Reprezentanţii Eparhiei de Cluj Gherla au participat la festivităţile dedicate Zilei Naţionale, dar au marcat şi separat un moment regretabil în viaţa bisericii Greco- Catolice, petrecut la 3 decenii după reîntregirea ţării.

Ziua Naţională a României. Sărbătoare şi comemorare în Eparhia de Cluj- Gherla

Ziua Naţională a României 1 decembrie 1918 a fost, în Eparhia de Cluj-Gherla, ca şi în întreaga Biserică Greco-Catolică, zi de sărbătoare, rugăciune, dar şi de întristare, comemorare.

Sărbătoare, pentru că un dublu centenar aduce în suflete un mare Ierarh şi român, chipul Episcopului Iuliu Hossu, cel care, în 1917 a fost consacrat Episcop de Gherla, pentru ca la 1 Decembrie 1918 să citească mulţimilor adunate la Alba Iulia, Rezoluţia Unirii Transilvaniei cu Ţara Mamă, România.

Comemorare, pentru că, 30 de ani mai târziu, prin Decretul nr. 358 publicat în Monitorul Oficial din 2 decembrie 1948, „organizaţiile centrale şi statutare ale cultului greco-catolic, ca: Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, organele, congregatiunile, protopopiatele, mănăstirile, fundaţiunile, asociaţiunile, cum şi orice alte instituţii şi organizatiuni, sub orice denumire, încetează de a mai exista”. (…) Iar în art. 2 se specifica: „Averea mobila şi imobilă aparţinând organizaţiilor şi instituţiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepţia expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Roman, care le va lua în primire imediat” şi „va hotãrî destinaţia acestor averi, putând atribui o parte din ele Bisericii Ortodoxe Romane, sau diferitelor ei pãrţi componente”.

Privind spre aceste două momente, Episcopul eparhial de Cluj-Gherla Florentin Crihălmeanu, în cadrul celebrării liturgice din Catedrala „Schimbarea la Faţă” din Cluj, s-a adresat credincioşilor veniţi să onoreze acest moment solemn al Bisericii şi să primească rodul Sfintei Jertfe, pe Isus în suflete, suprema pace.

Preasfinţia Sa a spus: „Ne bucurăm cu toţii pentru că este Ziua Națională, începe în mod oficial Centenarul Unirii de la 1 Dec. 1918, şi se cunoaște faptul că Vestitorul care a dat glas Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia, a fost Episcopul de numai 33 de ani al Gherlei atunci, Iuliu Hossu, mai târziu în tronul acestei Eparhii și al acestei catedrale din Cluj. Ne bucurăm cu toții pentru acel moment de unitate între români, care reprezintă unul dintre idealurile împlinite ale Bisericii Greco-Catolice, din cele trei: unitatea cu Dumnezeu, unitatea între români și al treilea, pentru care mai rămâne încă de luptat, unitatea între confesiuni.

În același timp însă, bucuria noastră este umbrită de un alt 1 decembrie, cu 30 de ani mai târziu, atunci când, de fapt, aniversarea de 30 de ani de la Marea Unire, Episcopii greco-catolici o făceau în arest preventiv la vila Dragoslavele a Patriarhului Iustinian Marina. Mai mult, Memoriile Cardinalului Iuliu Hossu consemnează scris cum, la 3 decembrie 1948, însăși Patriarhul Iustinian Marina şi cu Episcopul vicar Teoctist pe vremea aceea, veneau la Episcopii greco-catolici arestați la Dragoslavele, pentru a le arăta triumfători Monitorul Oficial în care fusese publicat Decretul de desființare a Bisericii Greco-Catolice, pe motivul așa-zisei „reîntregiri”.

Preasfinția Sa a făcut invitaţia de a se citi „Memoriile Cardinalului Iuliu Hossu, ca și Memoriile Episcopului Ioan Ploscaru, pentru a înțelege ce a însemnat de fapt acea «reîntregire» despre care cu durere vedem că se vorbeşte şi în zilele noastre şi care este chiar aniversată de unii, astăzi. Dar, aşa cum momentul Unirii de la 1 Decembrie 1918, a fost cinste pentru întreg neamul românesc, acel 1 decembrie 1948 a fost rușine pentru neamul romanesc. Aceasta pentru că, nu s-a distrus atunci doar o Biserică, Biserica Greco-Catolică, ci s-a distrus un întreg fundament cultural al neamului românesc care a primit lumina de la Blaj, sediul mitropolitan al Bisericii Greco-Catolice. Blajul a fost denumit de Mihai Eminescu „Mica Romă”, sau locul „de unde a răsărit soarele românilor” – cum spunea Ioane Heliade Rădulescu. Acolo Călugării Bazilieni, Episcopii şi Preoţii greco-catolici au plecat la studii în marile centre culturale europene și apoi au adus lumina învățăturii, pentru ca unii dintre ei să plece apoi către Moldova și Ţara Românească pentru a duce învățătura cărții. Primele scrieri culte în limba română se leagă de Blaj: Biblia lui Samuel Micu, Istoria, Catehismul cel Mare – al lui Petru Maior şi Gheorghe Şincai, de asemenea, primele gramatici ale limbii române ca și limbă latină sunt legate de tot de nume ale Episcopilor greco-catolici. Aceste lucruri trebuie cunoscute. De aceea, ne gândim cu bucurie la Unirea de la 1918, dar în acelaşi timp deplângem pe aceia care s-au numit făuritorii „reîntregirii” de la 1948”.

Programul a continuat în catedrala greco-catolică clujeană din nou cu rugăciune, cu pr. consilieri şi vicari, un Te Deum pentru făuritorii unităţii, dar şi, aceeaşi rugăciune, pentru cei care în numele unităţii, au dorit să suprime Biserica Greco-Catolică, neputând de fapt decât să o coboare în catacombe. Dar, din jertfa şi martiriul ce a urmat, izvorăşte peste timp o şi mai strălucitoare lumină spirituală. Este aceeaşi cu lumina Cerului din care şi blândul Păstor Iuliu Hossu revarsă şi azi glasul şi binecuvântarea, prin înregistrarea ascultată apoi în catedrală. În cel de-al 85-lea an al vieţii, fiind în detenţie la Mănăstirea ortodoxă Căldăruşani, Primul Cardinal al românilor rostea din nou cuvintele spuse de pe tribuna de la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918, „cu glasul scăzut, dar cu neîmbătrânită dragostea de atunci”, rostind aşa: „Fraţilor, ceasul plinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernicul rosteşte, prin poporul său credincios, dreptatea sa însetată de veacuri. Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuieşte România Mare, una şi nedespărţită, rostind fericiţi, toţi românii de pe aceste plaiuri: ne unim pe veci cu Ţara mamă, România!” În continuare, după recitarea punctelor din Rezoluţia Unirii, Episcopul a adăugat: „Atunci m-am îmbrăţişat cu Prea Sfinţia Sa Dr. Miron Cristea, Episcop de Caransebeş, în faţa mulţimilor entuziasmate care aclamau şi plângeau de bucurie”. Atunci, Prea Sfinţia Sa Iuliu Hossu a mai spus mulţimilor: „Pe cum ne vedeţi aici îmbrăţişaţi frăţeşte, aşa să rămână îmbrăţişaţi, pe veci, toţi fraţii români!”

După momentele de rugăciune, sărbătoare şi comemorare din catedrală, Preasfinţia Sa Florentin, însoţit de preoţi şi studenţi teologi, împreună cu reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe şi cu autorităţile locale, au participat la Ceremonialul militar organizat la monumentul lui Avram Iancu din Cluj-Napoca, „unindu-se în cuget şi simţiri” cu bucuria clujenilor şi a întregii ţări de Ziua Naţională a României.

Tot de Ziua Naţională, intrarea în Centenarul Unirii a fost marcată, la Cluj, prin afişarea a două bannere pe clădirea Catedralei greco-catolice din Piaţa Cipariu a „Martirilor şi Mărturisitorilor sec. al XX-lea”. Catedrala încă în construcţie, reprezintă împlinirea unui vis al generaţiei de Mărturisitori ai Bisericii, al celor lipsiţi de libertate şi de biserici şi a fost dorită cel dintâi de Cardinalul de vie amintire Iuliu Hossu, care încă înainte de 1948 a obţinut un teren pentru construirea ei.

Bannerele poartă harta României întregite şi chipul marelui Arhiereu Iuliu Hossu, aşa cum era în tinereţe, la începutul episcopatului său când a primit marele har al vestirii Unirii la Alba Iulia; se poate vedea şi chipul maximei umilinţe şi supremei glorii, imaginea în zeghe de închisoare, apoi imaginea dinspre apusul vieţii, cum se afla închis la Căldăruşani, aplecat sub povara unei cruci ce s-a unit desăvârşit cu cea a Mântuitorului şi îl ridică, prin procesul de canonizare în curs, spre treapta altarelor. Zidurile noii catedrale poartă astfel un semn de bucurie şi de reamintire, la împlinirea unui dublu centenar: al episcopatului Episcopului Iuliu Hossu şi al vestirii şi împlinirii Marii Uniri.