O şcoală şi un producător de anvelope salvează un combinat mecanic de tradiţie

Fabricile comuniste au fost vânate în special pentru hale depozit, fier vechi sau teren de construcţii şi mai puţin pentru industria grea. Modelul timişorean e uşor diferit de restul ţării. Un singur om controlează combinatul şi institutul aferent. Salvarea i-a venit după criza economică de la stat şi o multinaţională.

Inginerul Mihai Olariu a reuşit să controleze atât Uzinele Mecanice Timişoara, cât şi Institutul de Cercetări, rebotezat după privatizare Prompt SA. Firmele au reuşit păstreze obiectul de activitate, macarale, construcţii metalice, plus agrement, dar cifra de afaceri a scăzut consistent. De la câteva mii de angajaţi, mai lucrează câte 50 de persoane la fiecare societate.

Criza economică de acum un deceniu le-a trimis pe ambele firme în insolvenţă, cu datorii de 54 milioane lei, UMT, respectiv 17 milioane euro Prompt. Peste UMT a picat salvatoare despăgubirea de 41 de milioane lei, datoraţi de Ministerul Educaţiei, pentru clădirea Grupului Şcolar UMT Tudor Tănăsescu. Patronul UMT a încercat chiar să dubleze suma, pretinzând dobânzi curajoase pentru întârzierea plăţii cu peste ani, dar nu i-a ieşit mişcarea. Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au respins recent solicitarea.

Alt colac de salvare pentru grupul de firme al lui Olariu a fost investiţia Continental, producătorul german de anvelope, care a achiziţionat peste 30 de hectare din UMT din Pădurea Verde. Rezultatul a fost că ambele societăţi au ieşit, aproape simultan, în ultimul an, din insolvenţă, cu datorii simbolice, la 6 decenii de la fondarea UMT.

Au fost şi pierderi colaterale. Pe lângă miile de angajaţi care lipsesc din vremurile bune la UMT, a dispărut şi echipa de fotbal cu acelaşi nume. Echipa a reuşit chiar să reziste un sezon în prima divizie, dar după încă 3 ani, retrogradând succesiv, a fost desfiinţată în urmă cu un deceniu, iar stadionul a fost demolat.

Motivarea deciziei prin care s-a respins plata unei dobânzi penalizatoare pentru întârzierea achitării despăgubirii pentru clădirea şcolii.

ACEASTĂ APLICAȚIE ESTE DEZVOLTATĂ
ȘI FINANȚATĂ INTEGRAL DE ROLII

1666/201804-04-2018

PretentiiCurtea de Apel BUCURESTI

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI    ECLI:RO:CABUC:2018:023.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința civilă nr. 1666

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.04.2018

P_________ – M_____ M_____ P______

GREFIER – A______ M______ C________

Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta U______ M_______ TIMIȘOARA S.A. în contradictoriu cu pârâții G_______ R_______, M_________ EDUCAȚIEI NAȚIONALE și M_________ FINANȚELOR P______ , având ca obiect pretenții.

Dezbaterile asupra fondului cauzei și susținerile contradictorii ale părților au avut loc în ședința publică din data de 22.03.2018, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 04.04.2018, când în aceeași compunere a dispus următoarele: 

C U R T E A

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXX la data de 17.11.2017, reclamanta U______ M_______ Timișoara S.A. în contradictoriu cu paratele G_______ R_______, M_________ Educației Naționale și M_________ Finanțelor P______ în temeiul art. 19 din Legea 554/2004, a solicitat:

(a) obligarea pârâtelor în solidar la repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligațiilor ce le reveneau în temeiul Legii nr. 84/1995, respectiv la plata sumei de 61.796.497 lei;

(b) obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, calculate separat pe fiecare componentă de prejudiciu, până la data plății efective (estimată provizoriu pana la data introducerii cererii la suma de 22.062.706 lei);

(c) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantei de soluționarea prezentei cauze, astfel cum acestea vor fi dovedite până la închiderea dezbaterilor.

În drept, au fost invocat e art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 1357 și urm Cod civil, OG 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

În dovedire, au fost propuse probele cu înscrisuri, martori, expertiză contabilă (pentru cuantificarea exactă a prejudiciului suferit de reclamantă, având aceleași obiective precum cele prevăzute în cadrul raportului de expertiza extrajudiciară), orice alte probe a căror necesitate va reieși din dezbateri.

Pârâtul M_________ Finanțelor P______ a formulat întâmpinare la data de 22.12.2017 prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca fiind tardivă iar în subsidiar ca inadmisibilă.

De a semenea, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în ceea ce privește M_________ Finanțelor P______.

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

La data de 29.12.2017 pârâtul G_______ R_______ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția tardivității formulării cererii, excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului R_______, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

De asemenea, întâmpinare în cauză a formulat pârâtul M_________ Educației Naționale la data de 04.01.2018 solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și nelegală, invocând totodată excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a autorității de lucru judecat și a prescripției dreptului la acțiune.

Aspecte procesuale

La data de 21.03.2018 pârâtul G_______ R_______ a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat.

În contextul amânării pronunțării, la data de 03.04.2018 reclamanta a depus note de ședință prin care a combătut punctual excepțiile invocate de pârâți.

Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:

1. Reclamanta solicită, pe calea prezentului demers judiciar, obligarea pârâtelor în solidar la repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligațiilor ce le reveneau în temeiul Legii nr. 84/1995, respectiv la plata sumei de 61.796.497 lei, la plata dobânzii legale, calculate separat pe fiecare componentă de prejudiciu, până la data plății efective (estimată provizoriu pana la data introducerii cererii la suma de 22.062.706 lei), cu cheltuieli de judecată.

2. Cu prioritate, se constată că pârâții au invocat mai multe excepții, ce urmează a se soluționa în condițiile art. 248 C.pr.civ., și anume, cu respectarea ordinii instituite de textul legal amintit, mai precis, cu prioritate, excepțiile de procedură care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei .

Astfel, conform art. 248 alin. 1 și 2 C.pr.civ., „ (1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc ”.

3. Asupra excepției nulității acțiunii pentru netimbrare

Curtea constată că societatea reclamantă este în insolvență, sens în care au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 142-189 vol. III).

Raportat la această împrejurare, văzând și obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, în drept, se rețin prevederile art. 115 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, conform cărora, „Toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru”.

Suplimentar acestor considerente, urmează a se valorifica împrejurarea că instanța nu a stabilit în sarcina reclamantei vreo obligație de timbrare a acțiunii, nerespectată de aceasta, pentru a se pune în discuție în mod direct excepția nulității acțiunii pentru netimbrare.

Ca atare, se va r espinge excepția nulității acțiunii pentru netimbrare invocată de pârâtul G_______ R_______ ca neîntemeiată.

4. Asupra excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile

Potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004:

„ (1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității p______ emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.

(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).

(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluționează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g)*).

(5) În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, M_________ Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:

a) de la data încheierii contractu lui, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;

b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părți, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului;

c) de la data încălcării obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului;

d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariției oricărei alte cauze care atrage stingerea obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;

e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului.

(7) **) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție ”.

Conform art. 19 din același act normativ:

„ (1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

(2) Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).

(2^1) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și contractelor administrative.

(3) Cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce privește procedura de judecată și taxele de timbru ”.

Curtea constată, din aceste prevederi legale, precum și din economia întregii legi, faptul că nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile în situația în care obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de pretenții pe care reclamanta le solicită pe cale separată, subsecvent, iar nu în cadrul litigiului având ca obiect anulare act administrativ.

Se va respinge prin urmare e xcepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile invocate de pârâții M_________ Finanțelor P______ și G_______ R_______ ca neîntemeiată.

5. Asupra excepției inadmisibilității acțiunii

Pârâtul G_______ R_______ solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru considerentul că nu este îndeplinită cerința cumulativă a solicitării anulării actului administrativ de către persoana vătămată, reclamanta invocând existența unui refuz nejustificat al pârâților de a face demersurile necesare pentru emiterea unei hotărâri de guvern privind acordarea justei despăgubiri, dar și în contextul în care nu a fost parcursă procedura specială prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Curtea, în soluționarea excepției, constată că art. 19 din Legea nr. 554/2004, care vizează dreptul de a solicita despăgubiri pe cale separată, trebuie citit împreună cu art. 8 din același act normativ, care prevede la alin. 1 că „p ersoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim ”.

De asemenea, textul legal menționat trebuie citit și împreună cu art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, care asimilează conceptului de act administrativ și tăcerea administrativă. Astfel, „se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.

Așadar, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, persoana vătămată are dreptul de a pretinde despăgubiri pentru repararea integrală a prejudiciului ce i-a fost cauzat atât în ipoteza în care pretinde anularea actului vătămător, cât și în ipoteza în care pretinde stabilirea în sarcina părții pârâte a unei obligații de a face.

Concluzia acestei interpretări este întărită prin disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, text care, printre soluțiile pe care le pronunță instanța de contencios administrativ, prevede și soluții de obligare a autorității p______ să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

Ast fel, potrivit art. 18:

„ (1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

(2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

( 3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

(4) Atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție de starea de fapt, instanța poate:

a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;

b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;

c) impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații;

d) suplini consimțământul unei părți, când interesul public o cere;

e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale și morale.

(5) Soluțiile prevăzute la alin. (1) și alin. (4) lit. b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere.

(6) În toate situațiile, instanța poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare, precum și amenda prevăzută la art. 24 alin. (2) ”.

Or, dacă se admite că, î n condițiile dreptului comun, persoana vătămată are dreptul de a pretinde obligarea autorității p______ să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, precum și despăgubiri, trebuie să se admită că același drept există și când solicitarea despăgubirilor este formulată pe cale separată, în condițiile art. 19, deoarece prevederile legale nu disting și deoarece nu există nicio justificare pentru o soluție diferită, după cum despăgubirile sunt sau nu pretinse în cadrul aceluiași dosar ori subsecvent prin acțiune separată.

La o concluzie diferită nu se poate ajunge nici în urma examinării prevederilor art. 24 din Legea contenciosului administrativ, reținându-se că acest text este prevăzut în lege la procedura de executare, neexistând nicio prevedere legală care să condiționeze dreptul la despăgubiri de întreprinderea demersurilor de către persoana vătămată pentru a obține executarea silită a unei hotărâri pronunțate de o instanță de contencios administrativ având ca obiect obligație de a face.

Se mai reține totodată că prima parte interesată în a executa hotărârea este debitorul obligației, fără a se putea opune creditorului lipsa de acțiune pentru a obține satisfacerea dreptului recunoscut în instanță.

Prin urmare, reținând că nu există nicio cerință legală care să condiționeze admisibilitatea acțiunii în despăgubiri de parcurgerea procedurii speciale prevăzute de art. 24, dar și că inadmisibilitatea constituie o sancțiune ce intervine în situația în care dreptul pretins nu este recunoscut de lege sau în situația în care condițiile de admisibilitate a căii procedurale exercitate nu sunt îndeplinite în raport cu reglementarea legală, Curtea apreciază și acest argument al pârâtului ca fiind neîntemeiat.

Pentru aceste considerente, se va r espinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul G_______ R_______ ca neîntemeiată.

6. Asupra excepției tardivității acțiunii

Prin întâmpinări pârâții M_________ Finanțelor P______ și G_______ R_______ au susținut că acțiunea reclamantei este tardivă deoarece a fost depășit termenul de 1 an prevăzut de art. 19 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

6.1 Cu prioritate, față de apărările formulate de reclamantă în combaterea acestei excepții, Curtea constată că denumirea marginală a textului art. 19 este „Termenul de prescripție pentru despăgubiri”.

De asemenea, potrivit menționatului text de lege, alin. 1:

„ (1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

… ”.

Deopotrivă, se mai reține că, de regulă, pentru sesizarea instanței este instituit un termen de 6 luni, prin art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, termen calificat în mod expres din punctul de vedere al naturii juridice ca fiind un termen de prescripție prin art. 11 alin. 5 din același act normativ.

Sesizând deci rațiunea reglementării, de a se institui un termen de prescripție în vederea sesizării instanței de contencios administrativ, iar nu un termen de decădere, Curtea va califica excepția tardivității invocată de pârâții M_________ Finanțelor P______ și G_______ R_______ ca fiind excepția prescripției dreptului material la acțiune.

6.2. Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune

Raportat la pretențiile deduse judecății, Curtea constată că în fapt, prin sentința civilă nr. xxxxx/28.11.2008 pronunțată în dosarul nr. xxxxx/325/2007 menținută prin decizia civilă nr. 949/A/21.12.2009 pronunțată de Tribunalul T____, irevocabilă prin decizia civilă nr. 717/14.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, au fost obligați pârâții M_________ Educației Naționale și M_________ Finanțelor P______ să propună Guvernului R_______ acordarea justei despăgubiri ce se cuvenea reclamantei în cuantum de 41.515.860 lei (f. 30-57 vol. I).

La data de 30.11.2011, cele două ministere au înaintat Secretariatului General al Guvernului, proiectul de hotărâre de guvern avizat de către MFP și de către MEN.

Întrucât suma cuvenită reclamantei nu a fost inclusă nici în bugetul aferent anului 2013, la data de 23.10.2013, aceasta a introdus o nouă acțiune în justiție (dosar nr. XXXXXXXXXXX, pe rolul Curții de Apel București), prin care a solicitat: obligarea MEN, a MFP și a Guvernului să avizeze favorabil și, respectiv, să emită hotărârea de guvern pentru acordarea justei despăgubiri cuvenite subscrisei în valoare de 41.515.860 lei; obligarea MFP să aloce suma de 41.515.860 lei în bugetul MEN cu destinația de plată a justei despăgubiri; obligarea MEN să plătească reclamantei suma de 41.515.860 lei cu titlu de justă despăgubire; obligarea în solidar a pârâților la plata penalităților în cuantum de 1% pe zi de întârziere calculate de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1680/2014 , Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții MFP și MEN să avizeze favorabil emiterea hotărârii de guvern, a obligat G_______ să emită hotărârea de guvern, a obligat pârâtele la realizarea celor de mai sus sub sancțiunea plătii unor penalități în cuantum de 0,0001 %/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data îndeplinirii obligațiilor (f. 58-75 vol. I).

Prin decizia civilă nr. 2575 din 12.10.2016 (f. 77-85 vol. I), Înalta Curte de Casație și Justiție a casat în parte sentința primei instanțe și, rejudecând:

– a respins capetele de cerere formulate în contradictoriu cu MFP și MEN, considerând că aceste două instituții și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau la data de 30.11.2011, nefiind necesară avizarea unui nou proiect de hotărâre în considerarea execuției bugetare pentru anul 2016,

– a menținut obligația stabilită în sarcina Guvernului privind emiterea hotărârii de guvern și a fixat un termen de 60 de zile pentru executarea acestei obligații, sub sancțiunea plății unei penalități de 0,1% asupra cuantumului despăgubirii, pentru fiecare zi de întârziere.

La data de 16.12.2016, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1015/16.12.2016 hotărârea de guvern privind acordarea justei despăgubiri (f. 110-117 vol. I), iar la data de 22.12.2016, s-a efectuat plata către reclamantă a sumei de 41.515.860 lei, reprezentând justa despăgubire (f. 119 vol. I).

Pe calea prezentului demers judiciar, acțiune în despăgubiri promovată la data de 16.11.2017 , reclamanta solicită obligarea pârâtelor în solidar la repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligațiilor ce le reveneau în temeiul Legii nr. 84/1995, și anume pierderi efective certe în cuantum de 37.240.742 lei cauzate de întârzierea încasării sumei reprezentând justă despăgubire, aferente perioadei 14.09.2010 – 22.12.2016, la care se adaugă profitul nerealizat în valoare de 24.555.756 lei, precum și dobândă legală calculată separat pe fiecare componentă de prejudiciu până la data plății efective (estimată provizoriu până la data introducerii acțiunii la suma de 22.062.706 lei).

Analizând coroborat prevederile art. 19 și prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, Curtea reține că reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei încă de la momentul pronunțării hotărârilor judecătorești prin care i s-au recunoscut drepturi, pe de o parte sentința civilă nr. xxxxx/2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, iar, pe de altă parte, sentința civilă nr. 1680/2014 pronunțată de Curtea de Apel București.

Soluția se impune întrucât art. 19 alin. 1 prevede în mod clar faptul că termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

Ca regulă, acest moment este, în mod obiectiv, momentul emiterii actului administrativ pretins vătămător întrucât de la acest moment reclamanta cunoaște împrejurarea că este vătămată într-un drept sau interes legitim, paguba fiind determinată sau cel puțin determinabilă, existând încă de la acest moment toate reperele necesare reținerii acestui element obiectiv al răspunderii patrimoniale.

Textul prevede alternativ momentul subiectiv al cunoașterii pagubei și momentul obiectiv al necesității cunoașterii întinderii pagubei.

Principial, emiterea unui act nelegal reprezintă momentul în care se configurează pentru persoana vătămată și paguba ce îi este cauzată ori, cel puțin, se conturează elementele în funcție de care paguba și întinderea pagubei sunt determinabile.

Aceste considerații sunt incidente și în speță, fiind clar pentru reclamantă prejudiciul cauzat.

Se constată că se pretinde repararea prejudiciului încă de la data de 14.09.2010.

În sensul prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că reclamanta a cunoscut întinderea pagubei, cel mai târziu, la data de 12.10.2016 , când Înalta Curte a hotărât în mod definitiv că pârâții M_________ Finanțelor P______ și M_________ Educației Naționale și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau la data de 30.11.2011, menținând obligația în sarcina pârâtului G_______ R_______ de emitere a hotărârii.

Însă, cererea de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri este promovată de reclamantă la data de 16.11.2017 , cu depășirea, deci, a termenului de 1 an de la data de 12.10.2016, când instanța de contencios administrativ a stabilit în mod definitiv în sarcina pârâtului G_______ R_______ obligația de a emite hotărârea de guvern necesară punerii în executare a sentinței civile nr. xxxxx/28.11.2008 pronunțată în dosarul nr. xxxxx/325/2007 menținută prin decizia civilă nr. 949/A/21.12.2009 pronunțată de Tribunalul T____, irevocabilă prin decizia civilă nr. 717/14.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Nu poate fi validat punctul de vedere invocat de reclamantă, în sensul că întinderea prejudiciului poate fi determinată cel mai devreme la momentul încetării faptei ilicite, lipsa folosinței unei sume de bani producând un prejudiciu continuu care ar putea fi cuantificat cel mai devreme la momentul plății respectivei sume. Susținerea centrală a reclamantei vizează sintagma de întindere a pagubei, în sensul literal al termenului, opinie întărită de alegația în sensul că nici la momentul actual nu s-ar cunoaște paguba concretă, care continuă să se producă, fiind reprezentată de prejudicii cauzate în continuare. Arată reclamanta că neplata unei sume de bani are efect continuu iar prejudiciul cauzat de neacordarea despăgubirii nu încetează la data la care aceasta a fost încasată efectiv, ci continuă să își producă efectele și după această dată, chiar și în prezent.

Susținerile reclamantei nu pot fi primite deoarece respectiva interpretare determină posibilitatea formulării cererii de chemare în judecată sine die deoarece despre o lipsă de folosință a banilor se poate vorbi până la momentul executării efective a plății (plată voluntară ori plată silită), soluție ce evident nu poate fi primită întrucât în acest caz acțiunea ar deveni imprescriptibilă.

Așadar, nu poate fi reținută data de 22.12.2016 (data la care s-a efectuat plata sumei de 41.515.860 lei) ca fiind data care ar marca momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru acțiunea în despăgubiri (în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat prin plata cu întârziere). Soluția se impune deoarece nu există vreo prevedere legală care să susțină o astfel de interpretare, iar, pe de altă parte, deoarece în toată perioada 2010 – 2016 reclamanta a cunoscut situația sa patrimonială concretă, elementele care alcătuiesc prejudiciul patrimonial efectiv și potențial, dar și dreptul de creanță recunoscut pe cale judecătorească, respectiv consecințele nefavorabile ale neexecutării acestui drept. 

Referitor la susținerile părților în privința termenului de prescripție incident, pârâtul M_________ Educației Naționale invocând și prevederile art. 2528 din Codul civil, respectiv termenul de prescripție de 3 ani care ar curge de la data de 14.09.2010, împlinindu-se la data de 13.09.2013, Curtea constată că, dată fiind natura raporturilor juridice, cauza și obiectul cererii de chemare în judecată, temeiul de drept invocat de partea reclamantă, sunt aplicabile normele legale speciale ale Legii nr. 554/2004, care au un caracter derogatoriu de la dreptul comun reprezentat de Codul civil, considerent pentru care se aplică cu prioritate.

Pentru aceste considerente, reținând ca cel mai târziu moment data de 12.10.2016 la care s-a pronunțat decizia civilă nr. 2575 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că termenul pentru sesizarea instanței s-a împlinit la data de 12.10.2017, Curtea constată că acțiunea a fost expediată către instanță ulterior acestei date, și anume la data de 16.11.2017.

Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții M_________ Finanțelor P______, G_______ R_______ și M_________ Educației Naționale și va respinge acțiunea în consecință ca fiind prescrisă.

7. Celelalte excepții invocate de pârâți nu se vor mai analiza deoarece sunt excepții de fond ori se impune a fi analizate subsecvent, iar admiterea excepției prescripției face de prisos analizarea fondului cauzei. Tot astfel, în ceea ce privește celelalte apărări și susțineri ale părților, în drept fiind avute în vedere prev. art. 248 C.pr.civ., mai sus redate.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția nulității acțiunii pentru netimbrare invocată de pârâtul G_______ R_______ ca neîntemeiată.

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de pârâții M_________ Finanțelor P______ și G_______ R_______ ca neîntemeiată.

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul G_______ R_______ ca neîntemeiată.

Califică excepția tardivității invocată de pârâții M_________ Finanțelor P______ și G_______ R_______ ca fiind excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții M_________ Finanțelor P______, G_______ R_______ și M_________ Educației Naționale.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta U______ M_______ TIMIȘOARA S.A. înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXX, cod unic de înregistrare R01822638, cu sediul în Timișoara, ______________________. 7, județul T____, în contradictoriu cu pârâții G_______ R_______ având cod de identificare fiscală xxxxxxx, cu sediul în București, Piața V________ nr. l, sector 1, cont bancar RO98TREZxxxxxxxxxxxXXXXX deschis la ATCPMB, M_________ EDUCAȚIEI NAȚIONALE având C__ xxxxxxxx cu sediul în București, ____________________ nr.28-30, sector 1 și M_________ FINANȚELOR P______ cu sediul în București, ____________________, sector 5 , ca fiind prescrisă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de exercitare a căii de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată azi, 04.04.2018, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

          P_________                                                         GREFIER

    M_____ M_____ P______                                     A______ M______ C________

Red. MMP

2 ex. – 28.08.2018

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.

Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro

• ANPC
• COPYRIGHT © 2021 ROLII