Bătălia pentru aurul roşu, galben sau albastru al românilor nu se mai duce cu drujba. Strategii din umbră au achiziţionat sau înfiinţat festivaluri cu aparenţă culturală, care le fac mai bine treaba şi care cresc într-un an cât o pădure într-o viaţă.

Cei care vor să moară cu codrul de gât şi-au strâns din tufe cântecele de haiducie şi au căutat o fântînă cu rezonanţe culturale pentru retransmitere. Au ales-o pe cea de lângă Catedrala din centru, unde colindă de la revoluţie după un salvator providenţial, de talia tribunului din Apuseni.

Duşmanii codrului au căutat soluţii de penetrare a apărării familiei tradiţionale din pădure, aducând noaptea, ca hoţii, doar filme cu legături bolnăvicioase, pentru destupat minţile paznicilor. Problema invadatorilor a fost dispariţia căminelor culturale de la munte, televizoarele fiind setate doar la filme cu daci învingători instruiţi de Sergiu Nicoaescu, cu Van Damme sau Bruce Willis nemuritorul. S-au refugiat în disperare de cauză în primul oraş de sub munţi, cu proiecţii pentru băieţi, în care joacă doar fete tinere, dar au tras în permanenţă cu ochii la lemnarii sănătoşi din munţi.

Încălzite de ultimul festival împotriva firii, finanţat de Primărie, studentele aciuate de peste Carpaţi au ieşit în stradă, două câte două, în căutarea de bărbaţi adevăraţi. Pentru că nu au aflat niciun lemnar la periferie, s-au aventurat cu ţoaglele în centru. Când să-şi aleagă mirii, din ceata de la fântână, s-au băgat pe fir organele, care s-au opus încrucişării naturale, din lipsă de instrucţiuni. Disperate că nu mai văzuseră vibratoare naturale din sesiune, fetele s-au răzbunat pe organe cu tot talentul.

Ruşinaţi că nu au reuşit până acum să-i anihileze pe tradiţionali, strategii au jurat ca în cel mai scurt timp să demareze programul de popularizare a legăturilor bolnăvicioase direct la sursă, în pădurea montană, după ce concurenţii lor din parc au preferat să se orienteze şi ei pe invers, la o bălăcească nemaivăzută şi nemaipovestită pe mare.