Magistraţii clujeni au admis săptămâna trecută solicitarea reprezentanţior Centrului Regional de Supraveghere Ecologică Munţii Apuseni şi Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu şi au anulat HCL nr 38 din 2010 a Comunei Budureasa, prin care se extindea intravilanul localităţii cu 86 de hectare, în zona de protecţie totală a Platoului Padiş.

De peste un deceniu un grup de investitori italieni şi britanici încearcă aici demararea unui proiect turistic, cu pârtii de schi, 7 hoteluri de lux, 18 hosteluri şi vile, cu o capacitate de cazare de aproape 3.000 de locuri. Alături de aceştia au stat reprezentanţii administraţiei locale şi judeţene, care au pus umărul la realizarea unor schimburi de terenuri, pentru a reuşi o suprafaţă compactă.

Investitorii au susţinut că proiectul de 60 de milioane de euro, este benefic pentru dezvoltarea zonei, acoperă sub un procent cu construcţiile din arealul dedicat.

Împotriva lor s-au mobilizat membrii unor asociaţii ecologiste, care au reclamat faptul că proiectul vizează chiar o zonă de protecţie totală a Parcul Naţional Apuseni. Aceştia au obţinut susţinerea Comitetului Ştiinţific al Parcului, care a avertizat asupra pericolului în care s-ar fi aflat speciile de plante şi mamiferele din ecosistem.

Vă prezentăm decizia instanţei de fond, Tribunalul Cluj, din iunie 2016, menţinută de magistraţii Curţii de Apel Cluj.

Instanţa,

Prin cererea formulată de către reclamanţii C.I.D.R.M., C.R.S.E.M.A. în contradictoriu cu pârâtul C.L.C.B. s-a solicitat instanţei să dispună anularea HCL nr. 38/2010 a C.L.C.B..

În motivarea cererii, reclamanţii arată că prin hotărârea atacată s-a aprobat PUZ pentru introducerea în intravilan – extindere UTR 13 Budureasa a terenului în suprafaţă de 859.394 mp, cu destinaţia de zonă turistică Padiş-Lazuri, zonă cu profil turistic şi pârtii de schi cu telescaun.

Actul administrativ atacat este nelegal, având în vedere numeroasele vicii de nelegalitate.

Amplasamentul propus pentru introducerea în intravilan se află în zona de conservare specială a Parcului Naţional Apuseni, zonă de protecţie integrală.

Actele care au stat la baza emiterii hotărârii atacate Adresa emisă de către Ministerul mediului nr. 104678/SM/10.02.2009 şi schiţa vizată de către OCPI Bihor nu pot produce efecte deoarece contravin zonificării interioare a Parcului stabilită prin anexa la Ordinul MM nr. 552/2003, act administrativ normativ cu forţă juridică superioară.

Adresa menţionată nu poate schimba nici OUG 57/2007 şi nici Ordinul MMDD nr. 552/2003.

Singurele modificări ce se pot aduce zonării interne a Parcului se pot face numai prin planul de management aprobat de Guvern și nu de către autoritățile locale. Din moment ce nu există o schimbarea statului juridice de protecție a zonei în discuție, hotărârea emisa este vădit nelegală.

Actul administrativ atacat este eliberat fără aviz de mediu, cu încălcarea flagrantă a prevederilor HG 1076 / 2004 privind Stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe.

După cum se poate observa din adresa Agenției Naționale pentru Protecția Mediului nr.1 / 1070 / IN / 08. 07. 2010 si din adresa APM. Cluj-Napoca nr.1212 / 10. 02. 2010, dosarul „Solicitare de avizare PUZ – stațiune turistică Padiș Lazuri” depus de beneficiara proiectului, SC C.T.H.R.P. SRL a fost clasată în conformitate cu prevederile art. 37 din HCL 1076 / 2004.

Titularul planului nu a depus avizul Administrației Parcului Național Apuseni, așa încât nu s-a demarat procedura avizării de mediu cu etapele sale, așa cum prevede art.3 din HG 1076 / 2004. Același lucru este confirmat și de adresa APM Cluj-Napoca nr. 1/16. 01. 2008.

Pe de altă parte, din punct de vedere al oportunității emiterii actului administrativ, se arată că zona este inclusă în Situl Natura 2000 iar prin OM 776 / 2007 a fost desemnată ca sit de importanță comunitară, ca parte integrantă a Rețelei Ecologice Natura 2000 în România, în interiorul acesteia fiind identificate 35 de tipuri de habitate dintre care 7 prioritare, 13 specii de mamifere, 1 prioritară, 3 specii de pești, 3 specii de reptile și amfibieni, 10 specii de nevertebrate, dintre care 2 prioritare și 4 specii de plante, drept pentru care orice proiect care urmează să se realizeze în interiorul parcului și în această zonă nu trebuie să afecteze integritatea și starea de conservare a acestora.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii 554/2004, HG 1076/2004, OMM 552/2003.

În probaţiune au fost anexate înscrisuri şi s-a solicitat încuviinţarea efectuării unui raport de expertiză.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul C.L.C.B. a solicitat respingerea cererii, în principal în baza excepției lipsei de calitate procesuală activă a reclamanților.

S-a arătat că dreptul organizațiilor neguvernamentale de acțiune în fața instanțelor judecătorești în legătură cu problemele de mediu nu presupun și capacitatea specifică pentru a sta în judecată în litigii de contencios administrativ.

Apreciază pârâtul că organizațiile neguvernamentale pot sta în justiție doar în legătură cu acțiuni al căror obiect este cel de mediu.

Hotărârea atacată a fost emisă însă în conformitate cu prevederile Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului şi are ca obiect stabilirea regimului de gestionare a unei suprafețe de teren din perimetrul comunei, prin atribuirea în privința acesteia a amplasamentului intravilan.

Obiectul acţiunii nu se raportează la o acţiune de mediu.

Astfel, reclamanții sunt nevoiți să dovedească în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 indice 1 din Legea 554 / 2004 că vătămarea interesului public pe care o reclamă decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Această dovadă nu s-a făcut însă în cauză.

În subsidiar, pe fond se arată acțiunea formulată este neîntemeiată.

Reclamanţii nu fac în niciun fel dovada conform datelor și identificărilor cadastrale că zona de protecție integrală este identică sau se suprapune cu zona la care face referire hotărârea atacată. Elementul suprapunerii suprafeței cuprinse în PUZ pe o anumită zonă de protecție s-a analizat și existau dovezi suficiente în momentul adoptării hotărârii care arătau că nu există suprapunere cu zona de protecție specială sau integrală.

Nu corespunde realității afirmația reclamanţilor în sensul că adoptarea hotărârii atacate s-a făcut în temeiul unei adrese de la MMDD și a unei schițe vizată de OCPI, acte prin care s-au modificat zonele cuprinse în Parcul Național Apuseni.

În realitate hotărârea are la bază actele necesare, respectiv Avizul 57 / 2010 al Comisiei județene de urbanism și amenajarea teritoriului Bihor, Hotărârea 53 / 2009 a C.L.B. privind aprobarea avizului prealabil de oportunitate și Certificatul de urbanism 293 / 2009.

Hotărârea a fost verificată pentru legalitate iar Prefectul Județului Bihor a concluzionat în sensul legalității acesteia

Cu privire la avizul de mediu, se arată că acesta nu era necesar în cauză.

Hotărârea atacată prevede aprobarea documentației PUZ pentru introducerea în intravilan – extindere UTR 13 Budureasa.

Prin urmare, ceea ce s-a aprobat nu a fost realizarea unei UTR noi ci extinderea celei deja existentă.

În aceste condiții nu era nevoie ca documentația aferentă hotărârii să cuprindă și un aviz special de mediu, acesta existând deja pentru acest PUZ.

Avizul este necesar pentru implementarea PUZ, dar acesta este o etapă ulterioară și corespunde dispozițiilor art. 73 din OUG 195/2005 aprobată prin Legea 26 5/2006.

Apoi se susține că nu Agenția pentru Protecția Mediului Cluj ci Agenția Județeană pentru Protecția Mediului Bihor era competentă să se pronunțe în această situație.

Agenția pentru Protecția Mediului Bihor a constatat și decis că proiectul intră sub incidența Hotărârii Guvernului 44 5/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului și a impus etapele ce trebuie urmate din acest punct de vedere.

Nu este fondată nici critica referitoare la oportunitate pe care o prezintă reclamanta.

Includerea zonelor de protecție integrală din cuprinsul Parcului Național Apuseni în Situl Natura 2000 și Sit de importanță comunitară nu constituie un impediment la statutul de zona intravilan din punctul de vedere al amenajării teritoriului.

În cauză a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului, beneficiarul PUZ SC C.T.H.R.P. SRL .

În motivarea cererii de intervenţie, s-a arătat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii de intervenţie, intervenienta fiind beneficiarul actului administrativ atacat.

Apoi se mai arată că se impune respingerea cererii de chemare în judecată, în principal în baza exepţiei de lipsă a calităţii procesuale active , de lipsă a interesului reclamanţilor şi de inadmisibilitate. În susţinerea excepţiilor s-a invocat faptul că reclamanţii nu justifică vătămarea unui drept sau interes legitim şi nu pot formula o acţiune întemeiată pe interesulpublic.

Pe fond, se impune respingerea cererii, având în vedere că au fost respectate toate cerinţele legale la aprobarea PUZ, inclusiv sub aspectul cerinţelor de avizare.

A mai arătat intervenienta că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii de intervenţie, fiind beneficiarul actului administrativ atacat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.52 C.pr.civ.

În probaţiune au fost anexate înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată de către reclamanţi faţă de cererea de intervenţie s-a solicitat respingerea acesteia.

În ceea ce priveşte excepţiile s-a arătat că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere contenciosul obiectiv al mediului, iar pe fond s-a arătat că punctul de vedere al intervenientei este nelegal,având în vedere cele expuse în cererea principală.

Analizând cererea în contencios administrativ formulată, în baza probelor administrate, instanţa reţine că aceasta este întemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, excepţia lipsi de interes şi excepţia inadmisibilităţii promovării unei acţiuni întemeiată pe apărarea unui interes public, instanţa este ţinută a se pronunţa cu prioritate, înainte de cercetarea fondului.

Având în vedere legătura strânsă dintre aceste excepţii,instanţa le va trata împreună.

Pârâtul C.L.C.B. şi intervenienta au susţinut că reclamanţii, organizaţii neguvernamentale de protecţie a mediului, nu au calitate procesuală activă în cauză, având în vedere că obiectul cauzei se raportează la anularea unor documentaţii de urbanism. În aceste condiţii s-a susţinut că reclamanţii nu se pot prevala de dispoziţiile art. 20 alin. 6 din OUG 195/2006 şi că sunt ţinuţi să facă dovada calităţii şi a interesului în sensul art. 8 ind. 1 din Legea 554/2004, respectiv a faptului că vătămarea interesului public pe care o reclamă decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. Nu este admisibilă invocarea vătămării unui interes public.

Reţine instanţa însă că problemele de mediu nu se raportează doar la actele administrative identificate ca atare, eliberate în procedura emiterii avizelor şi acordurilor de mediu de către autorităţile de protecţie a mediului ci la orice act cu un potenţial impact asupra mediului, acesta fiind înţelesul atribuit de către legiuitor prin OUG 195/2005, atunci când a atribuit calitate procesuală activă organizaţiilor de protecţie a mediului prin art. 20 alin. 6 din ordonanţa menţionată.

Această calitate a fost atribuită organizaţiilor de mediu tocmai având în vedere importanţa reglementării în materie şi a necesităţii ocrotirii dreptului la un mediu sănătos, drept recunoscut constituţional şi prevăzut ca atare în convenţiile internaţionale la care România este parte.

Din această perspectivă, contenciosul mediului este un contencios obiectiv şi nu subiectiv iar în acest sens nu se impune ca organizaţiilor reclamante să le fie cerută dovedirea existenţei încălcării unui interes legitim privat care să le justifice calitatea procesuală activă şi interesul.

Prin urmare, reţine instanţa că reclamanţii, atâta timp cât pretind că, prin documentaţia de urbanism aprobată, s-a adus atingere mediului inclusiv prin eliberarea documentaţiei fără aviz de mediu, se va reţine calitatea procesuală activă a reclamanţilor precum şi interesul, acţiunea nefiind inadmisibilă.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine că reclamanţii au invocat lipsa avizelor necesare adoptării unei documentaţii PUZ, printre care şi avizul de mediu, precum şi interdicţia de adoptare a unei asemenea documentaţii, având în vedere că teritoriul studiat prin PUZ se suprapune cu zona de conservare specială a Parcului Naţional Apuseni.

În cercetarea legalităţii documentaţiei de aprobare a PUZ prin HCL 38/2010 , din perspectiva cerinţelor legale de avizare, instanţa apreciază că trebuie să plece de la certificatul de urbanism eliberat în cauză, act premergător hotărârii atacate de adoptare a PUZ.

Reţine instanţa că intervenienta SC C.T.H.R.P. a solicitat – având în vedere că terenul se găsea în extravilan -Consiliul Judeţean Bihor eliberarea unui certificat de urbanism pentru introducerea în intravilanul comunei Budureasa a unui teren în suprafaţă de 85, 93 ha, mai exact 85, 9394 mp. în vederea amenajării unei zone turistice Padiş-Lazuri, pentru zonă cu profil turistic şi pârtii de schi cu telescaun.

A fost eliberat astfel Certificatul de urbanism nr. 293 din 17 noiembrie 2009.

Ulterior s-a întocmit documentaţia PUZ care a fost adoptată de către C.L.B. prin HCL nr. 38/2010.

Se reţine că certificatul a fost solicitat în vederea elaborării PUZ pentru introducerea în intravilan a terenului de 85, 93 ha şi amenajarea unei zone turistice de schi, cu menţionarea cerinţelor de avizare a documentaţiei.

Se prevede la capitolul „ regim tehnic” că documentaţia PUZ se va realiza în baza Ordinului MLPAT 176/N/2000 şi a Ghidului GM-010-2000, a Legii nr. 50/1991 şi al Legii 350/2001 şi că va fi avizată de către Consiliul Judeţean Bihor.

Se prevede de asemenea, că terenul din extravilan poate fi introdus în intravilan prin PUZ, cu scoaterea terenului din circuitul agricol, în sensul art. 57 alin.4 din Ordinul 1430/2005, al Legii 50/1991 republicată şi al art. 90-103 din Legea 18/1991 republicată.

Apoi se mai prevede la capitolul „ obligaţii ale titularilor certificatului de urbanism” obligaţia titularului de a se prezenta la autoritatea competentă pentru protecţia mediului pentru ca această autoritate să decidă încadrarea sau neîncadrarea proiectului investiţiei în lista proiectelor supuse evaluării impactului asupra mediului. Se precizează că în urma evaluării iniţiale a investiţiei se va emite actul administrativ al autorităţii competente.

În plus, au mai fost menţionate şi o altă serie de cerinţe, stabilite în legătură cu elaborarea documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii , acestea nefăcând obiectul atenţiei instanţei.

Verificând dosarul administrativ, instanţa a constatat că documentaţia aprobată prin HCL 38/2010 a C.L.B. nu respectă cerinţele de avizare în vederea adoptării PUZ, confirmându-se astfel punctul de vedere al reclamanţilor, sub acest aspect.

În sensul Anexei I din Legea 350/2001, punctul 12 care prevede cerinţele de avizare, se reţine că pentru zone protejate ori asupra cărora s-a instituit un tip de restricţie, precum şi cele care depăşesc limita unei unităţi administrative-teritoriale este necesară avizarea din partea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, consiliului judeţean, organismele centrale şi teritoriale interesate, consiliile locale.

În dosarul administrativ aferent PUZ, instanţa a identificat Avizul condiţionat nr. 57 din 18.05.2010 emis de către Comisia Judeţeană de Urbanism şi Amenajare a Teritoriului din cadrul Consiliul Judeţean Bihor /f. 69-70/ volumul I /care avizează favorabil documentaţia, însă condiţionează avizul favorabil de obţinerea avizului de la Agenţia pentru Protecţia Mediului, a avizului Ministerului Turismului, a avizului Consiliului Judeţean Bihor – Serviciul Administrare, Întreţinere Drumuri judeţene, aviz pentru scoaterea cin circuitul agricol, aviz CN Apele Române Bihor, aviz RN a Pădurilor Romsilva, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea, avizul Administraţiei Parcului Natural Apuseni, avizul comunelor Pietroasa, Lazuri de Beiuş şi Bunteşti.

Avizul este semnat de către secretarul CJUAT şi aprobat de Preşedintele Consiliului Judeţean Bihor.

A mai fost identificat Avizul favorabil al ITRSV Oradea, pentru introducerea terenului în intravilan, menţionându-se că nu este afectat fondul forestier, însă se menţionează de asemenea, că avizul nu ţine loc de aprobare privind scoaterea unor suprafeţe din circuitul agricol sau forestier.

Au fost identificate HCL Budureasa nr. 59/2008, Aviz de oportunitate Primar Budrureasa nr. 1/2009.

Mai există şi Avizul favorabil al Administraţiei Parcului Naţional Apuseni.

În rest, nu au mai fost identificate alte avize, nici avizul de mediu menţionat de către reclamanţi.

Se menţionează în Memoriul de prezentare al PUZ că mai există HCL Rieni nr. 59/2008, HCL Lunca nr.7/2009 şi HCL Bunteşti nr. 32/2008, însă acestea nu au fost depuse la dosar.

Pârâtul C.L.C.B. recunoaşte că nu există aviz de mediu, însă pretinde că acesta trebuie obţinut în procedura de autorizare, ulterior adoptării PUZ.

Instanţa reţine că punctul de vedere al pârâtului este eronat şi nelegal.

În certificatul de urbanism şi Avizul condiţionat nr. 57/2010 al Comisiei judeţene de Urbanism şi Amenajare a Teritoriului Bihor este menţionată necesitatea avizării proiectului din partea autorităţii de mediu competente.

Nici nu se poate pune problema ca avizul de mediu să lipsească sau să fie necesar doar la autorizare, deoarece în sensul art 5 din HG 1076/2004,

(1) Evaluarea de mediu se efectuează pentru planurile şi programele care pot avea efecte semnificative asupra mediului, conform prevederilor alin. (2)-(4).

(2) Se supun evaluării de mediu toate planurile şi programele care:

a) se pregătesc pentru următoarele domenii: agricultură, silvicultură, pescuit şi acvacultură, energie, industrie, inclusiv activitatea de extracţie a resurselor minerale, transport, gestionarea deşeurilor, gospodărirea apelor, telecomunicaţii, turism, dezvoltare regională, amenajarea teritoriului şi urbanism sau utilizarea terenurilor, şi care stabilesc cadrul pentru emiterea viitoarelor acorduri unice pentru proiectele care sunt prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la <LLNK 12002 918 20 301 0 33>Hotărârea Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice private supuse acestei proceduri; ori care

b) datorită posibilelor efecte afectează ariile de protecţie specială avifaunistică sau ariile speciale de conservare reglementate conform <LLNK 12000 236180 301 0 47>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin <LLNK 12001 462 10 201 0 18>Legea nr. 462/2001.

De altfel, intervenienta a încercat de două ori să obţină avizul de mediu şi s-a adresat Agenţiei pentru Protecţia Mediului Cluj sub nr. 8220/11.10.2006 şi 5720/17.06.2010, însă nu a reuşit obţinerea acestui aviz.

A apreciat autoritatea de mediu că este necesară evaluarea de mediu în sensul HG 1076/2004 în scopul obţinerii avizului. Pentru a concluziona în acest fel, autoritatea de mediu a reţinut că amplasamentul propus pentru investiţie se găseşte în zona de conservare specială a Parcului Naţional Apuseni./f.25/

Pârâtul a precizat că autoritatea competentă de mediu este cea din judeţul Bihor şi nu cea din judeţul Cluj, prin urmare, cele susţinute de către această din urmă autoritate sunt nerelevante şi oricum, suprafaţa studiată prin PUZ nu se suprapune peste zona de conservare specială a Parcului.

Reţine instanţa însă, pe de-o parte, că nu s-a depus la dosar niciun înscris din partea autorităţii competente din Bihor, deşi se afirmă că această autoritate s-a pronunţat în cauză, iar pe de altă parte autoritatea de mediu este singura îndreptăţită şi competentă să stabilească dacă pentru proiectul propus este sau nu necesară evaluarea de mediu.

În plus, reţine instanţa că şi dacă nu s-ar pune problema existenţei zonei de conservare specială a Parcului, evaluarea de mediu tot ar fi necesară, având în vedere planul de amenajare a teritoriului şi urbanism sau utilizare a terenurilor şi cerinţa evaluării potrivit art. 5 lit. a din HG 1076/2004.

Pe de altă parte, atâta timp cât asupra terenului studiat s-a instituit o zonă de protecţie aferenta sitului Natura 2000, evaluarea se impune şi din această perspectivă, impunându-se obţinerea avizului Natura 2000, independent de existenţa sau nu a zonei de conservare specială a Parcului.

Împrejurarea că suprafaţa Parcului Naţional Apuseni a fost declarată sit de importanţă comunitară şi parte integrantă a reţelei ecologice Natura 2000, rezultă din Adresa nr. 124013/30.01.2008 a Direcţiei Protecţia Naturii Biodiversitate, Biosecuritate din cadrul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile. /f.28-29/vol.I. cât şi din Adresa Administraţiei Naţionale a Parcului Apuseni nr. 362/28.02.2012. /f.292-293/ volumul I.

La dosar se regăseşte un studiu de mediu, /f.137-159/ însă acesta a fost efectuat ca studiu de fundamentare al PUZ în sensul Ordinului MLPAT 176/N/2000 şi a Ghidului GM-010-2000, iar procedura evaluării de mediu este o procedură separată, finalizată cu acte de reglementare, în sensul OUG 195/2005 şi al HG 1076/2004.

A mai precizat pârâtul că este incidentă în cauză HG nr. 445 / 2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, însă chiar dacă este incident acest act normativ nu s-a făcut nici dovada urmări acestei proceduri şi nu s-a depus la dosar un aviz, acord sau o decizie intermediară a autorităţii de mediu.

Raportat la aspectele menţionate , va consta instanţa că documentaţia PUZ a fost adoptată în mod nelegal, cu nerespectarea cerinţelor legale de avizare, prin urmare, independent de celelalte motive de nulitate invocate, se impune anularea HCL nr. 38/2010 .

În legătură cu motivul de nulitate al hotărârii referitor la suprapunerea terenului studiat prin PUZ peste zona de conservare specială a Parcului Naţional Apuseni, suprapunere care ar determina interdicţia oricăror forme de exploatare sau utilizare a resurselor, instanţa va avea în vedere, Ordinul nr. 7/1990 al Ministrului Apelor,Pădurilor Şi Mediului Înconjurător prin care s-a constituit Parcul Naţional Apuseni, Hotărârea Guvernului 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora precum şi Ordinul 552/2003 prin care s-a aprobat zonarea interioară a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversitatii biologice

Pentru verificarea suprapunerii s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză topografică şi cadastrală, de către expertul M.M.T., cu luarea în considerare a documentaţiei anexă actelor normative anterior menţionate şi a documentaţiei aferente PUZ.

Expertul a precizat că terenul în litigiu , în mod cert, se află în zona protejată a Parcului Naţional Apuseni. În interiorul parcului există mai multe zone, printre care şi zona de conservare specială.

Potrivit expertului, din conţinutul reglementărilor existente, HG 230/2003 şi Ordinul 552/2003, ambele cu anexe grafice, hărţi şi descrieri narative, există trei posibilităţi de identificare a zonelor de conservare specială : conform anexei grafice la Ordinul 552/2003, conform planurilor de amenajamente silvice şi conform descrierii narative.

Reţine instanţa că expertul a efectuat trei variante de expertiză, conform celor trei posibilităţi menţionate.

În prima variantă, conform anexei grafice la Ordinul 552/2003, perimetrul terenului studiat prin PUZ se suprapune integral cu zonele de conservare specială.

În a doua variantă, conform planurilor de amenajamente silvice, zonele de conservare specială se află la vest de terenul în litigiu, cu excepţia unei parcele de 2,5 ha , suprafaţa care are în prezent destinaţia de pădure, corespunzătoare parcelei silvice 161.

În a treia variantă, conform descrierii narative din Ordinul 552/2003, rezultă că zona de conservare specială se află la vest de terenul în litigiu, mai puţin parcela de 2,5 ha , suprafaţa care are în prezent destinaţia de pădure, corespunzătoare parcelei silvice 161.

Expertul a mai răspuns ulterior la obiecţiuni, însă şi-a menţinut punctul de vedere.

Reţine instanţa din concluziile expertizei că există posibilităţi diferite de identificare a zonei de conservare specială, după cum ne raportăm la anexa grafică sau descrierea narativă a zonei din cadrul aceluiaşi act normativ, respectiv Ordinul 552/2003.

Atât descrierea narativă cât şi anexa grafică, fiind cuprinse în cadrul aceluiaşi ordin, au aceeaşi putere de lege.

În aceste condiţii, fără promovarea unei acţiuni în anulare a Ordinului 552/2003, în urma căreia să să se stabilească care este amplasamentul cert al zonei de conservare, instanţa nu este îndreptăţită să considere că terenul în litigiu nu se suprapune peste zona de conservare specială a Parcului Naţional Apuseni.

Într-o astfel de acţiune se poate discuta şi despre opinia expertului asistent în legătură cu incidenţa în cauză a Legii 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate./f.1-4/ vol.III.

Instanţa şi părţile au încercat pe parcursul procesului să identifice şi alte documente şi lucrări tehnice care să ajute la stabilirea exactă a amplasamentului zonei de conservare, însă nu s-a reuşit obţinerea unor acte relevante din acest punct de vedere.

Prin răspunsul la adresa efectuată de către instanţă la Ministerul Mediului şi Pădurilor se arată că pentru delimitarea zonării interne a Parcului Naţional Apuseni nu s-au efectuat documentaţii cadastrale, delimitarea fiind făcută prin descrierea narativă, poziţionată pe hartă, cu luarea în considerare a hărţilor anexe HG 230/2003 şi Ordinului 7/1990. /f.27-40/ vol.II/

Prin urmare, raportat la aspectele menţionate, atâta timp cât cel puţin una dintre variante plasează terenul în litigiu în zona de conservare specială a Parcului Naţional Apuseni, instanţa va reţine că se impune anularea hotărârii atacate.

La alegerea acestei soluţii ,instanţa a avut în vedere şi Adresa nr. 124013/30.01.2008 a Direcţiei Protecţia Naturii Biodiversitate, Biosecuritate din cadrul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile prin care se arată că harta anexă a Ordinului 552/2003 corespunde studiilor de fundamentare pentru constituirea Parcului Naţional Apuseni realizat în perioada 1992-1993 de către Institutul de Biologie Bucureşti şi Universitatea Bucureşti./f.28-29/vol.I/

Reţine instanţa că dificultăţile de identificare au determinat de-a lungul timpului şi puncte de vedere diferite ale organismelor cu atribuţii în domeniu, inclusiv a celor competente pentru avizarea proiectului, însă până la o eventuală anulare a Ordinului, ansamblul probelor conduc spre concluzia că terenul studiat prin PUZ se suprapune cu zona de conservare specială.

Raportat la aspectele menţionate, în baza art.1,8,10 şi 18 din Legea 554/2004, art. 20 alin. 5 din OUG 195/2005 şi Anexa I din Legea 350/2001, punctul 12, instanţa va admite acţiunea principală formulată, va anula HCL Budureasa nr.38/2010 şi va respinge cererea de intervenţie.

În baza art. 274 C.pr.civ, instanţa va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamanţilor a cheltuielilor de judecată constând în onorariu expertului, 3800 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea principală formulată de către reclamanţii C.I.D.R.M. şi C.R.S.E.M.A., cu sediul procesual ales la SPA H. cu sediul în …, str. .. nr. .. jud. .. în contradictoriu cu pârâtul C.L.C.B., cu sediul în .. ,str. .. nr. …,jud. …

Anulează Hotărârea C.L.B. nr. 38/2010.

Respinge cererea de intervenţie formulată de către intervenienta C.T.H.R.P.SRL, cu sediul procesual în .., str. .. nr…, ap…,.., jud…

Obliga pârâtul la plata în favoarea reclamanţilor a cheltuielilor de judecată constând în onorariu expertului, 3800 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Tribunalul Cluj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 15.06.2016      

PREŞEDINTE , M.T. GREFIER, O.L.

M.T. 30 Iunie 201