Magistraţii Curţii de Apel Cluj au obligat în această săptămână administratorii publicaţiei Gazeta de Cluj, să-i achite deputatului avocat Steluţa Cătăniciu, daune morale în valoare de 4.000 de lei. Administratorii revistei trebuie să şteargă câteva articole de pe site, în care au relatat eronat, faptul că aceasta ar fi avut o condamnare penală.

Cătăniciu a reclamat faptul că redactorii publicaţiei ar fi scris câteva articole, în perioada 2016-2018, în care alături de conflictul de interese în care s-ar fi aflat, constatat de instanţele de judecată, ar fi consemnat în mod eronat, că ar avea o condamnare penală, afectându-i imaginea publică. (Citiţi aici)

Admite apelul declarat de apelanta C.S.G. împotriva sentintei civile nr. 440/2020, pronuntată la data de 18.03.2020 în dosarul nr. 4474/117/2018* al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o schimbă, în tot, în sensul că: Admite în parte cererea de chemare în judecată si în consecintă: Obligă pârâtii, în solidar, la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de daune morale pentru încălcarea dreptului reclamantei la propria imagine, reputatie si onoare, prin publicarea unor informatii nereale. Obligă pârâtii să publice pe site-ul www.gazetadecluj.ro prezenta decizie. Obligă pârâtii la plata cheltuielilor de judecată partiale de 2.000 lei în primă instanta. Respinge restul pretentiilor din cererea de chemare în judecată. Obligă intimatii să plătească apelantei suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, partiale. Cu recurs în 30 de zile de la comunicare. Pronuntată în data de 18.06.2021 în sedinta publică.

Citiţi cum a motivat prima instanţă respingerea pretenţiilor deputatului.

ACEASTĂ APLICAȚIE ESTE DEZVOLTATĂ
ȘI FINANȚATĂ INTEGRAL DE ROLII

• DESPRE NOI
• LINKURI UTILE
• BAZE DE DATE ÎNRUDITE
• CONTRIBUITORI
• MEMBRI FONDATORI
• ȘTIRI
• CONTACT

• ACASĂ
• CĂUTARE
• 440/2020

440/202018-03-2020

PretentiiTribunalul Comercial CLUJ

România

Tribunalul Specializat Cluj

Dosar nr. ______________

Cod operator date cu caracter personal _____

ECLI:RO:TBSCJ:2020:001.______

Sentința civilă nr. 440/2020

Ședința publică din data de 18 martie 2020

Instanța este constituită din:

Președinte – I_____ P______

Grefier – S____ M______

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cauzei civile promovată de către reclamanta A______ A______ A________ în contradictoriu cu pârâții SC B__ B____ S.R.L. Cluj-N_____, C_____ C_____, R_____ R_____ și E____ E__, având ca obiect pretenții.

Se constată că s-au depus la dosar, în data de 17 martie 2020, din partea reclamantei și din partea pârâților, concluzii scrise.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 martie 2020, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când tribunalul, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 18 martie 2020.

Tribunalul reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 11 decembrie 2018, la Tribunalul Specializat Cluj, reclamanta A________ A______ A______ a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții SC B__ B____ S.R.L., C_____ C_____, D___ D_____ și E____ E__: să constate încălcarea ,de către pârâți, a dreptului la propria imagine, reputație și onoare a reclamantei, prin publicarea unor informații neadevărate și neverificate din cel puțin două surse, să ofie obligați pârâții să nu mai publice opinii/informații neadevărate care să aducă atingere onoarei, demnității, reputației și imaginii reclamantei, să fie obligați pârâții să șteargă de pe site-ul www.gazetadeclui.ro articolele menționate în acțiune și să publice pe prima pagină a site-ului sentința de admitere a acțiunii, să fie obligați pârâții la plata, în solidar, de daune morale în cuantum de 300.000 de lei către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că pârâta B__ B____ B__ este deținătoarea domeniului și publicației online www.Razetadedui.ro, iar pârâții C_____ C_____, D_____ D___ și E____ E__ sunt redactori ai publicației menționate. În perioada octombrie 2016-2018 pârâții au publicat următoarele articole: “CONDAMNATĂ PENAL, A______ A________ PARTICIPĂ LA PARLAMENTARE PENTRU CĂ ARE TUPEU DE POLITICIAN”, publicat în data de 31.10.2016 în publicația online www.Razetadeclui.ro, cu autor nespecificat, “A______ A________ nedorită în Parlamentul României”, publicat la data de 26.12.2016 în publicația online www.gazetadeclui.ro, fără a se menționa autorul, “Ipocrizia Deputatului Clujean A______ A______ A________ A AJUNS LA COTE MAXIME”, publicat la data de 05.06.2017 în publicația online www.gazetadecluj.ro,fără a se menționa autorul articolului, “DEPUTATUL CLUJEAN A______ A______ A________ LE PUNE C____ MAGISTRAȚILOR”, publicat la data de 27 noiembrie 2017, în www.gazetadeclui.ro, de către redactor C_____ C_____,”VIAȚA POLITICĂ A STELUȚEI C________ CONTURATĂ ÎN JURUL PROPRIU INTERES. PENTRU UNII MUMĂ, PENTRU ALȚII CIUMĂ!” – publicat la data de 25.12.2017 în publicația online www.gazetadeclui.ro, fără a se menționa autorului,”DEPUTATUL CONDAMNAT PENAL A______ A________ ATACĂ RAPORTUL GRECO”,publicat la data de 12 aprilie 2018 în publicația online www.gazetadecluj.ro, de către R_____ R___. În cuprinsul articolelor menționate anterior pârâții au publicat cu rea-credință informația neadevărată și neverificată conform căreia reclamanta este condamnată penal. În contextul politic actual, în care se desfășoară de către toate mijloacele mass-media campania “FĂRĂ PENALI ÎN FUNCȚIILE PUBLICE”, publicarea de către pârâți a informației privind condamnarea penală a ei creează o adevărată presiune mediatică și nu numai împotriva persoanei mele, scăzând credibilitatea mea ca om politic, motiv pentru care a introdus prezenta acțiune. În probațiune, a depus înregistrarea emisiunii “Sinteza Zilei” din 28.11.2017 unde reclamanta este acuzată că este condamnată penală de către un participant la emisiune, la minutul 14:29 partea 3/31 dar și mesajele primite pe Facebook. Pârâții au încălcat dispozițiile art. 58, art. 72, art. 73, art. 75, al. 2 C.civ, art. 10, art. 21, art. 22 din Rezoluția aprobată prin HG nr. 25/1994, precum și dispozițiile art. 30 al. 6 și 31, al. 4 din Constituție, precum și art. 10 din CEDO. Totodată, sunt incidente în speța de față dispozițiile art. 253 și art. 257 din Codul civil: persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței: b) încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă; c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă. Prin excepție de ta prevederile al. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanța poate dispune numai măsurile prevăzute la al. (l), lit. b) și c). Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare; b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat. De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive. Pentru a putea fi luate măsurile prevăzute de art. 253 coroborat cu art. 257 din Codul civil, este necesar ca în speța de față să fie întrunite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 1349 C.civ. Sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale. Pârâții se fac vinovați de publicarea cu rea-credință a unor informații neadevărate și neverificate din cel puțin două surse. Astfel, pornind de la titlurile articolelor ce fac obiectul prezentei acțiuni “condamnată penal, A______ A________ participă la parlamentare pentru că are tupeu de politician”, “A______ A________ nedorită în parlamentul româniei”, “ipocrizia deputatului clujean A______ A______ A________ a ajuns la cote maxime”, “deputatul clujean A______ A______ A________ le pune căluș magistraților” viața politică a Steluței C________ conturată în jurul propriu interes. pentru unii mumă, pentru alții ciumă”, “deputatul condamnat penal A______ A________ atacă raportul greco”reclamanta fiind prezentată publicului larg ca fiind un politician condamnat penal. Or, conform art. 21 din Hotărârea 25/1994 asupra rezoluțiilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristica “ziaristica nu trebuie sa denatureze informația adevărata, imparțiala, si opiniile oneste, nici sa le exploateze in scopuri proprii, intr-o încercare de a crea sau modela opinia publica, deoarece legitimitatea sa se bazează pe respectul efectiv al dreptului fundamental al cetățenilor la informație, ca parte a respectului pentru valorile democratice. În acest sens, legitimitatea ziaristicii investigative depinde de adevărul si corectitudinea informației si a opiniilor exprimate si este incompatibila cu campanie ziaristice organizate pornind de la poziții prestabilite si interese particulare “. Totodată, conform art. 22 din același act normativ “în redactarea informațiilor si a opiniilor, ziariștii trebuie sa respecte principiul prezumției de nevinovăție, in mod special in cazurile care sunt în curs de judecata, și să se abțină de la formularea de verdicte”. A învederat faptul că nu numai ca nu am fost niciodată condamnată penal, dar nici măcar nu am avut calitatea de inculpat într-un dosar penal. Astfel pârâții se fac vinovați de prezentarea publicului larg a unei informații neadevărate privind condamnarea penală a subsemnatei, fără a face minime verificări în acest sens. Mai mult, din cuprinsul articolelor ce fac obiectul prezentului litigiu rezultă că pârâții prezintă publicului larg următoarele informații neadevărate:”instanțele de judecată au arătat clar că potrivit legii A______ A________ nu mai are dreptul să fie în Parlament, ba chiar instanța supremă a luat și o decizie penală, definitivă și irevocabilă în această privință ” – citat din articolul “viața politică a Steluței C________ conturată în jurul propriu interes. pentru unii mumă, pentru alții ciumă” -publicat la data de 25.12.2017 în publicația online www.Razetadecluj.ro, fără a se menționa autorul. Avocatul Clujean A______ A________ A______ se află într-un caz tipic de sfidare de politician care consideră că totul i se cuvine. Chiar dacă ea a fost condamnată penal de către instanțele din România pentru incompatibilitate și figurează pe “lista neagră ” a Agenției Naționale pentru Integritate (ANI) ca având interdicția de a mai candida la alegerile parlamentare, C________ sfidează aceste instituții” citat din cuprinsul articolului “condamnată penal, A______ A________ participă la parlamentare pentru că are tupeu de politician”, publicat în data de 31,10.2016 în publicația online www.Razetadeciuj.ro, cu autor nespecificat,

“știm cu toții povestea cum A______ A______ A________ – condamnată penal de instanțele din România – a ignorat principiile unei politici de minimă decență și și-a croit drumul prin politică dincolo de sfera legală, reușind din nou să obțină imunitate de parlamentar. Deputatul clujean a inițiat o propunere legislativă privind codul de conduită al deputaților și senatorilor, cod care se

referă la legalitatea, integritatea și onestitatea unui parlamentar, adică exact opusul a ceea ce este A______ A________; Condamnata penal, dar ține la onestitate; Așadar, cum deputatul n clujean A______ A______ Catâniciu a inițiat un proiect legislativ ce promovează conduita etică și onestită a parlamentarilor…când parlamentarii au fost convocați la Parlamentul României pentru a le fi validate mandatele, clujeanca A______ A________ și alți doi politicieni aflați în aceeași situație penală au rămas codași” – afirmație din cuprinsul articolului “ipocrizia deputatului clujean A______ A______ A________ a ajuns la cote maxime”, publicat la data de 05.06.2017 în publicația online www.gazetadeclui.ro, fără a se menționa autorul articolului, “S______ Catâniciu și-a croit drumul prin politică dincolo de sfera legală. După ce aceasta a fost condamnată penal de instanțele din România pentru incompatibilitate a ignorat principiile unei politici de minimă decență”. afirmație din articolul „A______ A________ nedorită în parlamentulromâniei”, publicat la data de 26.12.2016 în Publicația nline www.gazetadecluj.ro, fără a se menționa autorul, “C________ este unul dintre deputații clujeni care a fost condamnat penal pentru incompatibilitate” – publicată în articolul “deputatul condamnat penal A______ A________ atacă raportul greco”, publicat la data de 12 aprilie 2018 în publicația online www.gazetadecluj.ro, de către R_____ R___. “încă o dată celebra zicală “hoțul strigă hoții” este perfect aplicabila în cazul deputatului clujean A______ A______ A________. A______ A______ Catăniciu este condamnata penal de instanțele din România, a tras de scaunul de parlamentar și a reușit, deși avea interdicție de a mai candida la alegerile parlamentarede parcă nu ar fi suficient, a inițiat și o propunere legislativă privind codul de conduită al deputaților și senatorilor, codul care se referă la legalitatea, integritatea și onestitatea unui parlamentar, adicâ exact opusul a ceea ce este deputatul clujean”,deputatul clujean A______ A______ A________ le pune căluș magistraților”, publicat la data de 27 noiembrie 2017, în www.gazetadeclui.ro, de către redactor C_____ C_____. Având în vedere cele expuse anterior apreciem că în speța de față pârâții au încălcat dreptul la liberă exprimare ocrotit de Constituție și de art. 10 din CEDO, depășindu-se limitele impuse de dispozițiile art. 75 C.civ.. Mai mult decât atât, potrivit art. 72 C.civ., orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale.) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia și fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. Pe de altă parte, Codul civil protejează dreptul la propria imagine, de asemenea în limitele art. 75 C.civ. Protecția asigurată de art. 75 din Codul civil operează doar în condițiile respectării principiilor reglementate de Rezoluția 1033/1993, adoptată prin HG nr. 25/1994, respectiv în cazul respectării de către jurnaliști a dreptului la informare al cetățeanului prin prezentarea unor informații adevărate, verificate(pentru dovedirea acestor aspecte solicităm onoratei instanțe de judecată administrarea probei cu interogatoriul pârâților). Mai mult, jurnaliștii au exercitat dreptul la liberă exprimare cu rea-credință, aceștia cunoscând că reclamanta nu a fost niciodată condamnată penal. Vinovăția reprezintă o condiție distinctă și esențială a răspunderii civile delictuale, cu un caracter de sine stătător și precis determinat. Astfel, răspunderea poate fi angajată numai față de făptuitorul care se face vinovat de comiterea faptei prejudiciabile. Al. 1 al art. 1357 C.civ. se rezumă la invocarea vinovăției făptuitorului, ca o condiție pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Cu toate acestea în al. 2 al aceluiași articol au fost actualizate dispozițiile art. 999 din vechiul Cod civil, privind răspunderea și pentru cea mai ușoară culpă, cu referire la acea neglijență sau imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o față de propriile interese (teza a ll-a a alin.2 al art. 16 C. Civ). În cazul de față vinovăția pârâților rezultă din faptul că aceștia în mod intenționat au prezentat publicului larg litigiul pe care reclam,anta l-a avut cu ANI ca fiind de natură penală, iar soluția pronunțată în dosarul respectiv au relatat-o ca pe o condamnare penală. La fiecare termen avut în litigiul de contencios administrativ era prezent și un reprezentant al pârâtei persoană juridică, astfel că pârâții aveau cunoștință despre natura litigiului. Pe de altă parte, pârâților le revine obligația de a verifica fiecare informație publicată, cu atât mai mult cu cât gravitatea faptei relatată publicului larg are o directă influență asupra imaginii politice a subsemnatei. În acest sens, face trimitere la Codul deontologic al Jurnalistului. În cuprinsul acestui Cod deontologic sunt prevăzute expres obligațiile jurnaliștilor în cuprinsul art. 1, ziaristul are datoria primordiala de a relata adevărul, indiferent de consecințele ce le-ar putea avea asupra sa, obligație ce decurge din dreptul constituțional al publicului de a fi corect informat. Deciziile editoriale trebuie sa fie întotdeauna determinate de criterii exclusiv jurnalistice iar potrivit art. 2, ziaristul poate da publicității numai Informațiile de a căror veridicitate este sigur, după ce in prealabil Ie-a verificat, de regula, din cel puțin doua surse credibile. În practica Curții Europene s-a afirmat in repetate rânduri ca afirmațiile referitoare la fapte determinate, care sunt deci, susceptibile de a fi probate, făcute in absenta oricăror dovezi care sa le susțină, nu se bucura de protecția articolului 10 si ca ziariștilor le revine obligația obișnuita de a verifica o declarație factuală, aceasta obligație semnificând faptul ca trebuiau sa se bazeze pe o baza factual suficient de precisa si fiabila, care sa poată fi considerată ca proporțională cu natura si forța afirmațiilor lor, având in vedere ca, cu cat afirmația este mai serioasa, cu atât baza factual trebuie sa fie mai solida (Cauza nr. _____/99 Pedersen si Baadsgard c. Danemarcei). Curtea a statuat in același timp ca se impune a se verifica daca ziariștii au luat masurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de a verifica adevărul declarațiilor factual, afirmațiile respective fiind serioase pentru persoana vizata si impunând o diligenta speciala din partea editorului. Astfel și această condiție a răspunderii civile delictuale este întrunită. Ca urmare a săvârșirii cu vinovăție a faptei ilicite, existența unui prejudiciu reprezintă o condiție sine qua non a angajării răspunderii civile. Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, a fost definit ca rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană. În aceste condiții, existența prejudiciului adus subsemnatei este incontestabil, proba faptei ilicite fiind suficientă pentru dovedirea acestuia, tocmai datorită caracterului subiectiv intern al prejudiciului moral. Practica judiciară a statuat constant faptul că este suficient ca fapta ilicită de natura celei săvârșite în speță să fie “fapta de a leza demnitatea, reputația și onoarea” persoanei (CSJ., secția civilă, dec. nr. 62 din 10 ianuarie 2001). Stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciile aduse onoarei sau demnității unei persoane presupune o apreciere subiectivă din partea judecătorului care însă, trebuie să aibă în vedere anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecății, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite și să aprecieze intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora. Gravitatea faptelor prezentate ca fiind comise, justifica cuantumul sumelor solicitate. Raportat la practica instanțelor judecătorești cu privire la cuantumul daunelor morale, facem trimitere la cauza jurnalistului M______ M____, căruia Curtea de Apel Cluj i-a acordat daune morale în cuantum 100.000 euro. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este o condiție esențială, de natură obiectivă, pentru angajarea răspunderii delictuale, contribuind la identificarea persoanei responsabile care cauzează alteia un prejudiciu. Exigența acestei condiții impune ca între prejudiciul produs și faptul generator să existe o legătură de la cauză la efect, astfel încât, din multitudinea împrejurărilor cauzale și a condițiilor care au contribuit într-o anumită măsură, să fie identificate acele acțiuni sau inacțiuni anterioare care au determinat în mod direct și necesar producerea prejudiciului. Or, în cazul de față, acuzarea adusă, conform căreia seste condamnată penal, produce un real prejudiciu moral, nu numai prin încălcarea prezumției de nevinovăție (dacă era într-adevăr măcar o cercetare penală în derulare), ci prin faptul că este zilnic confruntată cu acuzația că este condamnată penal. Aceasta și în contextul politic actual, în care se promovează integritatea deputaților și senatorilor, derulându-se o puternică campanie mediatică “fără penali în funcții publice”. Astfel, la o simplă căutare pe google a numelui ei, apar articolele pârâților în care se arată această informație neadevărată. Mai mult decât atât, așa cum a arătat, reclamanta este cea care a inițiat promulgarea Codului de Conduită al deputaților și senatorilor, este total lipsită de credibilitate din cauza articolelor care fac obiectul prezentei acțiuni.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 194 și urm. C.pr.civ., art. 253, art. 72, art. 74 Cod civil, art. 22 din HG nr. 24/1995, art. 1357 Cod civil, precum și toate dispozițiile la care a făcut referire în cuprinsul acțiunii.

Pârâții SC B__ B____ S.R.L., C_____ C_____, D___ D_____ și E____ E__ au depus întâmpinare, în data de 15 ianuarie 2019, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea poziției procesuale, au arătat faptul că reclamanta își desfășoară activitatea politică în cadrul partidului ALDE și ocupă în prezent funcția de deputat. Agenția Națională de Integritate a constatat că în anul 2009 a ocupat funcția de consilier local și că a participat la adoptarea unei hotărâri privind o societate cu care a avut raporturi juridice în calitate de avocat. După ce a contestat în instanță această decizie de incompatibiliate iar contestația a fot respinsă de către Curtea de Apel Cluj, prin sentința nr. 611/2013, reclamanta a formulat recurs iar înalta Curte de Casație și Justiție a respins, într-un final, în 24.11.2015 și această cale de atac exercitată, menținând astfel soluția prin care s-a constatat faptul că A______ A________ s-a aflat în conflict de interese iar decizia ANI este una temeinică și legală. În pofida acestui raport și a deciziei pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamanta a continuat să ocupe o poziție de parlamentar. Astfel, aceasta reușit să candideze la alegerile parlamentare din 2016, deși avea interdicție de a ocupa un loc în Parlamentul României, lucru confirmat chiar de Autoritatea Electorală Permanentă. Acest fapt a făcut obiectul mai multor articole de presă. Printre multe alte publicații, societatea B__ B____ B__ a acoperit acest subiect prin intermediul mai multor știri pe site-ul online www.gazetadecluj.ro. Articolele de pe acest site au avut ca scop informarea publicului cu privire la împrejurarea de fapt că, în ciuda existenței unei decizii ANI și a unei hotărâri judecătorești definitive prin care s-a constatat încălcarea regimului juridic al conflictului de interese, aceasta a deținut în continuare funcția de deputat în Parlamentul României.

Pe fondul cauzei, în fapt la data de 31.10.2016 a fost publicat un articol pe pagina de internet a ziarului Gazeta de Cluj, având ca temă prezentarea candidaturii doamnei C________ la alegerile parlamentare din partea ALDE. Articolul publicat se bazează pe evenimente reale, care s-au petrecut și care nu au adus niciun fel de atingere reputației reclamantei. Pentru ca o comunicare publică să fie protejată de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este necesar să existe interesul public, adică acela legat de activitatea politică, instituțională, educațională sau de orice alt aspect profesional al vieții persoanelor ce fac obiectul acelei comunicări. Jurnaliștii trebuie să acționeze, în acest caz, cu bună-credință și respectarea deontologiei profesionale. Astfel, consideră că în cauza de față se impune respectarea dreptului la liberă exprimare a presei astfel cum este prevăzut el de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât informația publicată este de interes public și presa, în calitate de câine de pază ai democrației, a adus în mod justificat în atenția publicului informații cu privire la starea de incompatibilitate a deputatului. în acest sens, în cauza T____ c. Luxemburg, Curtea a statuat că presa joaca un rol esențial într-o societate democratică. Deși trebuie să nu depășească anumite limite, în special în ceea ce privește drepturile și reputația celorlalți, datoria ei este de a împărtăși – într-o manieră conformă cu obligațiile și responsabilitățile ei – informații și idei de interes public. Nu numai că are obligația de a împărtăși aceste informații și idei, publicul are de asemenea dreptul de a le primi. În ceea ce privește subiectul abordat în articolul publicat, precizează faptul că acesta este unul de interes public, întrucât interesează publicul în ansamblul său sau cel puțin o parte a acestuia. Având în vedere că articolul a fost redactat pentru a informa publicul cu privire la niște chestiuni esențiale, nu se poate considera că au fost atinse drepturile reclamantei la imagine și demnitate. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu titlu de principiu că art. 10 e aplicabil nu numai „informațiilor” sau „ideilor” care sunt primite favorabil sau inofensive ori indiferente dar și celor care șochează, ofensează sau deranjează. Valori precum pluralismul, toleranța și deschiderea impun această chestiune, altfel nu ar exista o „societate democratică”. Pe de altă parte, în analiza proporționalității ingerinței în prezenta cauză trebuie avute în vedere aspecte precum subiectul abordat, dacă este unul de interes public, respectiv calitatea persoanelor menționate în articol. Referitor la subiectul abordat, au arătat deja că acesta este unul de interes public, îar în cee ace privește calitatea reclamantei astfel cum reiese din întreaga starea de fapt, aceasta este o persoană publică și exercită un rol important în domeniul politic, în calitate de deputat. 7. Pentru aceste motive, nu sunt îndepiinite condiții art. 1349 referitoare Ia răspunderea civilă delictuală a societății și a celorlalte persoane implicate. Faptul că în unele articole (două dintre acestea) apăreau informații cu privire la o presupusă condamnare penală nu schimbă acest fapt. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la liberă exprimare este exercitat în limite normale atât timp cât există o minimă baza factuală și bună-credință. Dacă există aceste două elemente, dreptul la liberă exprimare este exercitat în limite normale chiar dacă articolul este excesiv de critic și chiar dacă este eronat. Așadar, nu sunt îndeplinitie condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, nefiind în prezența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, care a produs un prejudiciu. Totodată, este incidentă cauza justificativă a exercitării unui drept. Cu privire la faptă, în ceea ce privește presupusa fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, arată faptul că aceasta reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al unei persoane. În situația în care prin afirmațiile făcute de un jurnalist, reclamantul invocă încălcarea dreptului său la imagine și reputație, această protecție trebuie pusă în balanță cu libertatea de exprimare garantată de articolul 10 din Convenție.Referitor la publicarea articolelor de ziar, libertatea de exprimare este recunoscută de Constituție, de art. 70 Cod civil și de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, având în vedere particularitățile oricărei acțiuni în răspundere civilă delictuală, fundamentată pe un prejudiciu adus reputației și onoarei persoanei, regăsite în dispozițiile art. 72 și art. 73 Cod civil, este imperativ necesară analizarea art. 75 din cuprinsul aceluiași act normativ, referitor la limitele instituite de lege, care menționează că nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune. Raportat la aceste drepturi și libertăți fundamentale ale omului, jurisprudența instanței europene se referă constant la echilibrul care trebuie să existe între exercițiul dreptului la liberă exprimare, pe de o parte, și protecția intereselor sociale și ale drepturilor individuale ce aparțin altor persoane, pe de altă parte. În acest sens, în literatura juridică de specialitate s-a apreciat că dreptul la libertatea de exprimare cuprinde două libertăți distincte, și anume: libertatea de opinie și libertatea de informare. Raportat la libertatea de informare, incidență în speță, instanța europeană a statuat că garanția pe care art. 10 o conferă ziariștilor este subordonată condiției ca aceștia să acționeze cu bună-credință, să ofere informații exacte și demne de crezare, în respectul deontologiei profesionale specifice jurnaliștilor. Astfel, libertatea de exprimare a presei este mult mai largă decât libertatea de exprimare a oricărei alte persoane, în măsura în care informațiile prezentate publicului au o minimă bază factuală, ele fiind justificate prin prisma libertății de exprimare, chiar dacă acestea nu exprimă adevărul absolut. D___ două dintre titlurile prezentate conțin efectiv sintagma condamnat penal. Prin urmare, ab initio, toate celelalte titluri enumerate sunt irelevante cu privire la cauza avută în vedere. În ceea ce privește conținutul efectiv al articolelor, se observă că obiectul acestora este prezentarea situației doamnei deputat în ceea ce privește starea de incompatibilitate în care s-a aflat. Pe fond, conținutul articolelor este real și are la bază informații factuale reținute în cuprinsul unor hotărâri judecătorești, respectiv informații ușor accesibile publicului. în toate articolele referirea Ia condamnarea penală are un roi marginal, această informație regăsindu-se în mod izolat și la o analiză atentă se observă faptul că singurele referiri la condamnarea penală sunt cele regăsite în primul articol, ulterior acestea fiind doar preluate. Astfel, în articolul viața politică a Steluței C________ conturată în jurul propriu interes. pentru unii mumă, pentru alții ciumă! se face o singură referire izolată la faptul că instanța supremă a luat și o decizie penala. În articolul „condamnată penal, A______ A________ participă la parlamentare pentru că are tupeu de politician” se face, din nou, o referire izolată în care se arată că ea a fost condamnată penal și figurează pe lista neagră a Agenției Naționale de integritate. În articolul A______ A________ nedorită în Parlamentul României, din nou, apare o singură dată sintagma condamnată penal, după cum urmează: după ce aceasta a fost condamnată penal de instanțele din România pentru incompatibilitate, a ignorat principiile unei politici de minima decență. Astfel, din felul în care sunt redactate articolele nu se încearcă denaturarea situației de fapt, ci aducerea în atenția publicului a faptului că înalta Curte de Casație de Justiție a respins recursul doamnei deputate și a menținut decizia de incompatibilitate emisă de ANI și cu toate acestea reclamanta a continuat să exercite funcția de parlamentar. Acest fapt prezentat este, de altfel, adevărat. în sprijinul acestui argument, arătă că nu i s-au imputat reclamantei fapte care nu sunt conforme cu realitatea. Singura eroare de redactare a articolului constă în faptul că s-a calificat în mod eronat un litigiu de contencios administrativ ca fiind un litigiu de drept penal. În consecință, rezultă că există o bază factuală minimă. Având în vedere că în articolele prezentate sunt efectuate referiri Ia o persoană publică, sunt permise exagerările. Astfel, este conform realității faptul că ANI a constatat faptul că reclamantă s-a aflat în conflict de interese. Este, de asemenea, adevărat că Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut această decizie. Ca atare, în afirmația că reclamanta a fost condamnată penal și figurează pe lista neagră a Agenției Naționale de Integritate, singura neconcordanță se referă la faptul că jurnalistul, din necunoaștere a dreptului, a calificat respectiva decizie ca fiind una de natură penală, restul enunțului fiind adevărat. Pentru toate aceste considerente, articolele redactate au la bază întâmplări reale. Astfel, este îndeplinit acest prim element al unui articol care să aibă la bază o minima informație factuală. Cu privire la vinovăție, în cuprinsul cererii de chemare în judecată se face referire în mod repetat la reaua-credință a autorilor respectivelor articole. Este evident că nu se poate vorbi despre rea-credință în ceea ce privește articolele avute în vedere în speță. Reaua-credință presupune redactarea respectivelor articole cu intenția de a păgubi, deturnând astfel scopul presei de Ia cei de informare la cel de denigrare. în cazul de față, intenția articolelor a fost aceea de a informa publicul. Din nou, va fi luată, cu titlu de exemplu, afirmația potrivit căreia reclamanta a fost condamnată penal și figurează pe lista neagră a Agenției Naționale de Integritate’. Scopul acestei afirmații este de a pune în vedere publicului faptul că înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra acestei chestiuni privind conflictual de interese și Agenția Națională de Integritate o are în evidență pe reclamantă. De asemenea și din interpretarea logico-sistematică a articolelor reiese faptul că referirile cu privire la o prezumtivă condamnare penală sunt doar marginale. La baza acestei afirmații stă eroarea jurnaliștilor care au avut convingerea că litigiul are natură penală. Această eroare este una scuzabilă, având în vedere faptul că jurnaliștii nu au calitatea de specialiști ai dreptului. Au fost în prezența unei erori care nu poate fi imputată jurnalistului având în vederea faptul că până recent, Codul penal incrimina la art. 301 infracțiunea de conflict de interese, redenumită astăzi, traficarea funcției pentru favorizarea unor persoane. Nu există nici rrea-credință din partea societății B__ B____ B__ și a jurnaliștilor având în vedere faptul că imediat după sesizarea acestei erori, (la momentul comunicării cererii de chemare în judecată și ai redactării întâmpinării) articolele au fost modificate pentru a elimina puținele referiri la o condamnare penală. Pentru toate aceste motive, consideră că articolul a fost publicat cu bună-credință. Scopul articolului nu a fost deturnat de la rolul de informare a publicului. în acest sens, Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 244/29.01._____ a arătat expres că nu se pot reține ca fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale, pentru că lipsește fapta ilicită, deoarece acțiunea reclamantului, faptul de a publica un articol, nu a fost făcut cu intenția de a prejudicia, ci doar de a informa opinia publică, deci lipsește elementul ilicit. În acest sens, instanța a reținut că vinovăția la rândul ei nu există, pentru că aceasta presupune o atitudine psihica față de rezultatul dăunător, care este dorit sau acceptat. în cauză pârâtul nu a urmărit, dorit sau acceptat un eventual rezultat dăunător, ci a exercitat libertatea sa de exprimare și a urmărit nevoia de informare a publicului. În ceea ce privește daunele morale solicitate, arătă faptul că înalta Curte de Casație și Justiție a statuat făptui că partea care solicită acordarea daunelor morale este deci, obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între faptă și prejudiciu. Or, prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a probat, efectiv, presupusul prejudiciu produs, întrucât acesta nu există, decât în mod virtual, raportat ia textele de lege expuse în mod pur teoretic. Reclamanta nu a efectuat dovada unei pierderi datorate atingerii aduse onoarei, reputației și demnității lor. Nu s-a dovedit prejudiciul și nici raportul de cauzalitate între articolul publicat și prejudiciul adus. Toate comentariile postate fac referire la faptul că reclamanta, deși a fost declarată incompatibilă de către ANI, continuă să exercite funcția respectivă. în primul rând, acest fapt, după cum a subliniat anterior, are o bază factuală reală. În al doilea rând, comentariile nu reprezintă o consecință directă a faptului că jurnaliștii au făcut referire la acea condamnare penală. Astfel, dintre cele 88 de comentarii anexate la dosarul cauzei, doar două fac referire la o posibilă decizie penală. Cu privire la campania „fără penali”, nu se poate releva nici aici un prejudiciu cert. Campania „fără penali” preexista acestor articole iar reclamanta nu este printre cei vizați de această campanie. Alte personalități ale lumii politice stau la baza acestei campanii, fiind conferite drept exemplu pentru a motiva adoptarea proiectului legislativ. Mai mult, reclamanta s-a rezumat la a indica doar existența campaniei, fără a individualiza cert prejudiciul și fără a-1 proba. În ceea ce privește promulgarea Codului de conduită deputaților și senatorilor și afirmațiile reclamantei potrivit cărora credibilitatea ei este afectată, inclusiv din probele depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, se observă ca la baza criticilor stă faptul că ea a fost declarată incompatibilă și continuă să exercite funcția pentru care a fost declarată incompatibilă. Faptul că în articolele respective au apărut mențiuni cu privire la o condamnare penală este irelevant din acest punct de vedere. Mai mult decât atât, de la data publicării articolelor invocate de către reclamanta și până la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta nu a solicitat dreptul la replică, pentru a-și exprima punctul de vedere. Aceasta a stat în pasivitate timp de doi ani. Este interesant de remarcat faptul că acționează abia acum pentru a-și apăra imaginea și fără a solicita dreptul la replică. Aceste elemente trebuie luate în considerare cu privire la presupusul prejudiciu invocat.

Prin sentința civilă nr. 228/2019 pronunțată în data de 7 mai 2019, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

În data de 11 iunie 2019, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Specializat Cluj cu nr. _____________.

Prin sentința civilă nr. 1450/2019 pronunțată în data de 11 septembrie 2019, Tribunalul Specializat Cluj a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Cluj.

Prin sentința civilă nr. 105/3 octombrie 2019, pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, s-a stabilit competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

În data de 7 noiembrie 2019, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Specializat Cluj cu nr. ______________.

Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Pârâta SC B__ B____ B__ este deținătoarea domeniului și publicației online www.Razetadedui.ro iar pârâții C_____ C_____, D_____ D___ și E____ E__ sunt redactori ai publicației menționate. În perioada octombrie 2016-2018 pârâții au publicat următoarele articole: “CONDAMNATĂ PENAL, A______ A________ PARTICIPĂ LA PARLAMENTARE PENTRU CĂ ARE TUPEU DE POLITICIAN”, publicat în data de 31.10.2016 în publicația online www.Gazetadeclui.ro, cu autor nespecificat, “A______ A________ nedorită în Parlamentul României”, publicat în data de 26.12.2016 în publicația online www.gazetadeclui.ro, fără a se menționa autorul, “Ipocrizia Deputatului Clujean A______ A______ A________ A AJUNS LA COTE MAXIME”, publicat în data de 05.06.2017 în publicația online www.gazetadecluj.ro,fără a se menționa autorul articolului, “DEPUTATUL CLUJEAN A______ A______ A________ LE PUNE C____ MAGISTRAȚILOR”, publicat în data de 27 noiembrie 2017, în www.gazetadeclui.ro, de către redactorul C_____ C_____, “VIAȚA POLITICĂ A STELUȚEI C________ CONTURATĂ ÎN JURUL PROPRIU INTERES. PENTRU UNII MUMĂ, PENTRU ALȚII CIUMĂ!”, publicat în data de 25.12.2017 în publicația online www.gazetadeclui.ro, fără a se menționa autorului, “DEPUTATUL CONDAMNAT PENAL A______ A________ ATACĂ RAPORTUL GRECO”, publicat în data de 12 aprilie 2018 în publicația online www.gazetadecluj.ro, de către R_____ R___. Toate acestea fapte nu au fost contestate, fiind recunoscute de către pârâți. De asemenea, reclamanta își desfășoară activitatea politică în cadrul partidului ALDE și ocupă, la data procesului funcția de deputat. Pe de altă parte, Agenția Națională de Integritate a constatat că în anul 2009, reclamanta a ocupat funcția de consilier local și a participat la adoptarea unei hotărâri privind o societate cu care a avut raporturi juridice în calitate de avocat. După ce a contestat în instanță această decizie de incompatibiliate iar contestația a fost respinsă de către Curtea de Apel Cluj, prin sentința nr. 611/2013, reclamanta a formulat recurs iar înalta Curte de Casație și Justiție a respins, în 24.11.2015 și calea de atac exercitată, menținând astfel soluția prin care s-a constatat faptul că A______ A________ s-a aflat în conflict de interese iar decizia ANI este una temeinică și legală. Cu toate acestea, reclamanta a continuat să ocupe o poziție de parlamentar. Ea a candidat la alegerile parlamentare din 2016. Autoritatea Electorală Permanentă a fost cea care a comunicat faptul că reclamanta avea interdicție de a ocupa un loc în Parlamentul României, pentru motivul arătat anterior. Acest fapt a făcut obiectul mai multor articole de presă, nu numai din partea pârâților. Printre alte publicații, societatea B__ B____ B__ a acoperit acest subiect prin intermediul mai multor știri pe site-ul online www.gazetadecluj.ro.

Pe fondul cuzei, articolele pârâților au avut ca scop informarea publicului cu privire la împrejurarea de fapt că în ciuda existenței unei decizii ANI și a unei hotărâri judecătorești definitive prin care s-a constatat încălcarea regimului juridic al conflictului de interese, reclamanta a deținut în continuare funcția de deputat în Parlamentul României. Astfel, în data de 31.10.2016 a fost publicat un articol pe pagina de internet a ziarului Gazeta de Cluj, având ca temă prezentarea candidaturii doamnei C________ la alegerile parlamentare din partea ALDE. Articolul publicat se bazează pe evenimente reale, care s-au petrecut. Pentru ca o comunicare publică să fie protejată de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este necesar să existe interesul public, adică acela legat de activitatea politică, instituțională, educațională sau de orice alt aspect profesional al vieții persoanelor ce fac obiectul acelei comunicări. Jurnaliștii trebuie să acționeze, în acest caz, cu bună-credință și respectarea deontologiei profesionale. Astfel, în cauza de față se impune respectarea dreptului la liberă exprimare a presei astfel cum este prevăzut el de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât informația publicată este de interes public și presa, în calitate de „câine de pază al democrației” și de „a patra putere în stat”, a adus în mod justificat în atenția publicului informații cu privire la starea de incompatibilitate a deputatului. În cauza T____ c. Luxemburg, Curtea a statuat că presa joaca un rol esențial într-o societate democratică. Deși trebuie să nu depășească anumite limite, în special în ceea ce privește drepturile și reputația celorlalți, datoria ei este de a împărtăși, într-o manieră conformă cu obligațiile și responsabilitățile ei, informații și idei de interes public. Nu numai că are obligația de a împărtăși aceste informații și idei, publicul are de asemenea dreptul de a le primi. În ceea ce privește subiectul abordat în articolul publicat, acesta este unul de interes public, întrucât interesează publicul în ansamblul său sau cel puțin o parte a acestuia. Având în vedere că articolul a fost redactat pentru a informa publicul cu privire la niște chestiuni esențiale, nu se poate considera că au fost atinse drepturile reclamantei la imagine și demnitate. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu titlu de principiu că art. 10 e aplicabil nu numai „informațiilor” sau „ideilor” care sunt primite favorabil sau inofensive ori indiferente dar și celor care șochează, ofensează sau deranjează. Valori precum pluralismul, toleranța și deschiderea impun această chestiune, altfel nu ar exista o „societate democratică”. Pe de altă parte, în analiza proporționalității ingerinței în prezenta cauză trebuie avute în vedere aspecte precum subiectul abordat, dacă este unul de interes public, respectiv calitatea persoanelor menționate în articol. Referitor la subiectul abordat, acesta este unul de interes public iar în ceea ce privește calitatea reclamantei astfel cum reiese din întreaga starea de fapt, aceasta este o persoană publică și exercită un rol important în domeniul politic, în calitate de deputat. Este limpede că nu se poate susține faptul că pârâții nu ar fi trebuit să aducă la cunoștința publicului faptele peterrecute, oricât de neconvenabile i-ar fi fost reclamantei. Pentru aceste motive, nu sunt îndeplinite condiții art. 1349 referitoare la răspunderea civilă delictuală a societății și a celorlalte persoane implicate. Faptul că în unele articole (două dintre acestea) apăreau informații cu privire la o presupusă condamnare penală nu schimbă adevărul faptelor relatate. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la liberă exprimare este exercitat în limite normale atât timp cât există o minimă baza factuală și bună-credință. Dacă există aceste două elemente, dreptul la liberă exprimare este exercitat în limite normale chiar dacă articolul este excesiv de critic și chiar dacă este eronat. Așadar, nu sunt îndeplinitie condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, nefiind în prezența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, care a produs un prejudiciu. Totodată, este incidentă cauza justificativă a exercitării unui drept. În ceea ce privește presupusa fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, aceasta trebuie să fie orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al unei persoane. În situația în care prin afirmațiile făcute de un jurnalist, reclamantul invocă încălcarea dreptului său la imagine și reputație, această protecție trebuie pusă în balanță cu libertatea de exprimare garantată de articolul 10 din Convenție. Referitor la publicarea articolelor de ziar, libertatea de exprimare este recunoscută de Constituție, de art. 70 Cod civil și de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, având în vedere particularitățile oricărei acțiuni în răspundere civilă delictuală, fundamentată pe un prejudiciu adus reputației și onoarei persoanei, regăsite în dispozițiile art. 72 și art. 73 Cod civil, este necesară analizarea art. 75 din cuprinsul aceluiași act normativ, referitor la limitele instituite de lege, care menționează că nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune. Raportat la aceste drepturi și libertăți fundamentale ale omului, jurisprudența instanței europene se referă constant la echilibrul care trebuie să existe între exercițiul dreptului la liberă exprimare, pe de o parte, și protecția intereselor sociale și ale drepturilor individuale ce aparțin altor persoane, pe de altă parte. În acest sens, în literatura juridică de specialitate s-a apreciat că dreptul la libertatea de exprimare cuprinde două libertăți distincte și anume, libertatea de opinie și libertatea de informare. Raportat la libertatea de informare, incidență în speță, instanța europeană a statuat că garanția pe care art. 10 o conferă ziariștilor este subordonată condiției ca aceștia să acționeze cu bună-credință, să ofere informații exacte și demne de crezare, în respectul deontologiei profesionale specifice jurnaliștilor. Astfel, libertatea de exprimare a presei este mult mai largă decât libertatea de exprimare a oricărei alte persoane, în măsura în care informațiile prezentate publicului au o minimă bază factuală, ele fiind justificate prin prisma libertății de exprimare, chiar dacă acestea nu exprimă adevărul absolut. D___ două dintre titlurile prezentate conțin efectiv sintagma condamnat penal. Prin urmare, toate celelalte titluri enumerate sunt mai puțin relevante cu privire la cauza avută în vedere. În ceea ce privește conținutul efectiv al articolelor, se observă că obiectul acestora este prezentarea situației doamnei deputat în ceea ce privește starea de incompatibilitate în care s-a aflat. Astfel, conținutul articolelor este real și are la bază informații factuale reținute în cuprinsul unor hotărâri judecătorești, respectiv informații ușor accesibile publicului. În toate articolele referirea la condamnarea penală nu are un rol principal și exclusiv, această informație regăsindu-se legată de descrierea situației de fapt reale. Astfel, în articolul „viața politică a Steluței C________ conturată în jurul propriu interes. pentru unii mumă, pentru alții ciumă!” se face o singură referire izolată la faptul că Instanța supremă a luat și o decizie penala. În articolul „condamnată penal, A______ A________ participă la parlamentare pentru că are tupeu de politician” se face, din nou, o referire izolată în care se arată că ea a fost condamnată penal și figurează pe lista neagră a Agenției Naționale de integritate. În articolul „A______ A________ nedorită în Parlamentul României”, din nou, apare o singură dată sintagma condamnată penal: după ce aceasta a fost condamnată penal de instanțele din România pentru incompatibilitate, a ignorat principiile unei politici de minima decență. Astfel, din felul în care sunt redactate articolele nu se încearcă denaturarea situației de fapt, ci aducerea în atenția publicului a faptului că Înalta Curte de Casație de Justiție a respins recursul deputatei și a menținut decizia de incompatibilitate emisă de către ANI și cu toate acestea reclamanta a continuat să exercite funcția de parlamentar. Acest fapt prezentat este adevărat. Nu i s-au imputat reclamantei fapte care nu sunt conforme cu realitatea. Singura eroare de redactare a articolului constă în faptul că s-a calificat litigiul de contencios administrativ ca fiind un litigiu de drept penal. În consecință, există o bază factuală minimă. Având în vedere că în articolele prezentate sunt efectuate referiri la o persoană publică, sunt permise exagerările. Afirmațiile care pot aduce onoarei unei persoane publice, înalt demnitar și care singură a hotărât să candideze pentru un astfel de post trebuie să fie tratate diferit decât cele aduse unei persoane private. Un parlamentar al României se află în atenția presei și implicit a publicului, tocmai datorită funcției pe care o are și care presupune o purtare și o conduită ireproșabile. Modul cum acest parlamentar a acționat în anumite situații, determină concluzii legate de moralitatea sa și astfel la capaciatea sa de a merita să fie ales în acea funcție publică. Nu se poate vorbi nici despre existența unei rele-credințe în ceea ce privește articolele avute în vedere în speță. Reaua-credință presupune redactarea respectivelor articole cu intenția de a păgubi, deturnând astfel scopul presei de la cel de informare la cel de denigrare. În cazul de față, intenția articolelor a fost aceea de a informa publicul. Până recent, Codul penal incrimina, la art. 301, infracțiunea de conflict de interese, redenumită astăzi, traficarea funcției pentru favorizarea unor persoane. Astfel, legătura dintre fapta reclamantei și presupusa infracțiune putea fi dedusă de către un nespecialist al dreptului. Desigur, acest fapt nu îi scutea pe ziariști să consulte un specialist în drept sau să se informeze mai bine. De altfel, imediat după sesizarea acestei erori, (la momentul comunicării cererii de chemare în judecată și al redactării întâmpinării) articolele au fost modificate pentru a elimina acele referiri la o condamnare penală. Astfel, se poate susține că articolul a fost publicat cu bună-credință. Scopul articolului nu a fost deturnat de la rolul de informare a publicului.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între faptă și prejudiciu. Or, reclamanta nu a probat, efectiv, presupusul prejudiciu produs, întrucât acesta nu există, decât în mod virtual, raportat la textele de lege expuse în mod pur teoretic. Reclamanta nu a dovedit o pierdere datorate atingerii aduse onoarei, reputației și demnității ei. Nu s-a dovedit prejudiciul și nici raportul de cauzalitate între articolul publicat și prejudiciul adus. Toate comentariile postate fac referire la faptul că reclamanta, deși a fost declarată incompatibilă de către ANI, continuă să exercite funcția respectivă. Comentariile celor care au citit articolul nu reprezintă o consecință directă a faptului că jurnaliștii au făcut referire la acea condamnare penală. Astfel, dintre cele 88 de comentarii anexate la dosarul cauzei, doar două fac referire la o posibilă decizie penală. Cu privire la campania „fără penali”, nu se poate releva nici aici un prejudiciu cert. Campania „fără penali” preexista acestor articole iar reclamanta nu este printre cei vizați de această campanie. Sau, în condițiile în care sintagma „fără penali” nu este clar și limpede definită, poate fi sau este privită de măcar o parte a societății ca referindu-se la orice persoană candidată la funcții publice a cărei conduită morală ar trebui să o împiedice să candideze, independent de existența sau nu a unei condamnări penale. Este de notorietate discuția care se poartă în mediul public dacă pentru ca o astfel de campanie să fie validată este sau nu nevoie de modificarea însăși a Constituției României sau este doar un exercițiu de imagine a unei părți a eșichierului politic. Mai mult, reclamanta s-a rezumat la a indica doar existența campaniei, fără a individualiza cert prejudiciul și fără a-1 proba. În ceea ce privește promulgarea Codului de conduită deputaților și senatorilor și afirmațiile reclamantei potrivit cărora credibilitatea ei este afectată, inclusiv din probele depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, se observă ca la baza criticilor stă faptul că ea a fost declarată incompatibilă și continuă să exercite funcția pentru care a fost declarată incompatibilă. Faptul că în articolele respective au apărut mențiuni cu privire la o condamnare penală este irelevant din acest punct de vedere. Mai mult decât atât, de la data publicării articolelor invocate de către reclamanta și până la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta nu a solicitat dreptul la replică, pentru a-și exprima punctul de vedere deși și-a exprimat acest drept printr-o conferință de presă susținută la inițiativa ei. Faptul că însăși reclamanta și persoane apropiate ei au fost nemulțumite de ceea ce s-a publicat, este o chestiune ce ține de aprecierea, sensibilitatea și caracterul fiecăruia, fiind evident că un parlamentar al României, aflat constant în vizorul presei și al publicului trebuie să dea dovadă de o tărie de caracter și de o oarecare insensibilitate la acele lucruri afirmate față de el și care nu sunt atât de grave, ținând mai mult de libertatea de expresie și de apreciere pe care fiecare cetățean al acestei țări o are față de persoanele publice. Exprimarea nemulțumirii față de conduita unui politician nu este, prin ea însăși, o faptă sancționabilă decât în regimurile represive și nedemocratice. În fine, faptul că însăși mama reclamantei, deși, în mod cert, i s-a explicat de către fiica ei situația reală, a continuat să fie mâhnită de cele întâmplate, acest aspect este unul pur personal, ținând de modul de înțelegere și de apreciere a situației, de experiența sa de viață. Așa cum s-a arătat, un demnitar al țării, în momentul în care hotărăște să candideze pentru o astfel de funcție publică (alegere pe care o face benevol, renunțând, cel puțin temporar, la meseria sa), trebuie să ia în considerare și faptul cum acest lucru îi va schimba viața lui și celor apropiați, avantajele acelei funcții atrăgând, în mod automat și unele dezavantaje pe care un om de rând nu le-ar fi avut.

Având în vedere faptul că acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată dar și fapta pârâților care au calificat, în mod greșit, sancțiunea administrativă aplicată reclamantei ca fiind una penală, deși fapta propriu-zisă a fost relatată corect, ea fiind reală, practic aceștia recunoscând faptele în măsura în care și instanța a hotărât, instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453, al. 2 C.pr.civ., reclamanta cerând acordarea lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de către reclamanta A________ A______-GUSTICA, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N_____, _________________, Camera de Comerț și Industrie Cluj, camera 208, în contradictoriu cu pârâții SC B__ B____ B__, C_____ G_____, D_____ D___, E____ E__, toți cu sediul/domiciliul procesual ales în Cluj-N_____, __________________________.

Compensează cheltuielile de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2020.

JUDECĂTOR, GREFIER,

I_____ P______ S____ M______

pensionat, semnează

P___________ instanței

25.01.2021

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.

Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro

• ANPC
• COPYRIGHT © 2021 ROLII

• DESPRE NOI
• LINKURI UTILE
• BAZE DE DATE ÎNRUDITE
• CONTRIBUITORI
• MEMBRI FONDATORI
• ȘTIRI
• CONTACT