N-ar fi făcut mare lucru în viață. Interlopi, traficanți, bătăuși de maidan sau de galerie. Șef de clan cel mult. Dar așa, cu profesia de imunitate, își permit o viață de huzur, ca mari jurnaliști.

Scriu precum scuipă la crâșmă bețivii, pseudo anchete, niște bârfe scăpate de vreun amic de pahar cu epoleți. Au tarif de compromitere de 10 ori mai mari, decât daunele morale date de niște juzi timorați. Stau în vile de închiriat, să nu plătească vreun leu pentru calomniile din izvor. Dispun de reporteri după bunul plac, zi și mai ales noapte.

Dacă le-ați lua jucăria cu o lege care să prevadă limitele acestei așa zise libertăți de expresie, s-a zis cu viața de nabab, petreceri, desfrâu, excursii în paradisuri. E firesc să se opună reglementării, să nu se trezească din visul în care grupurile locale de baroni i-au inițiat în tainele taxei de protecție și șantaj.

Cei tineri și visători mai aveți ceva de așteptat. Golanii din presă nu au de gând să renunțe și fără legea de protecție a meseriei, nu aveți cum să scăpați de ei.

Mihai Bacalu