

În speță, problema care se pune este dacă există un caz de coparticipare procesuală obligatorie, întrucât, în această ipoteză, raportul juridic impunând atragerea în cauză și a altor persoane, ar deveni incident art 78 alin. 2 Cod pr. Civ. având în vedere că pârâtul nu are la îndemână altă instituție procesuală pentru a lărgi cadrul procesual, acesta neputând proceda, în temeiul art. 204 Cod Pr. Civ, la modificarea cereri de chemare în judecată (această posibilitate aparținând doar reclamantului).

Pentru a răspunde la această problemă trebuie pornit de la obiectul acțiunii. Astfel, acesta vizează obligarea moștenitorilor defunctului D__ C_______ P_______ la plata  despăgubirii ce poate fi imputată autorului lor, în urma faptelor ce au făcut obiectul dosarului  penal nr. xxxxx.XXXXXXXXX* al Curții de Apel București-Secția I Penală, având în vedere că latura civilă a cauzei penale a fost lăsată nesoluționată față de D__ C_______ P_______ întrucât s-a dispus încetarea procesului penal în raport cu decesul acestuia intervenit pe parcursul soluționării căii de atac. Așadar, cererea din dosarul prezent (nr. XXXXXXXXXXXX) reprezintă latura civilă a procesului penal desfășuarat împotriva lui  D__ C_______ P_______.

De asemenea, Curtea mai are în vedere că la data introducerii prezentei acțiuni (06.03.2015) intervenise decesul lui  D__ C_______ P_______ (ce s-a produs la 19.08.2014), iar succesiunea nu a fost dezbătută (nici până la închiderea dezbaterilor din apelul de față), nefiind stabilită masa succesorala sau repartizarea bunurilor între moștenitori (dosarul succesoral nr. 128/2014 înregistrat la Societatea Profesională Notarială Mentor fiind suspendat, aspect necontestat de părți).

Așadar, moștenitorii acceptanți ai succesiunii după defunctul D__ C_______ P_______ se află în indiviziune asupra bunurilor succesorale.

Conform art. 1114 alin 2 Cod Civil 2009, moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal r ă spund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiec ă ruia.

De asemenea, art. 1155 Cod Civil 2009 stabilește c ă (1) moștenitorii universali și cu titlu universal contribuie la plata datoriilor și sarcinilor moștenirii proporțional cu cota succesoral ă ce îi revine fiec ă ruia. (2) Inainte de partajul succesoral, creditorii ale caror creante provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moștenirii ori s-au nascut înainte de deschiderea moștenirii pot cere s ă fie pl ă tiți din bunurile aflate în indiviziune. De asemenea, ei pot solicita executarea silit ă asupra acestor bunuri.

Din interpretarea acestor norme reiese  c ă pentru datoriile defunctului răspund moștenitorii în  limita bunurilor ce le sunt transmise de la autor (ceea ce înseamnă că nu răspund cu bunurile proprii, ca regulă), precum și a  cotei fiecăruia.

Totodată, din  interpretarea logică a alineatului 2 al art. 1155 Cod civil 2009, rezultă că un creditor ce deține o creanță împotriva defunctului (născută până la data decesului) poate fi despăgubit din  valoarea bunurilor succesorale chiar dacă partajul nu a fost efectuat. Din textul de mai sus se poate concluziona că nu este necesar a se realiza partajul succesoral pentru ca un creditor să se îndestuleze, ci este suficient a se cunoaște care sunt bunurile aparținând defunctului.

În condițiile în care creditorul nu deține un titlu împotriva defunctului (obținut anterior decesului, pentru a putea proceda la excutarea bunurilor în contradictoriu cu moștenitorii), iar succesorii nu sunt de acord să facă plata voluntară, singurul mijloc la îndemâna acestuia, pentru a-și recupera creanța, este chemarea în judecată a moștenitorilor. Or, dat fiind că masa succesorala se află în indiviziune (ceea ce presupune că moștenitorii au o cotă-parte abstractă din drept, fără a avea în exclusivitate o porțiune determinată materialmente din lucru sau un anumit bun ce face parte din obiectul indiviziunii), iar scopul final al creditorului este desp ăgubirea din bunurile aflate în indiviziune, Curtea apreciază că cererea având ca obiect plata creanței trebuie introdusă împotriva tuturor moștenitorilor, indiferent că sunt legali sau testamentari (legatari universali sau cu titlu universal), neputând sta în proces doar o parte din aceștia de vreme ce bunurile din masa succesorală (cu care ar urma să răspundă, în eventualitatea în care acțiunea creditorului este admisă) nu aparțin exclusiv acestora.

De altfel, dispozițiile art. 1155 alin. 2 Cod Civil 2009 introduc o reglementare de preferință pentru creditorii succesiunii (cum este și cazul reclamantei M_________ Finanțelor) și pentru creditorii ale c ă ror creanțe provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moștenirii în sensul c ă aceștia pot să își recupereze creanțele anterior finalizării partajului succesoral (spre deosebire de creditorii personali ai moștenitorilor, conform art 1156 alin. 1 Cod civil) cu condiția unicității acțiunii în recuperarea/executarea creanței, care trebuie să îi reunească în calitate de pârâți pe toți indivizarii.

În acest context, contrar celor reținute de tribunal, suntem în prezența unei coparticip ări procesuale pasive obligatorii în sensul că în proces trebuie să stea toți moștenitorii defunctului.

În cauz ă, moștenitori ai defunctului D__ C_______ P_______ sunt M____ P_______, A__ P_______, D___ R_____ P_______, precum și S_____ P_______, aceasta din urmă fiind beneficiara unui legat cu titlu universal, pe care l-a acceptat (a se vedea declarația de acceptare autentificată sub nr. 1597/11.08.2015 de către SPN Mentor- fila 375, vol I, dosar TB).

Trebuie precizat că pârâtele M____ P_______, A__ P_______, D___ R_____ P_______ nu sunt simpli  succesibili (adic ă persoane cu vocație la o moștenire), ci chiar succesori întrucât au acceptat moștenirea defunctului D__ C_______ P_______ (a se vedea certificatul nr. xxxxx/22/.03.2019 emis de Centrul N_______ de Administrare a Registrelor Naționale Notariale-fila 113, dosar C__, vol III).

De asemenea, contrar celor susținute de apelantă , Melanie A___ Chen nu este moștenitor deoarece aceasta a renunțat la dreptul succesoral (a se vedea declarația autentificată sub nr. xxxxx/xxxxx/17.08.2015- fila 129, dosar C__, vol III).

Astfel, singurul moștenitor care nu a fost atras în proces este S_____ P_______.

În acest context, având în vedere că raportul juridic dedus judecății impunea introducerea în cauză a tuturor moștenitorilor defunctului D__ C_______ P_______, iar cel puțin una dintre pârâte era de acord cu aceasta, erau incidente dispozițiile art 78 alin. 2 Cod pr civ în sensul că tribunalul avea obligația de a pune în discuție acest aspect și de a dispune atragerea în proces a succesoarei S_____ P_______.

În condițiile în care unul dintre pârâți a adus la cunoștința instanței că mai există un moștenitor nechemat în judecată, iar cerințele art. 78 alin. 2 Cod Pr. Civ sunt întrunite, judecătorul trebuie să procedeze la punerea în discuție a necesității introducerii respectivului succesor și, ulterior, să dispună această introducere. Chiar dacă titularul acestei instituții (intervenția forțată din oficiu) este judecătorul, aceasta nu înseamnă că legiuitorul a lăsat la discreția instanței aplicarea sa, în sensul că dacă acesta dorește va proceda la atragerea terțului, iar daca nu va dori, nu va face aplicarea instituției.

În ipoteza în care fie din actele dosarului, fie din precizările/dovezile făcute de pârât ar reieși că obiectul cauzei impune introducerea în proces și a altei persoane, instanța are obligația de a proceda ca atare, daca cel puțin una din părțile inițiale este de acord. Această interpretare este sprijinită de prima teză a art. 78 alin. 2 Cod Pr. Civ, legiuitorul folosind verbul la modul imperativ (judecătorul va pune în discuția p ă rților necesitatea introducerii în cauz ă a altor persoane) ceea ce înseamnă existența unei obligații, iar nu doar a unei simple facultăți. De altfel, legea procesuală (art. 78 alin. 4) reclamă chiar repunerea cauzei pe rol în situația în care judecătorul constată, la momentul deliberării, necesitatea introducerii în proces și a altei persoane, ceea ce presupune că speța nu poate fi soluționată în lipsa acestei persoane.

O atare obligație a instanței  derivă din îndatorirea de a exercita rol activ reglementată de art. 22 alin. 2 Cod Pr. Civ, ce impune ca judecătorul să stabilească corect situația de fapt și de drept și să pronunțe o hotărâre legală și temeinică.

Deși participarea terțului intervenient nu presupune că acesta poate fi obligat la plata de despăgubiri (acesta neavând calitatea de pârât), totuși prezența sa este necesară pentru ca hotărârea și toate actele procesuale (inclusiv mijloacele probatorii) să îi fie opozabile în eventualitatea în care pârâții ar fi  obligați la plata datoriei și ar dori să regreseze împotriva moștenitorului care nu a fost chemat în judecată.

O altă critică a privit respingerea excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii în contradictoriu cu pârâta M____ P_______.

Curtea o va analiza având în vedere că aspectul interesului are și o componentă personală (în raport cu pârâta-apelantă).

În esență, apelanta invocă faptul c ǎ statul are deja un titlu executoriu pentru o parte din suma ce a fǎcut obiectul prezentei acțiuni, ce a și fost pus în executare, astfel încât, prin obținerea unei noi hotǎrâri pentru aceeași sumǎ, reclamantul ar ajunge sǎ se îmbogǎțeascǎ.

Curtea nu poate achiesa la aceastǎ apǎrare.

În cadrul dosarului nr. xxxxx.XXXXXXXXX al Curții de Apel București au fost judecați mai mulți inculpați, printre care B____ A________, G____ Petricǎ și D__ C_______ P_______, doar în contradictoriu cu primii doi pronunțându-se condamnarea penalǎ definitivǎ, precum și obligarea la plata de despǎgubiri, instanța de apel lǎsând nesoluționatǎ latura civilǎ în privința autorului pârâtei-apelante (D__ C_______ P_______) întrucât a constatat încetarea procesului penal  în raport cu acesta ca urmare a intervenirii decesului pe parcursul soluționǎrii cauzei.

Atât vechiul Cod de Procedurǎ, sub imperiul cǎruia a început procesul penal (art 20 alin. 1), cât și Noul Cod de Procedurǎ Penalǎ, sub imperiul cǎruia s-a finalizat cauza penalǎ (art. 27 alin. 2), prevǎd dreptul pǎrții vǎtǎmate care s-a constituit parte civilǎ de a introduce acțiune la instanța civilă dacă instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civil ǎ.

În spețǎ, regǎsim aceastǎ ipotezǎ, motiv pentru care nu se poate nega reclamantului M_________ Finanțelor P______ (parte vǎtǎmatǎ ce s-a constituit parte civilǎ în dosarul penal nr. xxxxx.XXXXXXXXX) dreptul de a se adresa instanței civile de drept comun pentru a se soluționa latura civilǎ a cauzei penale în contradictoriu cu autorul apelantei-pârâte. Interesul reclamantului este dat de folosul practic pe care îl poate obține în sensul cǎ, în situația în care s-ar ajunge la concluzia cǎ D__ C_______ P_______ ar trebui sǎ rǎspundǎ din punct de vedere civil în solidar cu ceilalți inculpați, atunci creditorul ar avea posibilitatea sǎ recupereze creanța și de la acest debitor. Aceasta nu înseamnǎ cǎ M_________ Finanțelor P______ ar fi îndreptǎțit sǎ i se restituie suma reprezentând creanța sa de la fiecare dintre debitori, ci doar cǎ pentru respectiva sumǎ poate fi urmǎrit patrimoniul fiecǎrui debitor (chiar concomitent), iar, în mǎsura efectuǎrii unor plǎți de oricare dintre debitori, diferența neachitatǎ va putea fi recuperatǎ de la ceilalți debitori. Astfel, intenția reclamantului de a-și maximiza șansele de a obține creanța integral justificǎ formularea prezentei acțiuni în contradictoriu și cu apelanta-pârâtǎ, în calitate de succesoare a lui D__ C_______ P_______.

În concluzie, apreciind că tribunalul a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 78 alin. 2 Cod pr. Civ, neprocedând la introducerea în cauză a ultimului moștenitor (S_____ P_______), Curtea, în baza art 480 alin. 2 și 3 Cod pr Civ, constată că se impune anularea încheierii din 18.11.2016 și, pe cale de consecință, a sentinței civile nr.1689/ 31.05.2018 a Tribunalului București-Secția a VI a, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe (având în vedere că s-a solicitat expres prin cererea de apel).

În ce privește motivele de apel referitoare la intervenirea prescripției dreptului material la acțiune și la neîndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale, Curtea nu le mai poate examina, având în vedere soluția de mai sus, pentru a nu se vătăma dreptul la apărare și la respectarea principiului contradictorialității în privința terțului intervenient, care trebuie să aibă posibilitatea de a–și exprima punctul de vedere în legătură cu aceste aspecte.

B). Cu privire la apelul declarat de reclamantul M_________ Finanțelor P______, o primǎ criticǎ are în vedere modul de soluționare al excepției lipsei de interes în raport cu pârâta O_______ E__________ B_______ S________ S.A, susținându-se c ă societatea a fost chemată în judecată în calitate de comitent pentru faptele prepusului (administratorul D__ C_______ P_______) în raport cu care acțiunea civil ă a fost l ăsată nesoluționată.

Curtea va examina această apărare având în vedere că problema interesului are   o natură personală, în raport cu pârâta O_______ E__________ B_______ S________ S.A, iar cu ocazia rejudec ării se impune ca tribunalul să cunoască care este cadrul procesual pasiv complet.

În acest sens, instanța de apel apreciază ca întemeiată critica apelantei-reclamante dat fiind faptul că, prin Decizia penală nr. 1156/A din 07.10.2014 a Curții de Apel București-Secția I, nu s-a judecat nici acțiunea civil ă formulată împotriva lui D__ C_______ P_______, nici cererea de atragere a r ăspunderii civile solidare a comitentului S.C. Rompetrol S.A (actuală O_______ E__________ B_______ S________ S.A), instanța penal ă lasând nesoluțioantă latura civilă a cauzei penale în raport cu aceste persoane .

Or, conform art 27 alin. 2 din Noul Cod de Procedur ă Penală (art. 20 alin. 1 din Vechiul Cod de Procedură Penală), partea vătămată are dreptul să se adreseze instanței civile pentru ca aceasta să judece latura civilă a procesului penal, prin latura civilă înțelegându-se atât acțiunea în despăgubiri în contradictoriu cu D__ C_______ P_______, cât și cererea conex ă în contradictoriu cu comitentul.

Titlul executoriu reprezentat de Decizia penală nr. 1156/A din 07.10.2014 a Curții de Apel București-Secția I a fost obținut doar în raport cu debitorii B____ A________, G____ Petricǎ și comitentul _____________________ ce înseamn ă că, în lipsa unui nou titlu (emis de instanța civilă), în cazul în care s-ar stabili și răspunderea civilă a autorului pârâților (D__ C_______ P_______) , reclamantul nu ar putea să recupereze prejudiciul și de la comitent.

În situația în care procesul penal s-ar fi continuat și în contradictoriu cu D__ C_______ P_______ , iar acțiunea civilă ar fi fost admisă și împotriva acestuia, precum și a comitentului, reclamantul-parte vătămată ar fi avut posibilitatea să recupereze creanța fie de la făptuitor, fie de la comitent (sau de la ambii). Însă, prin soluția de respingere a acțiunii împotriva O_______ E__________ B_______ S________ S.A ca lipsit ă de interes pentru existența unui titlu, partea vătămată a fost pusă în inferioritate în fața instanței civile, aceasta nemaiputând beneficia și de garanția asigurată de recuperarea eventualei creanțe de la un comitent solvabil.

În acest context, Curtea apreciază că judecata în prezenta cauză trebuie să aibă loc și în contradictoriu cu comitentul O_______ E__________ B_______ S________ S.A.

Pentru aceste argumente, dat fiind faptul că tribunalul a soluționat, în mod eronat, excepția lipsei de interes a pârâtului O_______ E__________ B_______ S________ S.A. , nejudecând cauza și în contradictoriu cu această parte,  având în vedere și soluția de la punctul A, Curtea, în baza art 480 alin. 2 și 3 Cod pr Civ, constată că se impune anularea  sentinței civile nr.1689/ 31.05.2018 a Tribunalului București-Secția a VI a, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.

În ce privește criticile referitoare la diferența de despăgubiri neacordate, Curtea nu se poate pronunța pentru aceleași motive ca la punctul A. Însă, instanța de apel precizează că tribunalul va trebui să verifice întregul prejudiciu invocat de reclamant sub aspectul sumelor care au fost virate către societatea Rompetrol în baza Acordului EPSA și care nu au fost vărsate de autorul pârâtelor, în calitate de administrator al societății, la bugetul de stat (în măsura în care se va stabili că așa numita creanță  Libia este o creanță ce aparține statului și nu este prescrisă).

C). Sub aspectul apelului formulat de apelanta-pârâtă A__ P_______, vizând nelegalitatea încheierilor din 22.09.2017, 20.10.2017, 15.12.2017, 23.03.2018 și a Sentinței civile nr. 1689/2018 cu referire la modul de soluționare al cererii de repunere pe rol și al excepției perimării, al excepției prescripției (ce implicǎ lǎmurirea naturii creanței ce face obiectul pretenției, a duratei termenului de prescripție, a (in)existenței unui caz de întrerupere a prescripției), a excepției inadmisibilitǎții (invocatǎ pentru prima datǎ în apel-fila 94, dosar C__, vol I) și ale criticilor privind întrunirea cerințelor r ăspunderii civile delictuale, Curtea îl va admite și va anula aceste hotărâri, având în vedere soluția de mai sus de la punctele A și B, urmând ca prima instanț ă să țină cont de argumentele invocate .

În ce privește susținerea lipsei calității procesuale pasive și de interes pentru chemarea în judecată a pârâtei-apelante, Curtea o va examina dat fiind faptul că țin de cadrul procesual ce trebuie avut în vedere de tribunal în rejudecare.

În primul rând, Curtea constată că nu poate fi reținută aserțiunea nemotivării de către  tribunalul a soluției în legătură cu aceste incidente.

  Se remarcǎ faptul cǎ la paginile 29 și 30 ale sentinței atacate (f. 136-137, dosar TB, vol. 18) se regǎsesc considerentele instanței  cu privire la calitatea procesualǎ pasivǎ a pârâtei A__ P_______ și la existența interesului reclamantului de a o chema în judecatǎ.

Astfel,  tribunalul a rǎspuns, în esențǎ, argumentelor pârâtei, apreciind cǎ, în spețǎ, calitatea de moștenitor a pârâtei determinǎ calitatea procesual pasivǎ, nefiind necesarǎ eliberarea certificatului de moștenitor, iar cu privire la existența interesului în formularea acțiunii prima instanțǎ a statuat cǎ aceasta este datǎ de caracterul solidar al rǎspunderii delictuale și de faptul cǎ un creditor are dreptul de urmǎ pe oricare dintre debitorii solvabili.

  Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Albina c. României, hotǎrârea din 28 aprilie 2005, paragrafele 30 și 33, hotǎrârea V__ der Hurc c. Olandei din 19 aprilie 1994, par. 61, cauza Krasulya împotriva Rusiei, hotǎrârea din 22 februarie 2007, par. 50, cauza G_______ împotriva Moldovei,  hotǎrârea din 8 aprilie 2008, par. 117 ), dreptul la un proces echitabil implicǎ și dreptul pǎrților de a-și prezenta argumentele, iar instanța sǎ le examineze, fǎrǎ ca aceasta sǎ presupunǎ existența unui răspuns detaliat la fiecare argument .

Așadar, instanța nu este obligată să analizeze în mod particular toate _______________________ părți  (în special, în cazul unor cereri stufoase), îns ǎ aceasta trebuie să se pronunțe cel puțin asupra celor mai importante argumente formulate în timpul procesului. 

Or, în speț ǎ, tribunalul a respectat aceastǎ îndatorire, oferind un rǎspuns susținerilor relevante și esențiale ale apelantei-pârâtee, motiv pentru care Curtea nu deceleazǎ o încǎlcare flagrantǎ a dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b Cod Pr. Civ. și art. 6 C.E.D.O. 

În al doilea rând, referitor la susținerile apelantei în sensul c ǎ nu are calitate procesual pasivǎ, partea a învederat cǎ dosarul succesoral a fost suspendat de notarul public, nefiind eliberat certificat de moștenitor sau calitate moștenitor, astfel încât nu se poate dovedi cine este succesor al defunctului D__ C_______ P_______.

Curtea va înlǎtura aceste critici.

Conform art. 1114 alin. 1 Cod Civil 2009, transmisiunea moștenirii are loc de drept la data decesului autorului c ǎtre succesibili (persoanele care au vocația de a dobândi bunurile sau cota parte din bunurile defunctului, astfel cum prevede art. 1100 alin. 2 Cod Civil), iar acceptarea succesiunii are ca efect doar consolidarea acestei transmisiuni.

Astfel, din momentul acceptǎrii moștenirii, succesibilul a devenit succesor (moștenitor), iar un alt efect al acestei manifestǎri de voințǎ este reprezentat de faptul cǎ m oștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal r ǎ spund pentru datoriile și sarcinile moșenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiec ǎ ruia (art. 1114 alin. 2 Cod Civil).

În acest context, având în vedere c ǎ încǎ de la data decesului (19.08.2014) s-a produs transferul tuturor drepturilor din patrimoniul defunctului în cel al succesibililor, iar prin acceptarea moștenirii aceste drepturi se consolideazǎ, este evident cǎ persoana care se pretinde creditor al defunctului poate sǎ introducǎ o acțiune împotriva moștenitorilor acceptanți pentru a i se stabili creanța.

Cum, în spețǎ, pârâta-apelantǎ A__ P_______ a  acceptat succesiunea defunctului D__ C_______ P_______, în termenul  legal pentru exercitarea dreptului de opțiune succesoralǎ, conform declarației autentificate sub nr. 1013/08.06.2015 de cǎtre BNP D____ R_____ (a se vedea certificatul nr. xxxxx/22.03.2019 emis de Centrul N_______ de Administrare a Registrelor Naționale Notariale- fila 113, dosar C__, vol. III), rezultǎ cǎ aceasta are calitatea de moștenitor al autorului sǎu. Chiar dacǎ nu s-a eliberat încǎ certificatul de moștenitor/calitate moștenitor de pe urma defunctului D__ C_______ P_______, aceasta nu are relevanțǎ întrucât, în baza textelor legale mai sus redate și a propriei manifestǎri de voințǎ a pârâtei, aceasta poate fi atrasǎ în litigiu având deja calitatea de moștenitor. De altfel, certificatul de moștenitor nu creeazǎ (naște) calitatea de succesor a unei persoane, ci doar o constatǎ, astfel cum prevede art. 1132 Cod Civil, ceea ce înseamnǎ cǎ aceasta preexistǎ. În condițiile în care reclamantul face dovada acceptǎrii succesiunii de cǎtre pârât chiar și prin  alte înscrisuri (iar nu numai prin certificat de moștenitor, ceea ce, în spețǎ, s-a întâmplat), instanța nu poate ignora aceastǎ situație deoarece ar semnifica restrângerea dreptului de a proba calitatea procesualǎ pasivǎ a persoanelor chemate în judecatǎ, restrângere care nu este compatibilǎ cu dreptul la un proces echitabil  și nu este stipulatǎ de vreo normǎ legalǎ (iar orice excepție/excludere/interdicție trebuie sǎ fie expres prevǎzutǎ, astfel cum rezultǎ din interpretarea dispozițiilor art. 10 Cod Civil).

Sub aspectul lipsei de interes a reclamantului de a o chema în judecat ǎ pe pârâta A__ P_______, Curtea va respinge prima apǎrare în sensul nemotivǎrii respingerii acestei excepții. Tribunalul a justificat care sunt argumentele pentru care a pronunțat aceastǎ soluție (invocarea de cǎtre reclamant a unei rǎspunderi delictuale solidare și dreptul creditorului de a obține un titlu în contradictoriu cu toți debitorii solidari- a se vedea pagina 30 a sentinței, fila 136, dosar TB, vol. 18), iar faptul cǎ nu a îmbrǎțișat susținerile pǎrții nu înseamnǎ cǎ nu este motivatǎ soluția.

De asemenea, Curtea  nu poate primi nici aserțiunile în susținerea excepției lipsei de interes în sensul cǎ reclamantul a obținut deja un titlu pentru repararea prejudiciului pretins astfel încât nu mai justificǎ un interes în introducerea unei noi acțiuni care sǎ aibǎ ca efect obligarea pârâtei la plata acelorași despǎgubiri.

În condițiile în care reclamantul  invocǎ rǎspunderea delictualǎ solidarǎ, acesta are posibilitatea de a solicita repararea prejudiciului de la oricare dintre debitori sau de la toți (a se vede art. 1042, art 1043 Cod Civil 1864, dispoziții care sunt reluate și de Noul Cod Civil în art. 1447), neavând relevanțǎ dacǎ un creditor cheamǎ în cadrul aceleași acțiuni sau a unor acțiuni diferite pe debitorii solidari.

Cum, în spețǎ, reclamantul susține existența rǎspunderii solidare a autorului pârâtei cu persoanele care au fost condamnate atât pe laturǎ penalǎ, cât și civilǎ prin Decizia penalǎ nr. 1156/A din 07.10.2014 a Curții de Apel București-Secția I ( B____ A________, G____ Petricǎ), iar acțiunea civil ǎ îndreptatǎ și împotriva lui D__ C_______ P_______ nu a fost soluționatǎ de instanța penalǎ întrucât a intervenit decesul acestuia, în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor art. 1042, art 1043 Cod Civil 1864, reclamantul are dreptul de a chema în judecatǎ pe moștenitorii debitorului solidar decedat. Folosul practic al unui asemenea demers existǎ, chiar și în ipoteza în care creditorul a reușit sǎ recupereze în parte prejudiciul, pentru cǎ acesta are interes sǎ aibǎ cât mai mulți debitori solvabili pentru a –și crește șansele de a  fi reparatǎ integral dauna. În acest sens, creditorul are dreptul sǎ obținǎ un titlu executoriu împotriva oricǎruia dintre debitori. Faptul cǎ reclamantului i s-a plǎtit parte din despǎgubiri de cǎtre comitentul unor debitori nu înseamnǎ cǎ nu mai are un interes personal și actual de a formula acțiune împotriva altui debitor (sau a moștenitorilor acestuia), aceastǎ chestiune ținând de executarea creanței, iar nu de stabilirea sa.

În plus, trebuie remarcat faptul cǎ reclamantul, în prezenta acțiune, a invocat un prejudiciu mai mare ca fiind produs de autorului pârâtei-apelante, în raport cu cel stabilit prin decizia penalǎ, ceea ce înseamnǎ cǎ, pentru diferențǎ, nu se poate vorbi de existența unui titlu executoriu.

Cu referire la critica formulatǎ de apelantǎ în legǎturǎ cu soluția de respingere ca inadmisibilǎ a excepției de nelegalitate a HG nr. 157/1993 în sensul cǎ tribunalul a încǎlcat principiul contradictorialitǎ pentru cǎ nu a pus în discuție acest aspect, Curtea o considerǎ întemeiatǎ.

Astfel, la termenul din 23.03.2018, tribunalul a procedat la deschiderea dezbaterilor atât asupra incidentelor invocate de pǎrți, cât și asupra fondului cauzei (f. 60-62, dosar TB, vol 18). Unul din aceste incidente se referea la excepția nelegalitǎții HG nr. 157/1993, act normativ pe care se întemeia pretențiile reclamantului.

Prin sentința atacatǎ, instanța a respins ca inadmisibilǎ aceastǎ excepție, reținând cǎ principiul securitǎții raporturilor juridice se opune examinǎrii acestui incident.

Curtea remarcǎ faptul cǎ, deși tribunalul a soluționat excepția invocând un fine de neprimire, ce a determinat neexaminarea pe fond a acesteia, instanța nu a pus în discuție aceastǎ chestiune de drept.

Or, conform art. 14 alin. 4 și 5 Cod pr. Civ. judecǎtorul are obligația de a pune în discuție orice aspect de drept pe care îl considerǎ incident pentru a se respecta dreptul la apǎrare al pǎrților și principiul contradictorialitǎții. De asemenea, art. 22 alin. 2 Cod Pr. Civ (care reglementeazǎ rolul activ al judecǎtorului) impune ca instanța sǎ punǎ în dezbaterea pǎrților împrejurǎrile de drept chiar dacǎ nu au fost invocate de pǎrți. Astfel, în condițiile în care instanța apreciazǎ cǎ anumite dispoziții legale sunt sau nu incidente ori anumite principii dezvoltate în jurisprudența naționalǎ sau internaționalǎ ar trebui aplicate, acest lucru trebuie pus în discuția pǎrților întrucât o soluție nu se poate întemeia decât pe motive de fapt, de drept, explicații și probe care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii (art. 14 alin. 6 Cod pr. Civ.).

Cum, în spețǎ, tribunalul nu a supus dezbaterii la termenul din 23.03.2018 chestiunea inadmisibilitǎții excepției de nelegalitate, Curtea constatǎ cǎ prima instanțǎ a încǎlcat dispozițiile mai sus menționate, motiv pentru care se impune anularea sentinței și din aceastǎ perspectivǎ.

Cu ocazia rejudecǎrii, tribunalul va avea în vedere cǎ principiul securitǎții raporturilor juridice nu reprezintǎ un fine de neprimire, care sǎ determine respingerea  excepției de nelegalitate ca inadmisibilǎ. De altfel, în jurisprudența recentǎ a Înaltei Curți nu s-au avut în vedere principiul securitǎții juridice și al protecției drepturilor civile intrate în circuitul civil pentru a se constata inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, ci cu ocazia analiz ǎrii acestui incident (a se vedea Decizia nr. 1201/11.03.2014 a Înaltei Curți de Casație  și Justiție-Secția de C_________ pronunțat ǎ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX*).

Totodatǎ, în rejudecare, tribunalul va verifica aplicabilitatea art 16¹ din Legea nr. 554/2004 în ce privește cadrul procesual pentru soluționarea excepției de nelegalitate, având în vedere cǎ emitentul actului este Guvernul României (ce nu este parte în cauzǎ).

D). Cu referire la apelul incident formulat de apelanta S.C. O_______ E__________ B_______ S________ S.A., aceast ǎ cale de atac a fost declaratǎ în ipoteza admiterii apelului reclamantului sub aspectul existenței interesului în chemarea în judecatǎ a societǎții în calitate de comitent, solicitându-se admiterea excepțiilor invocate (a lipsei calitǎții procesuale pasive, a autoritǎții de lucru judecat și a prescripției dreptului material la acțiune fațǎ de O.E.B.S.).

Având în vedere cǎ aceste excepții nu au mai fost soluționate de tribunal (în urma admiterii excepției lipsei de interes în raport cu societatea) astfel încât instanța de apel sǎ poate exercita un control jurisdicțional și ținând cont de soluția de la punctele A și B, Curtea va admite și acest apel, urmând ca în rejudecare sǎ fie puse în discuție și soluționate și aceste incidente.
Pentru toate aceste argumente, în temeiul art. 480 alin. 2 si 3 Cod Pr. Civ., Curtea va admite apelurile formulate, va anula încheierile și sentința atacate și va trimite cauza instanței inițiale (tribunalul București-Aecția a VI a) în vederea  rejudecǎrii cauzei în cadrul procesual corect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile formulate de apelanții M_________ Finanțelor P______ cu sediul în București, ____________________, sector 5,   P_______ M____ cu domiciliul în Cipru, 39 Agiou Georigiou Kontou, Fournaris Crt., ____________________ și cu domiciliul ales la S___ M______, L____ și Asociații în București, Splaiul Unirii, nr.16, ap.L.9, ______________, P_______ A__ cu domiciliul în Cipru, Faros Apartments, BLK 4-01, Faros Avenue, Pervolia, Larnaca, 7560 și cu domiciliul ales la S___ D_____ & Asociații, în București, ____________________, nr.55, vila 6, sector 1 și O_______ E__________ B_______ S________ S.A ., JXXXXXXXXXXXX/ CUI xxxxxxx ,  cu sediul în București, Piața Presei Libere nr 3-5, City Gate Northern Tower, _______________, și cu sediul procesual ales la S__ Ț___, Z______ & Asociații în București, _________________________.4-8, America House, Aripa de vest, ______________, împotriva sentinței civile nr.1689/ 31.05.2018 și a încheierilor din 13.01.2017, 22.09.2017, 20.10.2017, 15.12.2017, 23.02.2018 și 23.03.2018 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata P_______ D___ R_____ cu domiciliul în București, _____________________, sector 1 și cu domiciliul  ales la S__ V____ & Asociații, în București, _______________________.30 A, ______________.

Anulează încheierile și sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București – Secția a VI-a.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.06.2019.

    PREȘEDINTE,     JUDECĂTOR,

A__ M____ L____ Z______ C______ M____

GREFIER,

   G________ M________

Red.Jud.AMLZ

Dact. GM 7 ex.

Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă

Judecător fond: P______ A____ L_______

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.

Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro