De aseară mă tot chinui să pun în practică comunicatul patriarhiei, fără de care, recunosc, în această perioadă greu încercată nu m-aș descurca, aș orbecăi ca liliacul mâncat de șarpe mâncat de chinez.

Toată ziua m-am agitat, că o zis patriarhul în comunicat să ne amenajăm un altar de apartament cu lumânare, candelă, feștilă, icoană și după ce am fugit să le cumpăr pe astea am trecut și pe la Decathlon să-mi iau niște genunchiere și cotiere dacă tot fac drumuri scurte până la bucătărie și-napoi, măcar să mă târăsc în coate și genunchi ca să ofer o semnificație spirituală acestui drum inițiatic și să mă simt un pic mai high level, ca profesionistele de la Nicula.

Pe kitul de la Decathlon scria made în china, dar l-am cumpărat totuși, că n-am cum să mă infectez, atâta timp cât îl întrebuințez în scop sfânt. Deja mi-am terminat de montat altarul de apartament, am apucat să montez și un clopot în tavan și chiar să trag clopotele de dimineață. Intenționez să îmi deschid o biserică de apartament, mi-am instalat și cutia milei la ușă, am dat pragul cu mir și de mâine îmi chem vecinii.

Sunt recent mutată într-un bloc de pensionari bisericoși și cu ocazia asta sper să-i conving să îmi încredințeze fondul de rulment în schimbul serviciilor religioase. Altarele de apartament îs foarte faine, comode, recomand, eu ador kitschul bisericesc iar astea chinezești au și butoane, când apeși îți cântă axioane și psalmi în mai multe limbi, inclusiv în chineză.

Necazul meu e din pricina că am fost opriți de la împărtășania cu lingurița și sufăr foarte mult că io mă împărtășesc foarte des, mai des decât Apostolul Pavel și decât toți sfinții la un loc, și de fiecare dată când mă împărtășeam făceam și o dezlegare, orice problemă aveam, că mă durea măseaua, că-mi pierdeam pisica, că nu mai găseam hârtie igienică alergam la părintele să-mi găsească pisica și să mă îndrume unde găsesc hârtie igienică, că dacă nici hârtie igienică nu găsești clar că ești blestemat.

Și deci din cauză că ne-a oprit de la aceste lucruri deci am solicitat să se facă tot posibilul să se găsească o soluție, că noi nu putem trăi fără sfintele taine ca ereticii, și a zis părintele că să mergem fiecare la Panemarul din colț că a vorbit să ne dea de acolo câteva bucățele de anafură în șervețel, ne dă cu stafide și cu mac, și este și cu nucă și măsline. La fiecare Panemar au instalat un Părinte – Facturel pentru stări de urgență (ca Facturelul de la BT) care contra cost te împărtășește cu lingurița din “trusa liturgică”. Și nu mai comentați că de ce cu lingurița că doar nu vă poate împărtăși cu paiul sau cu crănțănele, chipsuri de-alea ca la catolici. Bine că nu vreți cu popcorn și Coca-Cola.

O mai zis preafericitul-părinte-daniel-sfântul că trebuie să vorbim la telefon cu preotul, să ne spovedim, că vin sărbătorile pascale. Da’ io am atras atenția că asta nu se poate oricum, spovedania la telefon ne poate atrage osândă veșnică dacă nu se face cu cartele sfințite de la patriarhie în formă de iconițe minuscule ca niște gonguțe, ceea ce s-a rezolvat și asta, o să vină părintele să ni le instaleze în telefon, că alea sigur ne păzesc de corona.

Părintele patriarh o făcut și un agreement cu orange să plătim abonamentul direct la patriarhie și s-au angajat operatori-preoți care te spovedesc la call center. Pentru cine-i nou în rețeaua patriarhiei e vorba de așa-numitul abonament “îngeraș” care include o cartelă de spovedit gratuită în prima lună, da’ ca să nu se încarce linia se poate și prin sms.

Trimiți răspunsuri la chestionarul standard duhovnicesc, ăla cu ai furat? ai băut? ai fumat? ai preacurvit? și dacă răspunzi cu NU te preia un robot și îți zice că ești ok #staiacasă și #spalătepemâini, dacă răspunzi cu DA vei fi direcționat către un preot-operator. Bineînțeles că poți păcătui în continuare imediat după ce te spovedești, da’ numa’ pe abonament.

Fii atent că acuma biserica s-a emancipat și nu-ți mai dă pedeapsa cu “zici de o sută de ori Tatăl nostru și faci zece mătănii” ci îți socotește păcatele ca impulsuri telefonice și te taxează, așa că dacă faci chestii nasoale ți se dublează abonamentul. Deci potolește-te fiule, păzește-te, smerește-te căci vei avea o notă de plată de zici că L-ai sunat pe însuși Dumnezeu.

Și pentru că zilele astea nu prea am ce pupa, că deh, distanța socială, am solicitat să se facă o platformă online de pupat moaște, ocazie unică de a arăta lumii că noi, credincioșii, putem pupa civilizat, fără să ne înghesuim, fără să ne călcăm în picioare, fără să ne înjurăm la capul sfinților sau să leșinăm de frig și amar.

În acest sens am primit asigurări că vom avea parte de o diversitate de moaște, adică toate specialitățile, degete, cap, braț, antebraț, pulpă cu os, ceafă, un adevărat festin, vor fi și dezosate, macre dar și cu puțină grăsime, deși sfinții posteau îndelung și erau săraci până-n măduvă, însă noi vom face tot posibilul să nu părem #săraki, să se pună pe ele și niște grăsime din ce a mai rămas în frigiderul patriarhiei de la Crăciun.

Am înțeles că vor fi și acoperăminte, brâuri, se vor expune racle cu de toate, pentru toate gusturile, cu autoservire, un fel de bufet suedez, containere întregi cu racle, moaște, icoane, cruci, multe multe lucruri de pupat, ce bine. Așa m-am bucurat. Practic mi-a luat virusu’ de pe suflet. E clar că nu ne vom plictisi.
Restul e can can.

Mihael Vîrlan, artist liric la Opera Română din Cluj