Dirijorul olandez Theo Wolters, un cunoscut al publicului clujean, se întoarce pe scena Filarmonicii de Stat ”Transilvania”,
Vineri, 5 aprilie, de la ora 19.00, oferindu-vă un program inedit: Concertul nr.1 de vioară al lui Bruch, unul dintre cele mai celebre concerte de vioară din istoria muzicii, alături de invitatul Dan-Iulian Druțac, și Simfonia a 5-a de Anton Bruckner C

Concert simfonic – dirijor Theo Wolters

Vineri, 5 aprilie 2019, ora 19, Abonament 20
Colegiul Academic

Orchestra Filarmonicii de Stat “Transilvania”

Theo Wolters dirijor
Dan-Iulian Druţac vioară

Max Bruch
Concertul nr. 1 pentru vioară, în sol minor, op. 26
Anton Bruckner
Simfonia nr. 5 în Si bemol major, WAB 105

.

Numele lui Max Bruch a rămas legat în special de Concertul nr. 1 pentru vioară, de Fantezia scoţiană pentru vioară şi orchestră şi, într-o oarecare măsură, de Kol nidrei pentru violoncel şi orchestră. Cele mai multe lucrări ale lui nu au trecut testul timpului, dar Concertul nr. 1 pentru vioară a avut un destin complet opus, devenind una dintre piesele concertante favorite ale soliştilor.

O consecinţă firească a popularităţii Concertului ar fi trebuit să fie şi câştigul financiar pentru Bruch. Compozitorul a cedat însă partitura unui editor care i-a plătit o sumă modică şi care nu a inclus în contract şi drepturile de autor. Criza financiară care a afectat moneda germană după Primul Război Mondial l-a pus în dificultate pe Bruch, ca pe atâţia alţii, iar compozitorul a încercat să obţină avantaje financiare de pe urma manuscrisului pe care, din fericire, îl păstrase.

Pe lângă valoarea muzicală pe care o are Concertul lui Bruch, rămâne important faptul că este încă un exemplu al modului în care istoria muzicii a triat compozitorii din prima linie în defavoarea celor consideraţi mai puţin importanţi. Desigur că nu putea fi deloc uşor să fii contemporan, de pildă, cu Brahms, dar Concertul pentru vioară al lui Bruch l-a precedat pe cel al lui Brahms cu zece ani. Este de notorietate caracterizarea pe care Joachim a făcut-o celor patru mari concerte germane din repertoriul său – Beethoven, Mendelssoh, Bruch şi Brahms – numindu-l pe cel al lui Bruch „cel mai bogat şi mai seducător.”

Seara continuăc cu Simfonia nr. 5 în Si bemol major de Anton Bruckner. Impunătoarea mănăstire de la St. Florian domină împrejurimile oraşului Linz din Austria Superioară. Ea a dominat, în egală măsură, viaţa, spiritul şi muzica lui Anton Bruckner. Născut într-un sat din apropiere, unde tatăl său era profesor şi organist, Anton Bruckner s-a remarcat încă de foarte devreme prin talentul său muzical. La 20 de ani, compusese deja lucrări corale şi era un foarte bun improvizator la orgă. Ca în cazul lui Brahms, cariera de simfonist a lui Bruckner a început relativ târziu: de-abia în 1866, când compozitorul avea 42 de ani, a finalizat ceea ce a numit apoi Simfonia I. În 1879, avea să înceapă cea de-a şasea simfonie, terminată doi ani mai târziu. Simfoniile lui Bruckner nu răspundeau aşteptărilor contemporanilor, iar compozitorul – al cărui temperament era diferit de cel tipic romanticilor independenţi şi nonconformişti, fiind înclinat, mai degrabă, către naivitate, lipsă de încredere în sine, respect pentru tot ce însemna autoritate şi un profund simţ religios.

Supranumite adesea „mise fără cuvinte” – evident o exagerare, dar care nu înlătură sentimentul religios, chiar metafizic ce le străbate – simfoniile lui Bruckner sunt structurate pe blocuri mari, cu tranziţii ce asigură coerenţa ideilor muzicale. Sonoritatea generală este impunătoare, în mod cert o influenţă a sonorităţilor masive ale orgii.

Simfonia a V-a este singura lucrare de gen a lui Bruckner care începe cu o introducere lentă. „Nici o simfonie nu a început vreodată aşa”, scria Robert Simpson în The Essence of Bruckner. Compozitorul se referea adesea la această lucrare ca Simfonia Fantastică, iar introducerea motivează perfect această alegere: direcţia armonică se schimbă permanent,

Informații despre artiști

Theo Wolters

Theo Wolters s-a născut în anul 1955, în Melick, un oraş din sudul Olandei, fiind mezinul unei numeroase familii de muzicieni. La o vârstă foarte fragedă, Theo a început să studieze trompeta în cadrul intim al fanfarei conduse de tatăl său. Talentul său a fost remarcat încă de pe atunci, iar Theo a urmat studiul muzicii mai departe la Conservatorul din Maastricht, fiind admis la clasa renumitului trompetist Wim Groot, fost prim trompetist la Orchestra Concertgebouw.

Înainte de a-şi termina studiile la Conservatorul din Maastricht, Theo Wolters era deja angajat ca prim trompetist la Overrijsels Philharmonisch din Enschede (Olanda) şi la Filarmonica din Essen (Germania).

Începând cu anul 1979, a devenit membru al Royal Concertgebouw Orchestra. În cadrul acestei renumite orchestre, el a lucrat şi a înregistrat alături de cei mai mari dirijori ai momentului: Leonard Bernstein, Bernhard Haitink, Carlos Kleiber, Riccardo Chailly, Nikolaus Harnoncourt şi Mariss Jansons.

În paralel cu cariera sa instrumentală şi orchestrală, Theo Wolters a studiat dirijatul sub îndrumarea lui Piet Stalmeier şi Roberto Benzi. Ca dirijor invitat, a susţinut concerte alături de Orchestra Simfonică Slovacă de Stat, Orchestra Simfonică din Tbilisi, Sinfonietta Slovaka, Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti, Filarmonica „Transilvania”, Filarmonica de Stat din Sibiu, Filarmonica din Târgu-Mureş, Filarmonica din Timişoara, Orchestra Filarmonicii din Bucheon (Coreea de Sud), Orchestra Naţională de Tineret din Olanda, Dutch Promenade Orchestra, unde a fost şi dirijor principal invitat.

În anul 2004, Theo Wolters a fost asistentul lui Mariss Jansons la celebra orchestră din Amsterdam. Din cauza unor probleme de sănătate, Mariss Jansons nu a putut dirija orchestra Concertgebouw în concertele din 20 şi 21 iunie 2008. Cu această ocazie, Theo a fost cel care l-a înlocuit, dirijând, cu mare succes, Simfonia Turangalîla de Olivier Messiaen. Din septembrie 2010, Theo Wolters este dirijor invitat permanent al Filarmonicii din Sibiu.

Dan-Iulian Druţac

Născut în 1996 la Chişinău, Dan-Iulian Druţac locuieşte la Londra, unde, cînd avea 16 ani, a primit, în urma Whitgift International Music Competition, o bursă integrală la Whitgift School. În prezent, Dan-Iulian studiază cu David Takeno la Guildhall School of Music & Drama. În 2018, a cîştigat Medalia de Aur şi Premiul Lutine la competiţia organizată de instituţia londoneză.

A debutat la Londra în anul 2015, cînd a interpretat Concertul pentru vioară de Aleksandr Glazunov cu Royal Philharmonic şi Whitgift Symphony Orchestra, la Royal Festival Hall, ocazie cu care violonistul englez Andrew Bernardi i-a oferit o vioară Stradivarius din 1696 şi continuă să-l sprijine şi acum.

Dan-Iulian este unul dintre membrii fondatori ai Moldo Crescendo, festival de muzică de cameră din Republica Moldova care, de-a lungul a patru ediţii, a organizat peste treizeci de concerte în Moldova şi România.

Pe lîngă activitatea de muzician clasic, Dan-Iulian caută în permanenţă punţi de legătură între acest domeniu şi domenii conexe, ca jazzul şi muzica tradiţională.

Geanina Simion

Oana Andreica