De 1 Decembrie, inima are două locuri dragi- Alba Iulia si satul natal. Dar parcă cel mai frumos loc rămâne întotdeauna Gârboul Dejului, satul meu.

Pentru că în Gârboul Dejului eu sunt și fecior de țăran și artist. Sunt și copil, sunt și matur, sunt și elev și colonel, sunt și sărac și bogat. Toate astea fac parte din mine pentru că acolo simt că a mă umili este una dintre stările de bine. Trebuie să fii umil, trebuie să ai bun simț, trebuie să ai respect.

Acolo un țăran de 80 de ani este mai mândru decât mine. Eu simt, cu toate școlile, cu toate cărțile, cu toate experiențele mele de viață, simt că acel țăran , pentru simplul fapt că sfințește pământul acela cu de 30 de ani sau de 40 de ani mai mult, e mai important, iar eu trebuie să fiu mai umil. Sentimentul acesta de smerenie, umilința înțeleasă ca smerenie, sentimentul acesta îmi dă o putere interioară fără egal.

Când ajung acasă, toți oamenii din sat sunt cei mai frumoși, cei mai deștepți și cei mai jertfelnici. Că au trăit jertfa mai mult și mai profund decât mine. Acolo este locul unde mă simt om și român cu adevărat. Cel mai sincer fel de a fi un bun român este să-ți iubești pământul nașterii, părinții(oamenii) și credință. Și să vorbești lumii despre asta. Dar vorbele tale sa fie sfințite de faptele tale .

Col Ovidiu Purdea Someş

P S. Sunt mândru că sunt român, dar nu sunt mândru că românii mei sunt triști şi sărăci!