Pentru a evada din timpurile noastre agitate, este suficient să ațipești la un concert, să însoțești pe ultimul drum un fost vecin, sau să (nu) alegi un nou președinte. Unul venit sau ba din neant.

Am început și am încheiat anul 2024 în aceeași notă, înconjurat de vipuri. Înmormântarea unui pediatru celebru, a maestrului coregraf Florin Ciobanu, a (adj) șefului Comunității Evreiești, un ilustru geograf și mama unui coleg de la Rapsodia. Între ele, câteva revederi de rutină, foști colegi, niște prestații artistice de amatori, numerotări de știri desenate și câteva condamnări spumoase. Plus niște alegeri neinspirate.

Am fugit pe rând, pentru câteva zeci de minute fie în copilărie, studenție, sau mai încoace, activitatea corală recentă, campania electorală din deceniile trecute.

Pe partea administrației publice, odată cu căderea dramatică în opțiunile clujenilor a mărețului Boc, l-am revăzut în anii 2000, când se străduia să iasă din anonimat.

După eșuarea statului și anularea alegerilor, ne-am trezit în urmă cu un deceniu, înainte de scoaterea neamțului din joben, cu candidații de atunci, Crin și Victoraș.

Mihai Bacalu