Se încing spiritele şi în lumea muzicală. Un dirijor intrat şi în lumea medicală sare în apărarea noilor colegi, după ce un tovarăş din prima bulă, spusese ceva nu tocmai măgulitor despre halatele albe.

În primul rând, eu personal nu îi înțeleg pe oamenii care-și dau cu părerea în orice, mai ales într-o situație pe care NU o cunosc (de exemplu, relația dintre echipamentele de protecție, medicii expuși și pacienții diagnosticați pozitiv din toate spitalele, din fiecare oraș din România) sau într-un domeniu pe care nu îl stăpânesc (cum este cel medical, pentru cei din afară)! De pe canapea e într-adevăr foarte ușor de judecat… Ca principiu general, decât o critică (de obicei din spatele ecranului), mai bine ajută! Sau dacă nu poți, măcar taci!

În al doilea rând, un alt principiu general, primul lucru pe care l-am învățat la prim ajutor a fost „siguranța salvatorului”. Cu alte cuvinte, indiferent cine ești, dacă trebuie să ajuți un om, însă mediul sau situația respectivă nu îți permite, ba mai mult, îți pune ție viața în pericol, NU o faci! Chiar dacă te consideri venit de pe Krypton, chemi ajutor (112, evident)! Pentru că două victime și/sau lipsa ajutorului e o chestie prostească (nu, nu este eroică)!

În al treilea rând, apar multe articole și păreri care pun semnul egalității între medici și soldații de pe front iar demisia este privită ca dezertare. Medicii NU sunt soldați, nu execută ordine!! Nici virusul nu este un glonț pe care îl încasează singular soldatul, provocând daune în mod unilateral. Pentru că soldatul nu transmite glonțul întregului regiment, nici familiei sale când ajunge acasă. Soldatul nu este un factor de risc în a-i îmbolnăvi pe cei din jur asemeni medicului, care odată infectat, ii poate contamina pe toți ceilalți colegi, pacienți sau familie. Și, prin urmare, își pierd membri de familie, se vor închide spitale și o parte din acei medici nu vor mai profesa, o parte vor ocupa aparatele din terapie intensivă, și vor muri o grămadă de alți oameni care nu vor avea loc acolo, lucruri pe care le-am văzut zilele acestea în Italia.

În al patrulea rând, se invocă (interpretat în diverse feluri) jurământul lui Hipocrate (sau Herodot, după unii semidocți😝). Ca să îi combat cu propriile arme pe aceștia, în ciuda faptului că nu consider eficient sau corect un duel cu citate, le reamintesc că în jurământ se spune că: „atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor. Adică spre folosul bolnavilor (evident), dar NU în lipsa rațiunii! Care e rațiunea ca un medic să se sinucidă? Să facă un sacrificiu prostesc în loc sa se protejeze astfel încât să salveze mai mulți oameni? De aceea medicii nu se contaminează ca niște iresponsabili în situații precum o epidemie sau chiar într-o operație a unui pacient cu hepatită sau HIV! (și pentru familiile lor) Este total irațional [să devină ei un focar contagios!], deoarece ar face mult mai multe victime așa! Se protejează și pun în aplicare un plan, astfel încât să fie cât mai mulți oameni salvați. Așa s-au petrecut lucrurile și în alte epidemii (de holeră de exemplu), când medicii nu au tratat pacienții infectați și contagioși, până nu au fost ei înșiși protejați! Să tratezi un pacient pozitiv (pentru Coviduț), fără echipament de protecție, este nu doar sinucidere și prostie, ci de-a dreptul o crimă față de ceilalți! Iar să fii în prima linie tratând așa ceva (nou și necunoscut încă suficient) este un act de eroism!

Nicio profesie nu se poate desfășura în mod corect în absența echipamentelor și a dotărilor optime pentru exercitarea ei. Nu merg pompierii în blugi, sandale și cu stropitoarea, nu merg pescarii fără undițe și cizme, nu merg medicii fără echipament de protecție și alte instrumente sau lucruri (pe care mulți le cumpără din banii lor, deoarece în unele spitale nu sunt nici măcar mănuși chirurgicale, în perioadă de ne-criză…). Sunt lucruri elementare, de bază! Fără acestea este absolut normal să nu se poată exercita profesia, mai ales în medicină, unde principiul românesc „merge și așa” NU are ce căuta!

Prin urmare, generalizând, în lipsă de echipamente medicale de protecție, este perfect acceptabil ca medicii să refuze să profeseze, (și din motivele enumerate mai sus). Spitalele au obligația de a asigura tot ceea ce este necesar, altfel bye-bye! Dacă au absolut tot ceea ce trebuie și ei refuză să consulte…eh, atunci este o altă situație…

Și în al cincilea rând, există în ultimul timp, la nivel național (pe facebook mai mult, Agora contemporaneității), o tendință, o „modă” de a terfeli și a denigra medicii, generalizând făcându-i „șpăgari”, considerându-i un fel de sclavi infecți etc., (chiar și acum, cu atât de mulți medici-eroi, aplaudați în anumite orașe) fără a vedea viețile salvate, sacrificiile (mai ales a vieții personale și în familiile lor!), gărzile, consultațiile peste program și dedicația cu care își fac meseria etc. Recunosc, nu există pădure fără uscături și într-adevăr există și mulți medici superficiali, avari, care vorbesc urât cu pacienții, sau manageri care nu văd interesele spitalului sau ale pacienților, și într-adevăr trebuie luată atitudine, deoarece sistemul merge prost, însă de aici până la ce s-a ajuns acum, este cale lungă!… Și contează mai ales modul în care se ia atitudine! Adică putem sa criticăm, să denigrăm, sau putem să încercăm cumva să reparăm, să ajutăm. A doua variantă e mai bună! Oricum o luăm, să se vorbească așa despre oricine, mai ales despre medici, este un lucru deosebit de urât și, la urma urmei… primitiv, arătând nivelul intelectual redus al societății în care trăim… Și mai grav este faptul că această atitudine grosolană îi face pe medici să plece din țară și, mai mult de atât, transformă practica medicală într-una foarte defensivă. Iar pe medicii buni care au rămas, poate ajunge să îi deprime…Și-așa lumea medicală e dură și grea…

În concluzie, nu voi face actul tipic românesc de „a-mi da cu părerea despre orice, știindu-le pe toate” în ceea ce privește demisia medicilor (ideea de la care am pornit această postare), deoarece este o problemă complexă, nu am toate datele și sincer…nu mă prea privește! Mai degrabă încerc să ajut sau să clarific lucrurile din toate perspectivele, nu doar dintr-una singură (cum fac majoritatea românilor, de obicei fiind cea mai îngustă).

Și, cum pot spune din proprie experiență că muzica nu are extrem de multe în comun cu medicina, recunosc că voi reacționa atunci când unii dintre colegii mei muzicieni, în loc să studieze, sa-și lărgească repertoriul, sa-și perfecționeze tehnica vocală/instrumentală sau cunoștințele teoretice muzicale, se vor lega de colegii mei medici și îi vor critica, pentru lucruri pe care de fapt nu le înțeleg, din domeniul medical! Indiferent de domeniu, fiecare om și, mai ales, fiecare român ar trebui SĂ-ȘI VADĂ DE TREABA LUI și să facă ceva bun, cum am văzut că se practică în țările vestice, unde am locuit câțiva ani buni, și atunci lucrurile ar merge incomparabil mai bine și la noi!

P. S. Referitor la ultimul paragraf, mai reacționez când vine vorba de vaccinuri, când fac de-a dreptul spume la gură cu antivacciniștii ăștia…😅 (Care apropo, au acum un Trial version a lumii fără vaccinuri, în pandemie, care sper că le place!… Vaccinuri – anti-Coviduț – pe care deși nu le vom avea prea curând, ei deja știu cât de rele vor fi și că vor produce cel puțin autism!😝)

Vlad Eniu, dirijor, student UMF