Dor de Emil Constantinescu şi Radu Câmpeanu
Am mai prins un Consiliu Naţional al Rectorilor la Cluj. Era în 1996. Cu Emil Constantinescu în poziţia de lider, rectorul Universităţii Bucureşti. Tot la UBB. Şi pe atunci, interesul presei pentru CNR era nul. Tot un singur ziarist. Acelaşi. Zero influenţă, Deci nimic. Doar că…
Atunci, în vremurile pre-CDR-iste, nu doar că accesul presei era permis, dar am primit şi răsplata pentru răbdare. Rezoluţia CNR, prin care Emil Constantinescu urma să candideze la funcţia supremă în stat. Am discutat atunci cu preşedintele CNR în interiorul universităţii, într-un amfiteatru. Presa sau mă rog, urmele sale palide, era respectată. Chiar dacă la sfârşit de săptămână, ca şi acum, jurnaliştii preferă relaxarea.
L-am întâlnit pe Emil Constantinescu recent, la un concert de operă în centrul Clujului. Mirat că îşi petrece seara aici, mi-a explicat că fiind invitat la o manifestare ştiinţifică, a aflat de evenimentul cultural, pe care a simţit că trebuie să-l onoreze. Singurul universitar politician de rang înalt din Opera Română în acea seară.
Acum toţi rectorii sunt membri activi sau simpatizanţi ai partidelor politice. Nu că ar fi ceva fundamental greşit. Lipsesc profesioniştii din viaţa publică şi poate chiar ar fi de dorit să mai vedem profesori universitari performanţi la Casa Poporului, Cotroceni şi Victoria. Grav este faptul că dintre zecile de rectori descălecaţi pe malul Someşului la sfârşitul săptămânii, unul singur a intrat alături de UBB, la Casa Universitarilor, unde se închidea stagiunea Filarmonicii. Vasile Jucan, rectorul Conservatorului clujean. Restul oaspeţilor au fugit la hotelul din deal la petrecere.
Mai grav este şi faptul că acum nici nu mai ştii cine conduce acest organism, dacă o mai existând acesta în fapt, nu doar formal, Consiliul Naţional al Rectorilor. Până la intrarea în Guvern, era Sorin Cîmpeanu- Agronomia Bucureşti. De un an, a preluat mandatul de lider CNR Daniel David- UBB. La finalul întrunirii de sâmbătă, toată lumea se ploconea însă lui Mihnea Costoiu- Universitatea Politehnică, după ce Cîmpeanu- MEC părăsise cubul lui Daniel.
Costoiu însă a dat bir cu fugiţii. Întrebaţi-l pe Daniel David, am convenit că el dă declaraţii. Psihologul cu emisiune video cubică a şters-o însă englezeşte, pe lângă toţi invitaţii săi, deşi promisese o declaraţie la final, când mi-a spus că evenimentul se desfăşoară FĂRĂ PRESĂ! Şi şi-a pus burtoşii să mă scoată afară din clădire. Expresie reluată cu satisfacţie şi de către un fost jurnalist, Laura Irimieş, dedulcit de ani buni în funcţia de purtător de vorbe.
Cât pe ce să-l păcălesc pe fostul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader- Universitatea Iaşi, dar s-a dezumflat când anume întrebarea cerea o reacţie la acuzaţia lui Remus Pricopie- SNSPA, că la Cluj nu vine, pentru că aici se face doar politica puterii.
Pagina de internet a CNR este în construcţie, iar despre întrunirea rectorilor de la Cluj a apărut dor o informaţie pe site-ul Edupedu, conform căreia studenţii vor începe noul an şcolar în amfiteatre. Pe surse, aşa ar fi zis Sorin Cîmpeanu. Dacă nu mi-a oferit niciunul din distinţii baroni prezenţi, o declaraţie înregistrată, nu am putut să postez această ştire, ca multe altele obţinute neoficial, unele spumoase, cum ar fi bunăoară banii. Informaţia de pe Edupedu se rostogoleşte pe internet cu viteză. Aşa se face presă astăzi.
Tinerii ăştia cu diplome plagiate la greu şi de la mandatul cu nr 3 în sus nu ne mai suportă. Ne-ar vrea plecaţi, pe ăştia nesuferiţi, expiraţi şi nealiniaţi, la aşteptat cuminţi comunicate, probabil asta îi învaţă pe fraierii care le plătesc taxe la greu, dar ar păstra pensionarii din universităţi. Au povestit de toate câte-n stele şi-n plagiate, de bani, că-i doare când vine Curtea de Conturi, numai de vârsta de pensionare nu. Semn că s-ar prinde de scaune pe termen lung. L-au sacrificat degeaba artiştii plastici pe Sbârciu, nemuritorul de la Arte.
Dacă mai eram angajat la vreun ziar, precis mă dădeau iar afară pentru incompetenţă. În urmă cu 30 de ani, realizam primul interviu, pentru săptămânalul studenţesc NU, cu Radu Câmpeanu, preşedintele PNL. Extrem de dificil, irascibil la întrebările dure, pritocite de Fumurescu acasă, tocmai trădase opoziţia, dar acceptat şi publicat. Atunci legitimaţia de jurnalism avea o valoare, chiar şi debutant fiind. Acum pentru psihologul UBB, burtoşii şi colegii de la poarta sa, nu mai valorează nici cât o ceapă cubică de tratament pentru bloggeri.
Citiţi aici comunicatul UBB cu agenda aparentă a lucrărilor CNR, cu ilustraţii vădit tendenţioase.
Mihai Bacalu