Filarmonica de Stat „Transilvania” vă invită joi, 29 februarie 2018, de la ora 19.00, la sala Auditorium Maximum a Colegiului Academic, pentru a lua parte la un concert vocal-simfonic dirijat de Vladimir Lungu, cu prezența deosebită a sopranei Tatiana Lisnic, dar și a artiștilor Iulia Merca, Ion Timofti și Dan Popescu. De asemenea, alături de Orchestră, vom avea și Corul Filarmonicii de Stat ”Transilvania”, într-un program care-i va cuprinde pe Mascagni și pe Rossini.

Concert vocal-simfonic – dirijor Vladimir Lungu Joi, 29 martie 2018, ora 19, Abonament 20 Colegiul Academic

Vladimir Lungu dirijor

Tatiana Lisnic soprană
Iulia Merca mezzosoprană
Ion Timofti tenor
Dan Popescu bas

Cornel Groza dirijorul corului

Pietro Mascagni
Intermezzo din Cavalleria rusticana
Gioachino Rossini
Stabat Mater

Împreună cu Paiaţe de Leoncavallo, Cavalleria rusticana de Mascagni este considerată cel mai important exemplu al verismului în muzică (la origini, verismul a fost o mişcare literară italiană; în muzică, se distinge prin reliefarea realistă a vieţii de zi cu zi, în special a traiului claselor de jos). Opera, a cărei acţiune se petrece într-un sat sicilian, are în centru povestea unei iubiri trădate şi a geloziei care duce la duel şi moarte. Succesul imens de care s-a bucurat opera avea săl apese pe Mascagni pentru tot restul vieţii, întrucât nici o altă lucrare a sa n-a mai atins acelaşi nivel. Scrisă întrun singur act, opera este divizată în două scene despărţite de serenul Intermezzo.

În ceea ce privește lucrarea lui Rossini, poemul medieval Stabat Mater este, în general, atribuit călugărului franciscan Jacopone da Todi. Titlul provine de la cuvintele cu care începe, Stabat Mater dolorosa, descriind suferinţa Mariei în faţa crucificării lui Iisus. Atingînd o popularitate superioară oricărei creaţii similare, Stabat Mater a fost ulterior adaptată muzical, fiind inclusă şi în cărţile liturgice.

Stabat Mater şi-a găsit apoi locul în creaţia unor compozitori de marcă ai istoriei muzicii, precum Josquin des Prés, Palestrina, Pergolesi, Haydn, Rossini, Verdi sau Dvořák.

După compunerea operei Guillaume Tell, în 1829, Rossini nu a mai scris aproape nimic pentru următorii 40 de ani ai vieţii sale. Printre puţinele excepţii, Stabat Mater este una dintre cele mai frumoase lucrări ale lui, caracterizată, prin excelenţă, de lirismul specific compozitorului. Istoria spune că, după ce a ascultat Stabat Mater de Pergolesi, copleşit de perfecţiunea predecesorului său, Rossini ar fi afirmat că nu va compune niciodată o variantă proprie. Adevărat sau nu, Rossini şi-a încălcat promisiunea în 1831, când arhidiaconul Catedralei din Madrid i-a cerut să compună muzica pentru poemul medieval.

Cu Stabat Mater, intenţia lui Rossini a fost atât să aducă un omagiu tradiţiei catolice în care a crescut, cât şi să-şi exprime durerea pierderii părinţilor şi a doi prieteni foarte apropiaţi.

Din punct de vedere muzical, lucrarea combină două stiluri complet diferite: pe de o parte, muzica religioasă în tradiţia lui Palestrina şi Pergolesi, pe de alta arii caracteristice operei rossiniene. Secţiunile corale a cappella (ca Eja, Mater, fons amoris) contrastează puternic cu stilul pur de operă din solo-uri şi duete, ca Fac ut portem sau Cujus animam gementem.

Poetul şi criticul francez Théophile Gautier a descris lucrarea drept „nobilă, simplă şi serioasă”. Printre susţinătorii piesei, s-a aflat şi poetul Heinrich Heine, care afirma în Allgemeine Zeitung: „La fel ca printre pictori, şi printre muzicieni există o idee falsă referitoare la maniera corectă de tratare a subiectelor religioase. Pictorii cred că, în subiectele religioase, figurile trebuie reprezentate prin contururi înguste şi în forme cât mai puţin colorate cu putinţă… Adevăratul caracter al artei creştine nu stă în subţirimea şi paloarea corpului, ci într-o anumită efervescenţă a sufletului, pe care nici muzicianul, nici pictorul nu o pot dobândi prin botez sau prin muncă. Iată de ce găsesc Stabat Mater de Rossini mai apropiată de spiritul creştin decât Paulus al lui Mendelssohn, un oratoriu pe care adversarii lui Rossini îl consideră un model pentru idealul creştin.” Pe de altă parte, Richard Wagner a comentat ironic că lucrarea Stabat Mater e „prea teatrală” pentru a fi considerată o muzică religioasă. Tot Heine a răspuns: „Se spune că abordarea [teatrală] e prea lumească, prea senzuală, prea ludică pentru un subiect religios, prea uşoară, prea plăcută; acestea sunt văicărelile câtorva critici plictisitori. Deşi aceşti domni nu au pretenţia la o spiritualitate exagerată, ei sunt, în mod sigur, influenţaţi de o concepţie foarte limitată şi greşită asupra muzicii sacre… Semnul unui element creştin veritabil în artă este… o anumită profunzime interioară la care nu ajungem prin convertire şi pe care nici n-o putem învăţa.”

Informații despre artiști

Vladimir Lungu

Născut în Republica Moldova, Vladimir Lungu a absolvit cursurile de dirijat cor şi orchestră ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, unde a beneficiat de îndrumarea dirijorilor Petre Sbârcea, Gheorghe Victor Dumănescu şi Florentin Mihăescu

În 2002, Vladimir Lungu s-a alăturat colectivului Operei Naţionale Române din Cluj şi, după debutul cu Don Pasquale de Donizetti, şi-a petrecut următorii cinci ani dirijând numeroase producţii de operă şi diferite concerte. În paralel, a fost invitat să susţină concerte la pupitrul Operei Naţionale din Bucureşti, al Operei Maghiare din Cluj, al Teatrului de Operă din Constanţa, al Orchestrelor Filarmonicilor din Iaşi, Sibiu sau Oradea.

Între anii 2007 şi 2015, Vladimir a fost dirijorul Operei de Stat din Mersin, Turcia, al cărei director muzical a devenit în anul 2009. A dirijat un număr impresionant de opere şi balete, atât din repertoriul clasic, cât şi din cel turcesc, inclusiv o serie de premiere absolute. A participat frecvent la prestigiosul Festival Internaţional de Operă şi Balet din Aspendos, la Festivalul Internaţional de Muzică din Mersin, la Zilele Operei din Istanbul, la Zilele Operei Naţionale din Eskişehir şi a colaborat cu Operele de Stat din Izmir, Antalya şi Samsun, precum şi cu Orchestrele Filarmonicilor din Izmir, Adana şi Eskişehir. În 2013 a primit distincţia „Dirijorul anului” în cadrul Premiilor de Operă oferite de Clubul Lyons Turcia.

De-a lungul activităţii sale profesionale, Vladimir Lungu a avut ocazia să lucreze cu personalităţi ale lumii muzicale, dintre care îi amintim pe Ştefan Ruha, José Cura, George Petean, Bülent Bezdüz, Ayhan Baran, Felicia Filip, Irek Mukhamedov, Mehmet Balkan, Alexandr Markov, Idil Biret, Gülsin Onay, Gottlieb Wallisch, Flavio Trevisan, Vincenzo Grisostomi Travaglini.

Tatiana Lisnic

Născută în Republica Moldova, soprana Tatiana Lisnic şi-a început studiile la Şcoala de Muzică din Chişinău şi a urmat, apoi, cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”. În Italia, a studiat cu Alida Ferrarini. Anul 2000 i-a adus debutul pe scena Operei Române din Cluj (în rolul Neddei din Paiaţe şi al Iliei din Idomeneo), precum şi o bursă de studii din partea Fundaţiei „Herbert von Karajan”. Acesta a fost momentul care a înscris-o pe soprană în elita muzicală europeană, ea devenind invitată permanentă a Operei de Stat din Viena.

Ulterior, cariera sa a cunoscut un traseu presărat cu spectacole pe cele mai importante scene ale lumii. Printre teatrele cu care a colaborat se numără Scala din Milano, Teatrul din Florenţa, Opera Regală „Covent Garden” din Londra, Staatsoper din Berlin, Opéra Bastille din Paris,Théâtre de la Monnaie din Bruxelles, operele din Liège, Dijon, Frankfurt, Ravenna, Montpellier, Veneţia, Zürich, Valencia, Hanovra, Hamburg, Tokyo, Essen, Nantes, Angers, Sankt-Petersburg, Hong Kong, Tallinn, San Diego sau Seoul.

În repertoriul Tatianei Lisnic se înscriu roluri ca Olga din Fedora de Umberto Giordano, Adina din Elixirul dragostei de Donizetti, Zerlina din Din Giovanni, Susanna din Nunta lui Figaro, Pamina din Flautul fermecat de Mozart, Lauretta din Gianni Schicchi de Puccini, Nanetta din Falstaff de Verdi, Leila din Pescuitorii de perle de Bizet, Glauce din Medea de Cherubini, Euridice din Orfeu şi Euridice de Gluck, Liu din Turandot de Puccini, Margareta din Faust de Gounod, Violetta Valéry din La traviata de Verdi sau Micaela din Carmen de Bizet. Printre dirijorii cu care a colaborat, fie în producţii de operă, fie în concerte vocal-simfonice, îi regăsim pe Riccardo Muti, Seiji Ozawa şi Antonio Pappano.

Iulia Merca

Mezzosoprana Iulia Merca şi-a început studiile la Liceul de Muzică „Sigismund Toduţă”, urmînd apoi cursurile de canto ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, la clasa profesorului Gheorghe Roşu. A fost studenta sopranelor Niculina Mirea şi Diane Soveiro din New York, iar în prezent este solistă la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca şi cadru didactic în cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”.

Iulia Merca a participat la cursurile de măiestrie susţinute de Anthony Spiry, Sona Ghazarian, Stephano Gibellato, Cecilia Franchini, Mariana Nicolesco şi Ionel Pantea. Finalistă a Concursului Opera-Festival and Competition with Mezzo (Szeged, 2009), Iulia Merca a fost distinsă, printre altele, cu Premiul I şi II la Olimpiada Naţională de Muzică, secţiunea canto (1998, 1999), cu Marele Premiu la Concursul Liceului de Muzică „Hariclea Darclée” (Brăila, 1999) şi la Concursul Internaţional de Canto „Hariclea Darclée” (Brăila, 2003). A cîntat pe scene din New York (Dicapo Opera), Japonia, China, Elveţia, SUA, Italia, Ungaria, Austria, participînd, de asemenea, şi la Gala Unesco Unicef 2003, din Veneţia.

Ion Timofti

Absolvent al studiilor de canto ale Academiei de Muzică din Chişinău, tenorul Ion Timofti este solist al Teatrului Naţional de Operă şi Balet din capitala Republicii Moldova. A fost laureat al mai multor competiţii de profil din România şi Republica Moldova şi a participat la festivaluri internaţionale din Franţa, Belarus şi Republica Moldova. Turneele în calitate de solist l-au dus pe scene din Qatar, Spania, Portugalia, Elveţia, România, Italia, Olanda, Belgia, Franţa.

Şi-a înscris în repertoriu rolurile pentru vocea sa din opere de Mozart (Nunta lui Figaro), Donizetti (Lucia di Lammermoor), Verdi (Nabucco, Rigoletto, La traviata ), Puccini (Turandot), Ceaikovski (Evgheni Oneghin, Iolanta), Rimski-Korsakov (Nevasta ţarului), operete de Lehár (Văduva veselă), Johann Strauss (Liliacul). Din repertoriul vocal-simfonic, Ion Timofti a intepretat Magnificat de Bach, Misa în Do major de Beethoven, Recviemul de Cimarosa, Stabat Mater de Rossini, Clopotele de Rahmaninov.

Dan Popescu

Născut la Constanța în anul 1979, basul Dan Popescu a debutat în cadrul prestigiosului festival „George Enescu”, ediția 1998, cu rolul Titurel din Parsifal de Wagner, acompaniat de Gürzenich-Orchester Köln, sub bagheta lui Günther Neuhold, alături de artiști de renume internațional ca Matti Salminen, Bernd Weikl, Gary Lakes și Uta Prew.

În timpul anilor de studiu cu maestrul Ionel Voineag, la Conservatorul din Bucureşti, s-a făcut remarcat alături de Filarmonica ,,George Enescu” în turneul din Sicilia, unde a cântat rolul Tiresias din Oedipus Rex de Stravinsky, dirijat de Alessio Vlad, dar și în colaborările cu Orchestra Națională Radio din București: Misa în do minor de Mozart, Misa în Si bemol major de Schubert, sub bagheta dirijorului Horia Andreescu.

A participat la numeroase turnee în Austria, Germania, Marea Britanie, Elveția, Norvegia, cu roluri precum Méphistophélès (Faust), Lindorf, Coppelius, Dapertutto, Dr. Miracle (Les contes d’Hoffmann), Don Pasquale(Don Pasquale), Raimondo (Lucia di Lammermoor), Oroveso (Norma), Don Basilio (Il Barbiere di Siviglia), Prinţul Gremin (Evgheni Oneghin), Il Commendatore (Don Giovanni), Colline (La Bohème), Ferrando (Il Trovatore), Ramfis (Aida).

Colaborează cu Opera din Iaşi, Teatrul Naţional din Novi Sad, Théâtre Municipal de Bastia, Théâtre Municipal d’Ajaccio, Opera din Reims.

Oana Andreica

Geanina Simion