Am împlinit în anul care se încheie 3 decenii de activitate în presă. A fost unul dintre evenimentele personale mai importante, chiar dacă a trecut neobservat.

Prins cu scrisul și ambalatul de gazete, fizic și virtual, am avut o tentativă de petrecere megalomanică, în spiritul celor din studenție, cu mulți martori. Pentru reconstituirea momentului istoric, i-am cerut din nou cele 10 întrebări lui Fumi, adresate în 1991 lui Radu Câmpeanu. Primele din furtunoasa carieră. Începeau cu neobrăzarea De ce ați trădat Convenția Democrată? cu care inițial președintele PNL de atunci, m-a scos binișor de guler din sediul de pe Magheru. Vă știu eu pe ăștia de la NU. Niște derbedei.

Fumi (Alin Fumurescu pentru necunoscători) mi-a zis de la obraz, că e timpul să mai mai concep și singur întrebările pentru interviu. Când mă maturizez? Studenții ăștia veșnici! Și-a făcut pomană și mi-a dat totuși câteva sugestii. Să stabilesc întâi cine e acum șeful liberalilor. La Tribunal e Cîțu. La Victoria e generalul. La istorie e Sică. La Leu e Kiwi. Oricum nu trebuie reconstituit nimic. Au refăcut ei singuri momentul ala, pseudoliberalii democrați. Parcă special pentru mine.

Pe cine să enervez de data asta? Să mai stau vreo 30 ani, ca să-și clarifice aventurierii de la Cluj ploile doctrinare și metroul? Și am amânat petrecerea puțin, pe termen nelimitat. De fapt s-au mai întâmplat câteva chestii interesante în acest an plandemic, așa că am trecut ușor peste jubileul ratat, pentru a aborda restanțele. Numeroasele.

Mihai Bacalu